Regretati prima iubire din liceu?

Da,ca am rupt-o si mi am pierdut banii stransi de colinde

De ce aș regreta ceva frumos?!?

Nu.

Nup.
Mi-a deschis ochii in anumite privinte fara voia ei.

Cum să o las?
Nici ea nu m-a lăsat
Pîn' la bacalaureat.
Și nici să mă gîndesc nu-mi vine,
Că toate clasele le-a preparat cu mine.
Teme grecești și versiuni latine.
Nu mi-a făcut, sărmana domnișoară.
Cosmografia mai ușoară?
Nu mi-a sucit urechile tot ea
Când nu-mi intra deloc în cap câte ceva?

Dar, Doamne, i-ai dat voie să se nască,
Și ai făcut să o cunosc, să mă cunoască.
Tu i-ai permis să facă două doctorate.
Tu ai ținut-o-n universitate,
Să-nvețe reguli și cuvinte.
De ce mi-ai scos-o tocmai mie înainte
Și cum, să mă frământ așa de mult acum?

E galeșă, fără-ndoială, simțitoare.
Sufletul ei mai dulce-i ca o floare,
E bună, și gingașă, și blajină,
Dar, Doamne, e cât o mașină.
O voce de portar, de-ngrijitor.
Un pas, o claviculă, un picior,
Fara pereche, Doamne!
Și ce gură! Ce pipăit! Ce zâmbet!
Ce căutătură!

Când mi-a mărturisit, pe scară, tinerește,
Că suferă și mă iubește
Și că m-a așteptat să cresc,
M-am înfricoșat, Tată ceresc!
Am simțit întâia oară
Cum bate-o inimă de profesoară.
Are treizeci de ani mai mult ca mine,
Opt coți înălțime,
Dar în făptura ei e ceva virginal.
Știe pe dinafară Iliada, în original.
Sonetele lui Petrarca,
Pe Goethe, pe Calderon de la Barca.

Mi-a spus cu glas de pitulice:
- "Să-mi zici Beatrice"
Și, ca un strănepot.
Am văzut că nu pot.
Eu îi zic domnișoară,
Și mă-nfioară, să nu-i vorbesc cu sfială
La persoana a doua plurală.

Dacă mă mângâie, mă doare.
Mâna-i e ca o răzătoare.
Nu-i o ființă, Doamne-i un dulgher.
Deprins cu sculele de fier,
Cu bușteni, cu grinzi, cu răngi și rindele.
Vai de păcatele mele!
Ma contempla languroasă
Și mă răsfăța delicat cu șoapta cea mai groasă.
Doamne, cel ce faci firul de iarbă,
Numai mustăți nu are și barbă.

Ce să mă fac, Doamne, acuș?
Nu e fată de măritat, e un lăcătuș.
Cu ochelarii, mari, pe nasul mic,
Calcă-n pantofi cu călcâie de gumă
Și merge rigidă, solemnă,
Ca un dric împiedicat în brumă.

Ce să-i spui dascălului sentimental?
Că e un cal, ca un cal de cioclu.
Cu valtrap și binoclu?
Că miroase a pipă, n-ar fi nimic,
Doamne, dar țipă!
Să-i spui că ar fi mai bine
Să-și depărteze nițeluș inima de mine?
Nu vreau să fiu bărbat de doică!
Să mă legene o troică, un camion, un car!
De-ar fi de două ori mai tânără, măcar!

S-a răstit la mine să o sărut
Și Doamne, n-am putut.
Nici nu m-am priceput.
Și m-a bătut!
Când ne-ntâlnim, e ca o siră de paie
Lângă o copaie.

Mi-e frică, Doamne,
Șovăi în contraste, între fericire și năpaste.
Că domnișoara nu vrea să moară
Nici profesoară, nici domnișoară.
Fă ceva, dă o muscă, dă o boală!
Sau fă-mă iar de școală.
Năpârlește-mă, Doamne, de tuleie,
Fă-mă femeie,
Sau fă-mă iar băiat.
Să mai dau un bacalaureat.

(Mâhniri de tânăr cărturar - de Tudor Arghezi)

Cateodata.

Regret ca nu a fost niciuna