Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Buna
pai daca tu nu asculti de parinti, crezi ca vei asculta sfaturile noastre? deja ai raspuns ironic. ca mama, iti zic ca esti micuta si nu fa ceva ca doar asa fac toate fetele, asteapta sa faci cel putin 17 ani sa poti avea un prieten, iar la 18 iubit.
dar tot vei face de capul tau ..asa ca nu cred ca ale noastre sfaturi ar conta prea mult.
O zi frumoasa sa ai
Daca am fi trait in epoca de aur, le spuneai ca lucreaza la macelarie si te lasau sigur 
.
Normal ca nu te lasa.Pentru ca au si 'mnealor un cap pe umeri si il folosesc.
Vrei un iubit doar pentru ca "se poarta"? Esti copil. Nu patesti nimic daca mai astepti.
Pentru ca sunt parinti responsabili si sa gandesc la binele tau!
Daca te consideri,, mare''' o dovedeste -o!
Pentru ca nu realizeaza ca in felu' asta iti fac mai mult rau.Asa tu oricum o sa faci cum vrei, dar va fi mai rau fiindca, mai mult ca sigur, ii vei minti.
La 14 ani? iubit? Tu la 14 ani sa faci bine sa inveti, sa te instruiesti ca d-aia vin din spate atatia specialisti. Pune ghilimelele de rigoare. Ii felicit pe parintii tai - inseamna ca sunt niste oameni foarte cerebrali!
Am vazut pana si copii la gradinita care se sarutau la varsta mea e ceva normal
Răspunde
Tu esti foarte... "desteapta"!
Atunci sa se linga de la 14 ani cand nu prea stiu nici ce sa faca cu viata lor daramite cu corpul lor. Pe baieti daca ii intrebi de ce trebuie decalotat penisul o sa iti raspunda - "Ca sa fiu mai barbat!"
- Pentru ca sunteti o generatie de rusine care vine din spate cu nimic - zero mostenire spirituala, bai fata!
- drept proba stau statusurile voastre idioate de pe FB si prostia pe care o afisati!
Sunteti o generatie de nimic!
Vedeti voi, aici puneti problema gresit!
"iubit" este un cuvant greu digerabil de noi astia nascuti si traiti in comunism atat in relatiile noastre dar mai ales in ale copiilor ce vin din urma postdecembrist.
Incearca in alte nuante si imbraca nuantele astea in fapte simple a.i sa va puteti intalni si dupa aia vedeti voi cum stergeti urmele cand ajungeti acasa sa nu isi dea seama.
Nu fii grabita, ia-o incet zi-le ca face parte din anturajul scolar sau de la bloc, apoi iesiti la film, la teatru la zilele festive ale orasului si va giugiuliti discret sa nu prinda semnale erotice prea multe parintii.
Dupa cateva luni de iesit cu el in regim "soft" asa o sa il accepte in prezenta ta si poate dupa un liceu incheiat cu 10 pe linie o sa zica... treaca de la noi, are fata noastra un "iubit" ce poa sa fie rau in asta, doar se cunosc 'inocent' de multa vreme.
Prinzi ideea?
Stima!
"dupa un liceu incheiat cu 10 pe linie"
Ce prostie. Uite de asta sistemul de învăţământ românesc e unul idiot. De asta şcoala este urâtă de toată lumea. De asta şcoala şi-a pierdut sensul. Nu mai are rol de educare. Are rol de învăţare. Nu te mai învaţă cum să gândeşti, ci CE să gândeşti. Multă informaţie pentru nimic, 60% din informaţii nu o să-ţi folosească în viaţă, doar pentru cultura generală. La ce folos cultura generală pentru un copil care are duşmani de la 13 ani(spun părinţii că trebuie să ai note mari,să fii mai bun ca copilul vecinului,profesorii,părinţii pun presiune pe copil aiurea,acesta vrea să devină mai bun, să aibă note mai bune ca copilul vecinului, deci este văzut ca un rival, ca un duşman), sau atunci când ia un 10 la istorie că a citit o lecţie de 20 de ori şi a învăţat-o pentru maxim 2 zile, până ia nota.
