E o metoda, da rnu singura. Uite, sa-ti dau un exemplu de alta metoda.
Sa presupunem ca ai un infinit de monezi. Si eu vin si-ti cer sa-mi dai toate monezile cu un numar par (a doua, a 4a, etc). Tu-mi vei da un infinit de monezi si iti vor ramane tot un infinit. Deci un infinit - un infinit = un infinit.
Ok, acum sa presupunem ca ai u infinit de monezi, dar de data asta iti cer sa-mi dai toate monezile cu un numar mai mare decat 3. Eu voi avea un infinit de monezi, tu vei ramane cu 3.
Deci, un infinit - un infinit = 3
Daca unul ar fi mai mare decat altul, despre ce am vorbi, despre infinituri mai mari si mai mici? Pana la urma le dam o valoare, ceea ce inseamna ca nu e infinit.
1. Gandind logic esti tentat sa spui ca e logic sa fie mai mare numarul tuturor numerelor, atat pare cat impare, decat cel al numerelor pare. Dar sa nu uitam ca si numerele pare sunt infinite, deci neavand sfarsit nu pot fi mai putine.
2. Opino in acelasi fel. Daca linia nu are limitare spatiala.
Trebuie sa ti cont de faptul ca infinitul nu exista in natura. Nu exista nimic infinit, totul este compus din uniati discrete si finite (atat timpul cat si spatiul).
Exista infinituri mai mari dect altele. De exemplu, multimea numerelor reale intre 1 si 2 este mai mica decat cea intre 1 si 3. la fel si cu numerele pare, sunt mai putine decat cele pare si cele impare.
2. Punctele de pe o linie (linie fizica) nu sunt infinite. Daca luam o linie matematica, ne fizica, atunci logic ca sunt mai multe numere decat puncte pe o linie.
Si inca ceva: Operatiile matematice cu infinitati nu au tot timpul sens. De exemplu, un infinit minus un infinit poate da orice numar, intre minus infinit si plus infinit.
Regula lui Cantor cred că e cea mai raţională şi de fapt singura pe care o putem folosi pentru a compara cantităţi infinite. Uite, de ex., cum comparăm mulţimea numerelor cu soţ cu aceea a nr. fără soţ. Deja intuitiv am spune că sunt egale. Dar folosind regula, avem că lui 1 îi corespunde 2, lui 3 îi corespunde 4, lui 5 -> 6, lui 7 -> 8 ş.a.m.d. Faptul că se pot face aceste perechi arată că infinităţile sunt egale.
Acum să comparăm mulţimea tuturor numerelor atât cu soţ cât şi fără soţ cu cea a numerelor numai cu soţ. Surprinzător, şi astea sunt egale, dovada fiind şi aici tot perechile. Lui 1 îi corespunde 2, lui 2 ->4, lui 3 -> 6, lui 4 -> 8 etc. Deci, conform regulii, trebuie să spunem că infinitatea numerelor cu soţ este exact de mărimea infinităţii tuturor numerelor. Paradoxal, dar aşa e.
E o metoda, da rnu singura. Uite, sa-ti dau un exemplu de alta metoda.
Sa presupunem ca ai un infinit de monezi. Si eu vin si-ti cer sa-mi dai toate monezile cu un numar par (a doua, a 4a, etc). Tu-mi vei da un infinit de monezi si iti vor ramane tot un infinit. Deci un infinit - un infinit = un infinit.
Ok, acum sa presupunem ca ai u infinit de monezi, dar de data asta iti cer sa-mi dai toate monezile cu un numar mai mare decat 3. Eu voi avea un infinit de monezi, tu vei ramane cu 3.
Deci, un infinit - un infinit = 3
anonim_4396 întreabă:
Irinairiwj întreabă: