Stiu ca in viata sunt si lucruri mai grele, insa stau si privesc pe drum cand merg sper munca, multe cupluri... par asa de fericiti. fericire pe care candva am simtit-o si eu. . trecand peste acea deceptie, deceptie din care pot admite cu tarie ca m-a facut intr-un fel mai puternic, insa in sinea mea ma simt trist. Fosta a iesit cu altul pentru ca eu nu mai eram bun , nu eram bun pentru ca nu aveam bani, desi nu terminasem masterul decat de cateva luni(ea avand in momentul acela un salariu dublu fata de al meu) M-am simtit terminat psihic, insa am mers mai departe, n-am avut incotro. am plecat in strainatate am muncit o perioada scurta, pe o pozitie decenta, dar am vrut sa ma intorc in tara( nu mi-a placut deloc atmosfera ). Ajuns in tara, am avut o oportunitate si am ajuns sa am o munca destul de buna pentru cineva de varsta mea, desigur muncesc foarte mult si sefii mei sunt foarte multumiti de mine. ma descurc singur, sunt ambitios, sunt o persoana inteligenta, destul de citit pentru cineva de varsta mea, nu sunt inganfat, imi vad de treaba mea, nu judec pe alti, pentru ca nici eu la randul meu nu vreau sa fiu judecat, imi place sa ajut oamenii atunci cand au nevoie, iar multa lume imi spune ca sunt frumos etc. Cat am fost mic, am fost sarac, ma imbracam mereu cu aceleasi haine ani de zile, insa treptat parintii mei s-au redresat cu banii si pentru o perioada am trait decent, invatandu-ma sa nu cer de la nimeni nimic oricat de greu mi-ar fi si sa lupt cat pot de mult in viata, pentru ca nimeni nu iti da, decat iti ia. Am incercat sa descriu succint cateva aspecte din viata mea, problema cu care ma confrunt fiind alta. De ce majoritatea fetelor se uita dupa mine, iar atunci cand incerc sa vorbesc cu ele sau sa le invit undeva, refuzul e categoric nu? Nu sunt genul disperat sau agasant cu mii de intrebari de ce aia, de ce nu stiu ce, nu sunt nici plictisitor sau bagator in seama, pot admite ca am o atituide destul de rece, pe majoritatea le fac mereu sa rada si nu am tendinta sa ma balbai sau mai stiu eu ce! Cand ma bag seara in pat, privesc in gol si ma intreb... oare o sa mor singur si nefericit printr-un act necugetat?! De ce cand am atata de oferit nu am cui sa ii dau? Nu sunt tampit si astept sa imi pice din cer, dar parca merg pe un drum pe care nu-l strabate nimeni, iar companie nu am decat o umbra. De ce toti prietenii, pe care credeam ca-i am, cand afla ca imi merge bine imi vorbesc cu vanitate si imi arunca vorbe taioase?! Stau si ma intreb, de ce sunt atat de singur. Doresc cateva opinii si imi cer scuze ca am scris atat de mult. Pur si simplu simteam nevoie sa imi astern o parte din lucrurile care ma macina.

Din povestea vietii tale poti citi o viata obisnuita, normala. Nu esti singurul care se confrunta, care incearca sa fie tare intr-o lume plina de mocirla. Cu totii ne dorim sa fim apreciati, intelesi, sustinuti(eu nu vreau, pentru ca nu pot fi, dar nu despre mine e ideea)
Analizez o situatie gen, hei sunt bun pentru tine, si pentru tine, si tu, si tu. Matrimoniale. Doar ca neobisnuitul, complicatul, misterul si acel ceva dupa care tanjim nu prea ne sta in puteri; de multe ori. Sau de cele mai multe ori pe un site, banal si o victimizare profunda in asteptarea raspunsului salvator. Nimeni, nu te poate scoate dintr-o stare decat tu insuti, vointa ta, ambitia ta si perseverenta ta. Da, eu pot sa-ti deschid ochii dar nu eu traiesc ce traiesti tu.
Si sincer si complex, oricine in afara de tine nu poate simti si trai ce traiesti tu. Stiu, trec si eu pe acolo. Si e ciudat si complicat, incat faptul ca iti scriu ma indeparteaza de acea traire insangerata si imperfecta cu care ma confrunt. Multumesc, lucrurile mici conteaza atat de putin pentru noi oamenii, si totusi au o valoare atat de mare. Nu dispera, viata oricum merge inainte chiar si cand ai vrea sa ramai in urma. Nu te lasa nici cum, asa e ea, cruda.
Mereu mi-a placut sa port filosofii in mine si mistere, sa las ochiul spectatorului sa elucideze, sa caute si sa se descopere. Doar ca, a purta conversatii inteligente depinde de tine, de mine.
Nu mi-a placut niciodata banalul, dar hai sa te ascult pe tine.
Atunci cand oamenii nu te inteleg, nu te astepta sa te inteleaga. Daca te crezi un geniu ajuta. Asa rezolvi de ce nu te inteleg, neobisnuitul nu poate fi inteles de un om obisnuit. Complicatul nu poate fi mai tentant decat insusi frumusetea care il caracterizeaza.
Sa fi diferit face diferenta, sa te descoperi bucata cu bucata, si totusi sa te darami. Asta e maturizarea si rana care doare. Maturizarea doare, si aici intra dorinta aia nebuna de a ramane un copil. Cu cat cresti te dobori si sa-ti spun ce am inteles in ultima perioada, cu cat te crezi mai indepartat, singur si dezorientat, parasit de tine si de altii(ei nu prea conteaza din motivul ca toti au o viata, nu ti-o traieste nimeni, nu te simte nimeni) cu atat mai mult nu esti pierdut. O stare grava si periculoasa nu o mai poti controla si constientiza. Raul inradacinat nu te termina si nu te face constient, el deja te-a terminat treptat. Si esti inchis, blocat, vrei sa faci ceva si nu poti. Sensibilitatea s-a oprit, emotiile s-au blocat si e crud sa nu simti. Eu o consider rana cea mai adanca. Pentru ca de aici ne alimentam puterea, din faptul ca simtim cu altii(sau incercam sa nu ma contrazic), din experienta ta o poti da altora, si faptul ca ii vezi fericiti te face sa mergi mai departe. Omul, fara el, dragostea care sta in noi, care trebuie sa o dam mai departe, nu ti-o opri. Asta inseamna viata.
Conteaza pentru cineva si vei descoperi cum totul merita. In cele din urma pot spune ca te-am simtit, pentru ca m-am simtit pe mine.
Gandurile sunt un atuu, mereu au fost, dragostea(de orice fel) e cheia sufletului.

Tu esti singurul care trebuie sa stii realitatea, deci si raspunsurile la propriile intrebari. Trebuie sa existe un motiv, nu poate fi toata lumea nebuna.

Partea cu prieteni sunt invidiosiAcea cu fetele nu stiu farte poate nu le acorzi multa atentie! eu cand invit o fata in oras vorbesc o gramada de chesti cu ea o fac sa rada si la sfarsit o sarut
Incearca sa fi mai indraznet mai curajos te va ajuta mult

Aceeasi situatie ceea ce priveste prietenii, te inteleg perfect.Dar ce pot sa-ti spuna este doar o perioada din viata care trebuie sa treaca si atit, crede-ma fericirea nu e departe.