Sistem de învăţământ prost structurat cu profesori care mai au multe de învăţat. Un om e obosit după 8 ore de muncă, ce să mai spunem de un copil care are 6 ore şcoală plus încă 2(cel puţin, ăia care au numai 10 pe linie) de învăţat, deci cam 8 ore de muncă MENTALĂ zilnică, pentru un copil? Glumeşti?!
Şi ne mai mirăm de ce copiii chiulesc şi nu mai merg la şcoală.
Un sistem în care studiezi 15 materii şi nu aprofundezi nici-unul. Fiecare copil are 2-3 materii care îi plac, la celelalte caută metode să se scoată cumva astfel încât să ia note bune.
Totuși, ce e trist, este că termenul "școală" nu mai are aproape niciun pic de entuziasm legat de el. Educația devine un "scopul scuză mijloacele", pentru că fără anumite diplome nu ți se oferă acces la diferite oportunități.
Din dorința de a ne pregăti pentru viață, părinții încearcă să transmită elevilor anumite lecții, în speranța că ele vor fi de folos pentru a răzbi în viață.
Vorbesc despre faptul că lumea e un loc nemilos și care ține doar cu cei care se descurcă. (Nu își amintesc de Darwin dar stiu că supraviețuiesc doar cei mai adaptați și puternici).
Notele bune sunt pentru ei reflecția sfaturilor lor pe care ți le-au transmis.
Când iei o notă proastă sau o notă sub nivelul pretențiilor lor, ei te întreabă: "de ce ai luat nota asta… alții ce note au luat?".
Un elev este mereu raportat la notele colegilor săi. În timp, de frică să nu îi dezamăgească, copilul începe să se forțeze și să învețe vrute și nevrute. Dacă nu a învățat, v-a trișa și va copia.
Când tu ai o strategie de educație bazată pe cantitate, o să obții tot o anumită cantitate. Problema e că nu ai nicio certitudine că ceea ce o să obții este și calitativ.
Bun, ai câteva filtre de selecție (Examen capacitate, BAC, examen de licență) pentru a putea decide "calitatea unui om", dar mi se pare stupid să sumarizezi 4-5 ani de studiu printr-un test care îți testează abilitatea de a memora diferite informații.
Ce mi se pare stupid este că acel examen testează doar câteva materii, restul sunt 100% excluse.
Dacă eu eram mai bun la orice altă materie decât cele care mi se dau la examenul standardizat, eu sunt mai prost că m-am descurcat la respectivele materii?
Mie unul îmi mi se face rău când citesc "a învăța" și "școală" în aceeași frază.
A învăța înseamnă să înțelegi un lucru în așa fel încât să îl poți aplica. O dată aplicat acel lucru, el devine înțeles, iar o dată înțeles devine cunoaștere. Ce este cunoaștere nu poate fi uitat. Ceea ce nu poate fi uitat, poate fi folosit oricând:
Așa ai învățat să mergi.
Așa ai învățat să vorbești.
Așa ai învățat să scrii.
Într-adevăr, dacă nu le practici, nu le poți utiliza la un nivel optim, dar nu le pierzi. Cunoașterea reutilizată se reactivează.
Așadar, rolul școlii și al educației ar fi să creeze cunoaștere. Iar cunoașterea de care este nevoie astăzi nu se reflectă în conținutul care se predă, în metoda prin care se predă și în felul cum este abordată educația per total.
Nu poate să îți placă ceva ce tu ai asociat timp de un deceniu cu o experiență negativă, care te încordează, care te obosește și care te exploatează ca pe un roboțel de memorat informații și o mașină de scris caiete întregi pe care o să le arunci la sfârșit de an.
Tensiunea fizică este acolo, tensiunea psihică este acolo, experiența de învățare este nulă.
Profesorii nu o să își asume niciodată faptul că elevii nu rețin, pentru că și ei au trecut prin aceeași experiență și ei au răzbit. Ei bine, ei nu aveau libertatea pe care noi avem acum. Ei nu au experimentat probabil capitalismul și abundența de senzații tari care există acolo, nu au experimentat superficialitatea creată de Internet.
