Intre ce secole Transilvania a facut parte din regiunea Ungariei? ...
dau funda

Si pana in secolul al XVIII-lea,Transilvania a avut o istorie diferita de cea a Principatelor Romane.In primul rand,ea era o provincie multietnica si multiculturala,in care locuiau,in numar insemnat,romani,maghiari si sasi.Diversitatea limbilor vorbite era dublata de cea a confesiunilor religioase si a culturilor care se intalneau aici.Apoi,pentru ca facuse parte,pana in 1526,din regatul Ungariei,Transilvania avea legi si istitutii specifice feudalismului apusean,introduse de catre maghiari.Daca in Principatele Romane elita conducatoare era formata din boierii romani,carora li se adaugasera in secolul al XVIII-lea fanariotii,in Transilvania conducerea era asigurata de nobilii maghiari impreuna cu fruntasii secuilor si ai orasenilor sasi.

Stapanirea habsburgica in Transilvania

La sfarsitul secolului al XVII-lea,in urma razboaielor purtate cu turcii,Imperiul Habsburgic cucerea principatul autonom al Transilvaniei,aflat pana atunci,ca si Principatele Romane,sub suzeranitatea Imperiului Otoman.Stapanirea imparatilor de la Viena asupra Ardealului,care va dura 200 de ani,va avea consecinte importante asupra viitorului sau.Transilvania cunoaste un amplu proces de modernizare sub conducerea austriecilor.Romanii ardeleni,care constituiau peste jumatate din totalul locuitorilor provinciei, vor beneficia si ei de acest proces.Daca la 1700 marea lor majoritate erau tarani iobagi,lipsiti de o elita care sa ii reprezinte in organele de conducere,in urmatoarele doua secole societatea romaneasca va cunoaste un progres remarcabil,alaturi de concetatenii maghiari si sasi.In 1918,romanii ardeleni vor ajunge chiar in situatia de a deveni ei insisi elementul conducator al provinciei,unindu-se cu Regatul Romaniei.

In mod firesc,bilantul stapanirii austriece asupra Transilvaniei a cunoscut si aspecte negative.Convietuirea mai multor popoare in aceeasi regiune a condus la aparitia conflictelor nationale,care se vor manifesta mai ales in secolul al XIX-lea.Daca oamenii de rand,de etnii diferite,erau obisnuiti sa traiasca impreuna,in conditii destul de bune.,in schimb,elitele lor se vor confrunta mereu pentru mentinerea sau obtinerea unor pozitii conducatoare,pentru ele si pentru natiunile pe care le reprezentau.Austriecii nu vor reusi sa gaseasca rezolvarile cele mai fericite in problemele nationale,dar trebuie spus ca acest lucru era foarte dificil pentru acea perioada.

Reformismul austriac

In secolul al XVIII-lea,regimul habsburgic va anula cea mai mare parte a autonomiei provinciei,mentinand totusi unele legi si institutii locale.Conducerea o avea un guvernator numit de imparat,ajutat de reprezentantii nobilimii maghiare,ai secuilor si al orasenilor sasi,reuniti in Dieta.

Sub domnia imparatesei Maria Tereza si a fiului ei,Iosif al II-lea,incepea politica de reforme.In Transilvania, principala problema o constituiau raporturile dintre nobili si tarani.Nobilii maghiari din Transilvania nu erau mai "rai" decat boierii romani din Principate,insa ei aveau posibilitatea sa valorifice,prin vanzare,produsele de pe domeniile lor,motiv pentru care pretindeau mai multe zile de munca din partea iobagilor.

Statul austriac va incerca sa ii protejeze pe tarani in fata cererilor nobilimii,deoarece acestia erau cei care plateau impozitele fata de stat si dadeau recruti pentru armata.In 1785,imparatul Iosif al II-lea desfiinteaza dependenta personala a taranilor iobagi.Cu toata politica lor de protectie a taranilor,imparatii austrieci nu doreau insa sa afecteze prea mult nici interesele nobilimii,deoarece ea era elita conducatoare a provinciei. Nobilimea asigura conducerea,in armata sau in administratie,asa ca nici un regim al vremii nu se putea lipsi de serviciile ei,chiar daca intre puterea statului si cea a nobilimii exista o permanenta concurenta.

