am si eu nevoie de un sfat, in legatura cu un subiect pe care nu am reusit sa-l discut cu nimeni(sau sa ma sfatuiesc cu nimeni).
Am 21 de ani.

am avut 2 relatii pana acum, ambele au fost un esec total.

de acum 2 ani sunt singura si o perioada recunosc ca nu m-a mai interesat acest subiect,dar de un an si cateva luni incerc sa-mi gasesc un baiat.

am tot cunoscut cativa baieti,dar cu unii am simtit ca nu ma potrivesc, cu altii ca nu exista sentimente suficiente intre noi ca sa formam un cuplu...etc.
sau ca au fost baieti pe care i-am placut si eu nu m-au placut.

recunosc,nu am experienta cu baietii,sunt o persoana timida,in ambele mele relatii baietii au facut primul pas,dar,din pacate,respectivii erau cu totul diferiti fata de mine,o fata cuminte si linistita,ei erau niste golanasi care treceau cu mare usurinta de la o femeie la alta(eu sunt crescuta si pe moda veche, mama are 60 de ani si m-a invatat sa nu ii arat unui baiat faptul ca il plac,sa ma feresc de el chiar,sa fiu indiferenat si daca ma place sa vina el la mine,ceea ce cred eu ca nu mai functioneaza in ziua de azi),ba chiar cand ii cer un sfat imi spune "nu stiu cum gandeste generatia voastra si nu as vrea sa te sfatuiesc gresit",dar am avut si alte prioritati in viata,sunt studenta la poli si este foarte solicitant,dar nu am neglijat nicio clipa partea sentimentala,dar nu am pus-o tot timpul pe primul loc, cum poate fac alte fete.si nici nu stiu ce sa zic ca e mai bine sau nu...in fine.

Acum sa trec la subiect, am cunoscut acum 3 ani un baiat cu 7 ani mai mare decat mine,la vremea respectiva tin minte ca avea si prietena, s-au despartit intre timp.
Nu l-am mai vazut din vara lui 2014 pana in vara anului trecut deloc(stiu ca a fost trimis de compania la care lucra la Londra o perioada).Dar pana sa il reintalnec nu m-a impresionat,dar atunci am vorbit cu el si m-a dat putin pe spate felul lui de-a fi.Dar el imi zambea asa de frumos,ma sorbea din priviri, dar se bloca cand trebuia sa aiba o conversatie cu mine...se vedea asta din start...si mama a spus asta cand l-a cunoscut.

Cateva luni din nou nu l-am mai intalnit, pana si-a deschis un restaurant in cartier la mine(in martie)...aceeasi poveste.eu am incercat sa fiu foarte prietenoasa cu el,desi sunt o fire timida,si ma pierd si eu un pic cand vorbesc cu el,el m-a vazut prietenoasa si mi-a creat senzatia ca ar vrea mai mult de la mine de mai multe ori...dar e o problema de comunicare parca intre noi

in seara asta, cand am mers la el la restaurant cu un prieten de-al meu din copilarie si mi s-a parut ca s-a sperat ca ma vede cu un baiat si a crezut ca este iubitul meu.Si se vedea dupa el ca ar vrea sa vina la noi sa vorbim mai mult,dar nu are curajul...mi s-a parut ca voia sa se aseze la masa noastra,dar tot asa,nu are curajul.

Si in aceasta seara mi-am dat seama de faptul ca are o problema(perfect rezolvabila, desigur)...acestea dupa ce am cunoscut o si pe mama lui care e prietena cu mama si cu care am povestit ceva de-a lungul timpului

el pare genul aceala de baiat rasfatat de parinti,si sensibil,care a suferit si de BULLYING cand era elev(ceea ce mi-a povestit si el)

E un baiat foarte inteligent,bine educat,de familie buna,matur fata de cei de varsta mea,cu care as vrea sa imi incerc norocul,dar AM NEVOIE URGENTA DE UN SFAT CUM AR TREBUI SA IL ATRAG SAU SA IL FAC SA SE DESCHIDA FATA DE MINE? Macar vreau sa imi incerc norocul,dar nu stiu cum sa abordez situatia... vreau sa ma tin de el,dar subtil, pentru ca este un baiat timid si sensibil si nu as vrea sa se sperie de mine.

Poate am avut eu niste experiente triste.Dar din ce am observat, afemeiatii si tupeistii au o mare usurinta in face acest prim pas cu o fata...probabil si din cauza faptului ca nu le pasa de consecinte(daca sunt penibili sau nu,daca sunt refuzati sau nu,etc)
Si respectiva categorie reuseste sa fraiereasca adesea fetele cuminti.

