Mi-am întâlnit iubitul pe când aveam 17 ani. Doamne, la început a fost atât de frumoasă dragostea, abia așteptam să ne vedem. După ce am terminat eu clasa a 12 a am luat decizia sa ne mutăm împreună. Eu eram 50% vreau cu el 50% vreau sa rămân acasă. În fine, ne am mutat. După ceva timp, vreo 2 săptămâni ai lui ii sună pe ai mei sa le urle ca de ce nu ne dau ai mei bani de chirie. Și țin sa confirm ca ai lui nu ne ajută cu bani, dar i-a obligat pe ai mei sa ne ajute. De la acea întâmplare au trecut vreo 4 luni. În momentul de față eu nu vreau sa mai fim împreună, nu pot trece deloc peste acea întâmplare. Nu pot trece deloc peste când ma gândesc ca ai lui și au permis sa ridice tonul la ai mei. Simt ca m-am grăbit și nu știu ce sa fac.

Nu esti singura care crede ca dragostea este numai roz. Intotdeauna am incercat sa dau sfaturi unora ca tine referitor la asa ceva. La mutat ma refer. Dar am fost si injurat.
Nu vrei sa mai fii cu el, muta-te inapoi la parinti si gata. Bineanteles, dupa ce vei avea o discutie serioasa cu iubitul.

Te ai garbit rău de tot. Niciodată nu trebuie ca un cuplu sa locuiască împreună dacă nu se pot susține singuri.

Eu zic sa va mutați fiecare înapoi singurei dacă vreți sa va salvați relația și împreună o sa va mutați când o sa fiți independenți.

Daca sunteti manipulati de parintii lui, relatia nu are viitor oricum.
Intra-devar, mult prea mica sa te muti cu iubitul si sa astepti sa fii intretinuta.
Intoarce-te acasa si da-i pace baiatului, probabil ca nu iese din cuvantul parintilor si nici dn planurile lor.

Trebuia să fii conștientă că nu trebuia să vă mutați împreună dacă nu erați capabili să vă întrețineți singuri.
Acum suporți consecințele, vorbește cu părinții tăi și întoarce-te la ei.

LOL Tipic, gandire de copil, ne mutam impreuna dar nu ne gandim la responsabilitati, si prietenul tau a si fost de acord? Inseamna ca v-ati nimerit bine.

Bun. 1. NU ii poti imputa lui ceva ce au facut parintii lui. Eventual lui ii poti reprosa cum a reactionat la ce au facut parintii lui.
2. Asta cu daca nu ii iubesti pe ai lui bla, bla...e cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata. Este inca sub papucul mamei
3. Nu ai cum sa termini o relatie DOAR pentru un episod de genul. Altele sunt motivele din spatele lipsei tale de implicare in relatie. Gandeste-te si da-ti seama care sunt.
4. Daca nu mai vrei sa fii cu el, nu te retine nimeni si nimic. Desparte-te si du-te acasa. E simplu.

Da-i papucii si gata. Fara vaicareli. Te intorci acasa si o sa-ti cauti pe altcineva.

Se pare ca dragostea se termina, nu atunci cand se goleste portofelul, ci atunci cand se dovedeste ca tipul nu este in stare sa il umple la loc decent, in liniste fara sa tipe dupa ajutor.

Draga mea,
Daca tu vrei sa te minti in continuare, sa-ti spui ca nu mai vrei sa continui relatia din cauza ca nu poti trece peste acel episod cu "si-au permis sa ridice tonul la ai mei", nu te retine nimeni. Fa-o. Minte-te in continuare.
Dar macar fi sincera cu el si spune-i adevaratul motiv pentru care vrei sa pui punct, dupa care lasa-l liber.

Ce treaba au ai lui si ai tai cu tu si el?

Bună. Dacă nu aveți un job nu văd cu ochi buni treaba cu mutatul. Ideea e să vă fi mutat când ați fi putut să vă susțineti singuri financiar, nu sa depindeti de părinți.

Bună, e necesar sa porți o discuție cu prietenul tău. Ii poți spune pe un ton calm, fără sa sune ca un reproș faptul ca în urma celor întâmplate ( gen părinții lui s-au impus în fata părinților tai), nu te-ai simțit tocmai bine, ca ți-a creat o stare de neliniște și ca ai nevoie ca el sa îți fie alături în situațiile următoare. Practic el este singurul care se poate impune în fata lor. Pe de alta parte, dacă vreți sa scăpati de astfel de conflicte, angajați-va. Fiți independenți! Mult succes