Pe scurt am probleme cu comunicarea... de la o vreme (pe la varsta de 17 ani) imi dadusem seama ca eu nu pot tine o conversatie cu cineva pentru ca ma pierdeam in cuvinte sau incercam sa tin o discutie despre o anumita tema si observam ca, cel cu care vorbeam, ii mergea mintea in alta parte si nu era curios de ce ii povesteam eu. Acest fapt dse datoreaza calculatorului(am jucat matin 3 ani la rand) si marginalizarii mele in casa. Momentan am varsta de 19 ani si, recunosc ca, inca am probleme cu socializarea. Sincer sa fiu multa vreme la rand imi spuneam ca asa e felul meu de om timid si tacut, dar de fapt era lipsa de vocabular de care dispuneam si de care nu sunt prea mandru. Multe nu ar mai putea fi zis despre mine; totusi din cauza acestui fapt imi pierdusem increderea in propria persoana bagand tot felul de motive(ca sunt urat, ca asa mi-a fost croit, etc), fapt pentru care, pentru majoritatea baietilor de varsta mea,,, a-ti face o prietena", ar putea insemna mai mult decat absolvirea bacului sau crearea unui viitor( cei ce sunt in situatia mea stiu la ce ma refer)dar, nu stui cum sa incep o conversatie cu o fata sau m-as gandi ca o sa ma fac de ras pentru ca nu esti in stare sa legi doua cuvinte. Am scris acest mic text despre mine pentru a acumula cateva sfaturi despre cei ce au trecut prin toate acestea si nu numai... Apropo nu ma simt o persoana urata din puct de vedere fizic (desi am unele mici/mari defecte cum ar fi inceputul de calvitie) totusi fiecare, la o adica are scaparile lui. AS DORI CATEVA SFATURI DACA MI LE-ATI PUTEA OFERI PENTRU IMBUNATATIREA STATUTULUI MEU SOCIAL. VA MULTUMESC, HORATIU!
PS :Cu tot vocabularul meu pot spune ca,, Mi se rupe de mistocari" mi-am exprimat in scris problema de care ma zbat!
Salut! Am trecut si eu printr-o asemenea perioada doar ca asta a fost la 15 ani, nu aveam prieteni, decat pe cei din copilarie, si nu era deloc sociabil, stateam toata ziua in casa si pierdeam vremea aiurea + ca aspectul fizic dadea un mare -, ideea e ca la mine totul s-a schimbat la liceeu, cand totul era nou, mi-am dat seama ca asa trebuie sa fiu si eu, adica sa fac tot ce nu am mai facut si sa vad cum e... Si acum nu mai am probleme din punctul asta de vedere, ba chiar daca m-ai punea as putea sa tine prelegerii in fata a mii de oameni 
. Deci ideea e urmatoarea, fa-i ce te taie capu, stiu ca pare absurd dar asa o sa fii pus in anumite situati in care o sa fii obligat sa socializezi si atunci totul o sa vina de la sine, fa-ti un grup de prieteni (nu neaparat prietenii la catarama, mai pe scurt amici) cu care sa iesi cat de des posibil iar atunci cand ei au o propunere de ceva nou, fa-o si nu o sa regretii, si cu timpul nu o sa mai fii nevoit sa depinzi de altii. Deci pe scurt, nu este un tipar de urmarit in aceaste situati, fii spontan, nu retras! Daca mai alte lamuriri poti sa-mi dai un PM, putem vorbii mai multe!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Din felul cum ai scris, mi se pare ca ai un vocabular destul de bun. Si de la cel scris la cel oral nu mai e decat un pas. Incearca. Prima data vei gresi. Incearca a doua oara. Inveti din greseli si castigi experienta. Dar trebuie sa pornesti. Nu trebuie sa-i spui din prima: "hei, vrei sa fii cu mine?". Agata conversatia din orice punct poti, continua de acolo cu cateva opinii de-ale tale si...trebuie sa apara si acea chimie mult dorita, care sa te conduca spre o relatie. Pentru ca, sa stii, nu numai tu, ci si fetele isi doresc un partener. Si ele asteapta de la tine sa zici ceva, sa faci un prim pas.
Răspunde
Incearca sa socializezi cat mai mult,sa observi cum vorbesc altii,ce limbaj corporal au, ce ton, pune te in situatii in care sa fii fortat sa te adaptezi sau sa zici ceva si nu in ultimul rand poti sa te duci la seminare de dezvoltare personala, de comunicare, voluntariat chiar, cum am zis orice te face sa ti schimbi felul si modul de viata actual
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
