| Zoki a întrebat:

Care este raportul dintre liberul arbitru si ratiune? Daca spre exemplu presupunem ca nu ar exista Liberul Arbitru ce s-ar intampla cu ratiunea?

Răspuns Câştigător
anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Ratiunea presupune constientizarea universului, prin univers a se intelege "totul". Liberul arbitru presupune libertatea de a face propriile alegeri.

De exemplu, un dependent de droguri este destul de rational pentru a realiza ca obiceiurile lui ii fac rau dar dependenta este, in general, mult mai puternica decat vointa (liberul arbitru). Asa ca, desi ratiunea exista, liberul arbitru este egal cu 0 si indiferent daca exista sau nu, rezultatul va fi acelasi (in cele mai multe cazuri).

In schimb, liberul arbitru nu poate exista fara ratiune, pentru ca liberul arbitru este definit de ratiune. Pentru a face propriile alegeri (liber arbitru) mai intai trebuie sa le constientizezi (ratiune).

8 răspunsuri:
| RAY a răspuns:

Nu ar mai exista, ratiunea e relativa in functie de niste legi ale stiintei vezi gravitatia dar daca ai fi pe luna ai spune nu e rational sa plutesti dar plutesti, ratiunea este exprimarea gandiri logice bazate pe dovezi fara liber arbitru nu poti sa te exprimi iber

| LucianStroe a răspuns (pentru RAY):

Cine pluteste ma pe luna?

| RAY a răspuns (pentru LucianStroe):

Orice corp

| LucianStroe a răspuns (pentru RAY):

Ce vorbesti ma tu? Si praful ala lunar de ce sta jos si nu pluteste? Si de ce bagi gravitatia in joc? Stii ca orice corp care are masa exercita forta de gravitate?

| RAY a răspuns (pentru LucianStroe):

1 praful la nu se misca din cauza ca nu exista astmofera deci nu exista vant
2 gravitatia este cea mai importanta in univers fara ea nu exista nimic
3 masa creaza gravitatie in jurul ei dar depinde masa unui lucru cat de mare e in fine era un exemplu

Răspuns utilizator avertizat
| kaudia25 a răspuns:

Dumnezeu i-a dat fiecăruia o raţiune, o inteligenţă şi un liber arbitru.
Odată cu aceste trei calităţi, i-a dat şi trei legi primordiale: prin raţiunea sa, fiinţa umană trebuie să fie capabilă să distingă binele de rău, prin inteligenţa sa trebuie să ordoneze ce a învăţat şi să recunoască ce este pur de ce este impur, iar cu ajutorul liberului său arbitru trebuie să aleagă puritatea absolută, să o păstreze şi să acţioneze în consecinţă.