In schimb,un baiat cu bun simt,va avea mari retineri, pe principiul :"ma place, nu ma place, daca ma refuza ce ma fac? daca ii sunt inferior fetei?"
Spun asta discutand aceste probleme cu prieteni de ai mei baieti(prieteni de familie sau fosti colegi de clasa cu care am ramas prietena buna)
Eu asa vad generatia mea...
Adesea am discutat cu prieteni de-ai mei baieti probleme de genul si mi au spus ca:"am cunoscut la un party o tipa care parea ca ma simpatizeaza, dar mi-a fost rusine sa o invit la dans sau sa ii spun sa tinem legatura"

Răspunde

Raportează

Evaluează

Da, ai avut tu experiente triste.
Nu doar afemeiatii si tupeistii fac primul pas cu o fata. Toti baietii nefeminizati fac asta. Gandeste-te ca din cele mai vechi timpuri baietii sunt cei care fac primul pas, pe atunci nici macar nu se punea problema altfel.
Nu inteleg de ce ti-ai dori langa tine un baiat care nu are curaj nici macar sa iti spuna ca te place. Ce familie poti sa iti faci cu el? Crezi ca o sa te poti baza pe el cand o sa ai greutati?
Un baiat cu bun simt ar trebui sa aiba, preferabil, si putin spirit de observatie incat sa isi dea seama daca este placut sau nu. Sau macar realist sa fie, sa isi dea seama ca nu e o tragedie sa fii refuzat.
Ai niste prieteni ciudati si putin... feminizati. Si tot astia sunt aia care se mira ca sunt forever in friendzone. Ca nu stiu carei fete i-ar placea sa aiba un iubit asa.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Dar el il stie de anul trecut pe acest amic al meu(cu care sunt prietena din copilarie)...si de care i-am spus ca e prieten de familie si ca mama mea si mama lui au fost colege de facultate.Nu am avut niciun gest de tandrete cu acel baiat cu care am fost.si asa este cu 2ani mai mic decat mine.iar eu am 1.80 si respectivul 1.72.se vede clar ca fizic, cel putin, nu ne potrivim.De aici am tras concluzia faptului ca nu l ar putea considera un asa-zis pericol.

Si nu tin neaparat sa ma cuplez cu el(cel de 28),ci sa mi-l apropii, sa nu mai fie asa introvertit, sa vorbim mai mult incat sa vedem cat de bine ne potrivim/ne intelegem, ca aici e buba intre noi, un pic mai multa comunicare/deschidere.si daca e chimie intre noi,sa ne cuplam. daca nu; asta e,nu e nicio suparare,imi place sa-mi fac prieteni noi.
Dar merita incercat, macar e un tip serios, care nu fumeaza, nu bea, nu are tupeu ca alti baieti...si de asta am nevoie....cu tot cu probleme lui,care sunt rezolvabile,dupa parerea mea,am avut prieteni/prietene bune care au avut probleme si mai grave, poate, dar cu ajutorul unor oameni care i-au inteles si cu vointa din partea lor, au reusit sa se corecteze in totalitate

Imi da de gandit zambetul lui si faptul ca de cele mai multe ori cand merg la el la restaurant se vine la noi la masa, se aseaza si ma soarbe din priviri si imi zambeste foarte frumos...si ma gandesc ca daca nu era interesat de mine, nu s ar fi rusinat de acel prieten al meu.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu are importanta ca-i jumatate de cot si prieten de familie, este un alt barbat cu care nu-i bine sa te prezinti nicaieri, mai ales daca vrei sa cuceresti pe tipul cu restaurantul.
Asa ceva, chiar nu faci!
Du-te de cate vrei tu in oras cu acel amc de familie, dar niciodata cand te duci la asta in restaurant, pentru ca il indepartezi, psihologic ii arati ca nu-ti pasa de el, ca te distrezi bine si cu altii, ori tu nu vrei asta, nu?
Tu vrei ca el sa-ti faca curte, sa-ti propuna ceva, nu?
Deci: fa-te libera pentru el!
Invata sa anticipezi lucrurile si niciodata, dar absolut niciodata cand vrei sa cuceresti pe cineva, nu inviti o alta persoana cu tine, nici daca-ti este sora, prietena sau prieten.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Macar sa-l fac sa se deschida si sa fim amici, pentru ca imi place sa imi fac prieteni noi.

Răspunde

Raportează

Evaluează