Ma tot intreb de ce ca sa fii profesor se cer atatea chestii inutile? Ma refer la general si liceu aici.
Ca la restul de meserii, faci facultatea si te angajezi.
Bine, pedagogia e normal sa o faci.
Aici trebuie sa dai definitivatul, titularizare eventual si alte porcarii.
Ce rost are? Ca oricum daca ai facut fac si master esti in stare sa predai meterie de generala si liceu, nici macar nu e nevoie de ce ai facut in facultate.
Ordonare:
După relevanţă
Ce înseamnă să predai? Să torni învățătura în cap cu tolcerul de la Heidelberg, cu pâlnia medievală, ca berea din butoi la berărie? De aceea ies mai nou analfabeți cu liceu. Așa că rostul ar fi să devii dascalos, di-dascalos, acesta ar fi rostul. Că se realizează sau nu, este altă treabă, dar rost are.
Răspunde
Ca sa nu mai spunem ca in afara de materiile astea cu calcule, orce prost poate dicta dintr-o carte unor copii.
Adică, cam tot ce inveti ca sa devii pedagog se uita o data cu timpul si majoritatea tot ce fac e un rezumat la o lecție pe care le-o dictează copiilor.Am văzut N profesori ce până si exercițiile si le făceau acasa, sau poate i le făcea altcineva iar in functie de ce scria pe hartiute puneau copii sa rezolve.Pai daca nici tu nu esti capabil sa rezolvi aia in cateva secunde/minute in clasa ce pretenție ai de la un copil.
Pai multi profesori isi pregatesc lectiile acasa, asta e de mult deja. Nu vine la ora cu lectia nepregatita, isi seteaza de acasa ce ex face in clasa, sa nu se faca de ras.
Răspunde
Nu asta e problema, dar tu ca si profesor daca nu sti cand face copilul bine exercițiul fara sa te uiti pe o foaie eu cred ca e nasol.
Nu stiu exact câtă pregătire iti trebuie, dar stiu sigur ca ar fi nevoie sa le faca un test psihologic mult mai bun, mai aspru si mai des.Pentru ca sunt uni ce chiar nu stau bine la capitolul asta si nu ar avea ce sa caute la catedra.
Eu una am fost căutat si recomandată spre exemplu pentru a susține un examen pentru un post de educatoare, tocmai pentru ca pe atunci eram o persoana foarte linistită, agreabilă, răbdătoare chiar daca nu eram eu ce-a mai bună la învățătură, dar a contat mult sa se vada in mine răbdare și înțelegere.
Stie sa faca ex de pe foaie, ca si-l invata de acasa, nu vine asa la clasa, nu asta e problema.
Si ai sustinut examenul?
Examenu psihologic e frectie, ca nu sti ce are ala in cap, si fenteaza testul de nu se poate.
Nu,pentru ca nu era de mine.Asa am considerat ca nu ma potrivesc.
Eu eram calmă de fel, dar uite ca timpul a spus altceva si acum daca eram educatoare nu stiu daca era chiar bine 
.
Am inteles, de ce crezi ca nu era chiar bine?
Pentru ca acum nu aveam atata răbdare cu copii, sau cu oameni in general.Acuma sunt o persoana mai anxioasa decat atunci, mai nervoasă, mai agitată.
Aha, mda, mai bine ca nu esti educatoare atunci.
Ce mai misto e meseria de profesor, ai vacante, maxim 18 ore pe sapt, e f bine, n-ai chef, dai o lucrare de control, nu se compara cu sa stai la munca 9 ore (cu pauza cu tot), daca mai faci inca 2 ore pe drum dus-intors, 11 ore le-ai pierdut, vi acasa, si de oboseala nici nu prea iti mai arde sa faci mare lucru.
Si daca e sal mai mare, la ce ma mai ajuta banii daca n-am timp?
Găsești o meserie in care sa nu depui efort fizic, sa ai salariu bun si concediu.
Salariile profesorilor sunt destul de mici si sincer, majoritatea profesorilor traiesc in conditii grele ne permitandu-si anumite lucuri.Am avut o vecina ce a murit de curând, ce a fost profesoara si nu era o persoana foarte curata, mai ales la ea in casa erau lucruri vechi si prăfuite pentru ca nu isi permitea mai mult.Un fost profesor de al meu de mate, umbla mereu cu cămașa, cravata, sacou, pantaloni la dunga si adidași.Era alcoolic iar într-un an nu a venit la scoala pentru ca picase pe scări si isi rupsese coastele.Iar in spatele blocului meu(alor mei) sta o alt profesoara de romana,ce are ca pasiune cantatul la chitară,dar locuieste într-un apartament mic si isi duce des copilul la fostul soț pentru ca sta rău cu bani,recent încerca să combine cel mai slinos si pușcăriași țigan din cartier (il chemase la ea la o cafea de fata cu noi).
Un fost profesor de al meu de sport,face si acum taximetrie suplimentar sa aiba bani,iar fosta profa de geografie si-a închiriat o masa in mall sa vândă briz brizuri.
Nu au o viață roz,ba chiar dezordonată as putea spune.
Si mama mea lucrează la o scoala ca ingrijitoare,dar înnebunește pe timpul școlii din cauza copiilor (sunt fel si fel de copii iti dai seama, plus ca, cred ca are salar mai mare decât a profesorilor si cam tot atâtea libere).
Într-o vreme era un copil la ea acolo, ce de cand suna de pauză, până se suna inapoi de ore, zbiera cat il țineau plămâni.Chiar l-a oprit mama o data din alergat pe hol sa il întrebe de ce zbiara, s-a oprit, s-a uitat la mama zi a început iar sa racneasca si sa o ia la fugă.
Un altul, i-a pus colegului lui un colier din ala de plastic pe încheietura mâinii si la strâns.A stat asa săracu o ora ca nu il putea da jos si in pauza s-a dus la mama, cum ii zic ei "tanti doamna de servici" 
Si ia arătat că i se umflase mana la săracu până i se invinetise, abia a reușit mama sa ii de-a aia jos.Iti mănâncă, creierii cate unul din ala.
Stiam ca de ceva ani le-a dat salarii bunicele la profi si medici, plus ca oricum pentru orele muncite e f bine.
Eu vb ca meserie in sine, facand abstractie de salarizare.
Dar si 8 ore sa muncesc pe zi nu mi-ar prea conveni sincer, din motivele spuse de mine. Nu prea vreau sa traiesc doar odata pe an adica concediul ala.
Dar imi si placea ca profesor, era cu dublu sens.
Muncesti pentru altul pana la 70 ani, si ala se imbogateste de se poate opri din activitate oricand, ca are bani.
Nici macar nu iei mai mult pe aceiasi munca, ia patronu grosul si nu face mare lucru, in loca sa se duca tot la cei ce au muncit.
Eu nu lucrez, ca am o depresie cam netratabila si nu pot munci, e netratabila pentru ca m-am dus prea tarziu la medic.
Si iei pentru asta o pensie sau cum te descurci?
Nu am pensie, am familia care ma ajuta si mai am un ap inchiriat cu doua camere.
Cred ca pentru starea ta psihică ar trebui să încerci să găsești macar ceva de munca de acasa. Poate in zona ta găsești asa ceva si o dată ce te simti util si mai independent o sa ai macar o bucurie cat de cat.
Eu una am cautat dar in zona mea nu prea sunt astfel de lucruri.Si mie una imi este foarte dificil având anxietate generala si sociala sa ma pot adapta,plus două luxatii de rotula la activ ce mi-au slăbit articulatiile si din cauza cărora nu pot sta mult in picioare (si mai nou si probleme cu coloana), iti dai seama ca nu prea te ia nimeni În situația asta si nici nu găsești ceva ce poti face.
Dar am avut noroc cu a meu, ca mai munceste (doar ca sa îmbolnăvit si el acum), iar in munca lui ma băgat si pe mine.El se ocupa cu dezmembrari si reparati auto (plus ca munceste sezoniera la ocolul silvic) si ne-am asociat cu un service (nu am avut posibilitatea decat sa luam masini pentru dezmembrat, sa deschidem service e mai greu momentan ca trebuie sa terminam si casa) Si eu fac anunturi pentru piese, comunic cu oameni prin mesaje fiind anxioasa (le vand cum ar veni), fac stocul si inventarul cu ce avem etc si cat de cat mai ies bănuți si e treaba de acasa.Plus ca in zona mea (ca stau la tara acum) foarte multe bătrâne cos (fac fete de masa, carpete etc cu modele) si le fac desenele pe coli milimetrice, doar ca pe astea nu iau bani multi, dar le fac desenele si pe etamina (materialul pe care cos) si vine in jur de 100, 100 si ceva de lei pe desen depinde cat e de mare.As invata si sa cos, ca o fata de masa cusută de mana in functie de mărime depășește 500 de lei dar acum nu prea sunt ok fizic si mi-e greu sa cos.
Din ce cauza ai depresie?
Eu cateva ore alea cand sunt mai bine, am multe de facut acasa de care sa ma bucur, nu e problema, macar sa fac ce-mi place nu sa fac ceva la comanda si cand vreau si cand nu, ca sa lucri de acasa trebuie sa ai 8 ore de bine, concentrare, sanatate si asa mai departe.