Pana in secolul al XVIII-lea,taranii romani din Transilvania nu aveau drepturi egale cu cele ale nobililor maghiari sau ale orasenilor sasi,care erau catolici sau protestanti.Nici situatia iobagilor maghiari nu era mai buna.Cazul special al romanilor din Transilvania se datora insa credintei lor ortodoxe.In Evul Mediu,religia si nu nationalitatea era cel mai important factor de solidaritate intre oameni,asa ca diferentele religioase duceau la multe conflicte si discriminari.Nobilii romani puteau ajunge la pozitii conducatoare in Transilvania sau in Ungaria,asa cum a fost cazul lui Iancu de Hunedoara,dar numai cu conditia de a trece la credinta catolica sau protestanta.

Dupa ce au cucerit Transilvania ,austriecii s-au lovit de opozitia nobilimii maghiare,care dorea sa isi pastreze autonomia locala in fata conducerii de la Viena,la fel cum boierii din Principate doreau sa isi mentina autonomia in fata turcilor si a domnilor fanarioti.In replica,austriecii au dus o politica de favorizare a elementului romanesc,care reprezenta o contrapondere fata de puterea politica a nobilimii maghiare.Pentru ca austriecii erau catolici,i-au indemnat pe romani sa se apropie de catolicism.In acest fel,romanii ar fi putut dobandi drepturi egale cu ceilalti locuitori ai Transilvaniei,fara ca austriecii sa schimbe vechile legi ale principatului.

In anul 1701 se definitiva Unirea religioasa,prin care o parte importanta a romanilor ardeleni treceau la credinta greco-catolica.Greco-catolicii recunoasteau cele mai importante dogme ale catolicismului, precum si suprematia papei de la Roma,pastrandu-si insa sarbatorile si modul traditional de celebrare a slujbei religioase.De acum inainte,peisajul confesional din Transilvania avea sa fie si mai variat,aproximativ jumatate dintre romanii ardeleni fiind de credinta greco-catolica,cealalta jumatate ramanand la confesiunea ortodoxa.

Romanii greco-catolici vor avea o serie de avantaje de pe urma noii lor confesiuni.Donatiile primite din partea imparatilor austrieci le permit sa intemeieze,pe langa episcopia lor din Blaj,primele scoli romanesti de valoare din Transilvania.Cei mai buni elevi vor primi burse la Viena si la Roma.Carturarii astfel formati, Samuil Micu,Gheorghe Sincai si Petru Maior,se vor grupa in curentul cultural al Scolii Ardelene,care va pune bazele natiunii romane moderne.Alti lideri greco-catolici,cum era episcopul Inochentie Micu-Klein,solicita in fata Dietei Transilvaniei drepturi egale pentru toti romanii ardeleni,indiferent de confesiune.Petitia politica intitulata "Supplex Libellus Valachorum"(1791),semnata atat de episcopul romana greco-catolic,cat si de cel ortodox,reia aceasta idee.

In anul 1784,taranii moti din Muntii Apuseni,condusi de Horea,Closca si Crisan,se rascoala impotriva nobilimii,datorita saraciei in care traiau.Ca orice rascoala taraneasca,actiune alor va provoca multe victime omenesti,atat in randul nobililor cat si al familiilor nevinovate ale acestora.Imparatul Iosif al II-lea,desi dorea imbunatatirea situatiei iobagilor,nu era de acord cu asemenea actiuni violente,care amenintau intreaga ordine in stat.In consecinta,el va reprima rascoala si ii va executa pe conducatorii acesteia,in conformitate cu legile aspre ale vremii.Violenta taranilor impotriva nobilimii va fi urmata de violenta nobililor importiva taranimii.Din aceasta situatie barbara,care tinea de trecutul medieval,nu se putea iesi decat prin efectuarea unor reforme,care sa imbunatateasca soarta taranilor.Desi Iosif al II-lea va incerca acest lucru,taranii din Transilvania vor ramane inca in iobagie,pana in anul 1848.