În plus, nici experiența lor curentă nu e prea plăcută: salarii mici, clase mari, elevi plictisiți, motivația lor normal că este pusă sub semnul întrebării.
Tot sistemul e obosit și lipsit de entuziasm.
Tot ceea ce îl mai ține în viață este inerția, conjuctura legală care spune că trebuie să ai un minim de clase și corporațiile care încă le este greu să renunțe la ideea că note bune nu înseamnă neapărat un om bun sau mai potrivit.
Adevărul e că este soluția mai lejeră pentru toți, pentru că încă nu cunoaștem ceva mai bun sau cel puțin încă nu s-a oferit nimeni să propună o alternativă.
Mă rog ar exista o variantă: cărțile : + autodidacticism (ghidat de un pedadog sau expert în stiluri de învățare) + training-uri de aprofundare.
Cum ar fi să desființăm școlile pentru un an și profesorii în loc de profesori să fie un fel de persoane care doar ghidează și dau feedback, iar elevii sunt lăsați să își aleagă conținutul, metoda și orarul de educare.
Unii ar argumenta că nimeni nu ar mai învăța nimic, dar ei uită că am exclus factorul stres, conținut lipsit de personalizare și program fix din tot procesul de educație.
În situația în care un copil ar avea ales dintre a învăța zilnic după un orar care e optim pentru el, bazat pe capacitățile individuale și pe metoda care îi mai potrivită și "școală", care crezi că ar fi alegerea elevului?
"care crezi că ar fi alegerea elevului?"
sa primeasca un raspuns la obiect, nu un "shogun" inutil.
Deci vino si tu cu ceva util in intrebarea fetei: "cum sa isi convinga parintii sa aiba - atentie - un iubit"?
Nu zic ca e fals ce turui acolo, dar hai sa ajutam fata intai si vedem noi mai incolo reforma educatiei ce si cum
Stima!
Pacat ca din atatea raspunsuri date de oameni frustrati ca ei au fost singuri la 14 ani(si care au mentalitate comunista), doar unul, al tau, e atat de plin de adevar!
Pentru ca sunt oameni cu capul pe umeri.Vor ca fata lor sa invete si sa ajunga ceva in viata nu sa ajunga o sparta.
Buna!
Esti prea mica domnisoara pentru un iubit!
Tu nu stii ce-i aia dragoste adevarata la 14 ani, nu stie bine unul la 18-20 de ani, daramite tu doar un copil.
Mai copilareste, nu stiu de ce aveti voi ganduri de-astea la doar 14 ani,in loc sa va preocupe scoala,vacanta, joaca.
Asculta de parintii tai, nu-ti vor raul, cand nu o sa-i mai ai iti vei aduce aminte:vai ce prost/proasta am fost ca n-am ascultat de ei cand a trebuit, acum e prea tarziu!
Te pup si gandeste-te bine ce faci in viata ca nu-i usor!
Draguţa,pe altii nu ii lasa sa umble cu cineva pana la casatorie(si nu ma refer la mine, ma refer la un baiat-de care imi place, nu intru in alte discutii ca sunt mai multe
Bun, ai 14 ani? Si nu te lasa sa ai un iubit! Iubitul tau ar trebui sa fie cartea, scoala ca la anul'vin examenele, simularile, presupun ca treci a8a 
Buna eu am 15 ani si nu am avut niciodata un iubit
crede-ma nu ai nimic de pierdut, parinti tai au drepate deocamdata concetreaza-te pe scoala
Vai ce mica sunt trebuie sa-mi cumpar suzete si scutece,, ".
Nu te lasa pentru ca isi fac griji pentru tine. ai vazut si tu cate cazuri au aparut la stiri. Cel mai bine e sa ii asculti, o sa vada ca esti intelegatoare si poate o sa se razgandeasca. Sper ca te-am ajutat.
Viața e cruda. Când îți dă o palma, simți cât 10 la un loc.Tot ce poți face decât sa aștepți. Am patit-o și eu și nu am de ales
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