Nu gata, stau pe net 2 ore, ma bag iar la dormitat, si asa mai departe.
Faptul ca nu-s independent, nu ma deranjeaza neaparat.
In prima parte a zilei sunt cam praf, dormitez in prostie avand o stare tampita, de aia intru dupa ora 17-18 in colo pe forum. Dupa aia pe la 21-21, 30 iar ma ia starea tampita, urca somnolenta si imi vine sa mai stau pe la TV ceva, deci e clar.
Dupa 21 in general cam dispar si de aici, cu unele exceptii.
Nu am motivatie de mare lucru, ma misc putin mai greoi, mai abatut, nu ma bucura mare lucru ca inainte.
Deci si tu ai anxietate sociala, e nasolie, normal ca te adaptezi greu, te-ai dus la medic sa te tratezi? Da, bine ca al tau lucreaza.
Eu am depresie de la o defectiune a creierului, anxietatea am mai rezolvat-o dar nu total, prima data a aparut depresia la 12, 5 ani, a remis total intr-un an, apoi de la 16 ani a inceput declinul permanent lent si sigur.
Nu a stiut ce am, nu m-am tratat la timp si acum is netratabil, s-a incercat orice, aia e.
De aia recomand la toti "la medic repede si cereti o parere, nu mai stati asa daca aveti ceva de genul".
Eu nu muncesc 8 ore, raspund doar la mesaje cand mi se trimit, mai fac cate un anunț nou din cand in cand sau cand apare o masina si tot asa, fac cate un stoc sau inventar cand trebuie sa vand sau dupa ce am vândut mai multe.Cu desenele într-adevăr, este cand trebuie sa fac pe un desen două zile ca nu pot continuu, dar nu vine cineva toata ziua la mine la usa plus ca sunt de acasa.
Eu stiu ca e nașpa sa fi la comanda, dar munca si independenta mai ales la o anumita varsta chiar e esențială. Poti sa faci o afacere a ta.
Ai iubita?
Ai fost la psihiatru? Nu ti s-a dat medicamentatie?
Iubitul meu a avut probleme cu atacurile de panica grave 2/3 ani.I s-au dat tranchilizante si veneau cei din familie sa il mai întoarcă pe cealalta parte.Si-a revenit doar din nevoie,având o varsta ai lui nu il țineau,mânca foarte putin,o ducea rau si a început să facă afaceri (videa si cumpara chestii sa isi câștige existența ca nu putea ieși în societate) până s-a dus cu fratele lui la munca,pentru ca trebuia sa devina independent, sa isi faca o familie, plus ca am inceput noi sa vorbim, l-am convins sa vina la mine, a prins incredere, am început să avem sentimente unul fata de altul si a evoluat.Nu e vindecat complet, dar a facut progrese enorme.
Eu nu am fost să mă tratez, ca abia cand am fost mai mare am realizat ce am si deja am dat în tulburări anxioase.Am zis ca o sa incerc sa merg, dar daca ma înfundă cu pastile nu stiu ce sa zic...
Bine ca faci ceva totusi daca iti place si te atrage, chiar daca nu 8 ore, si bine ca poti sa faci acele activitati.
Nu am iubita, nu as putea avea o relatia cu starea asta, si nici nu imi doresc, mi s-au cam dus multe din dorinte.
Sincer, nu am simtit o lipsa a independentei si a muncii neaparat, m-am bucurat cat s-a putut de timpul pe care-l aveam cu cele placute.
Nu am bani de afacerea mea, plus ca n-am nici o idee, acum cu economia care pica continuu, greu mai merge ceva, dar si pentru aia trebuie sa te ocupi, sa fi activ, nu asa 3-4-5 ore de la un minim cu stare, si apoi in pat.
Plus ca iti trebuie motivatie, dorinta, vointa, ambitie, chestii care depresia le ia, asta e jobul ei cum s-ar zice.
Normal ca am fost si la medic si la psiholog, de 10 ani medicu tot incearca sa ma repare incercand tot felul de tratamente de le-am terminat pe toate.
Deci si iubitul tau avea anxietate, bine ca si-a mai revenit.
Si-a revenit ca si-a revenit, s-a mai dus boala, nu de nevoie, ca daca avea si depresie, nevoia aia nu mai exista, te doare in pix de tot. Dispare "trebuie sa", nu l-ar mai fi interesat nici sa iasa in societate, nici daca murea de foame si se ajungea sa nu il mai int sa traiasca, si acolo e clar ca celelalte nu mai exista. Nu e de gluma, dar el n-a avut asta.
Era bine daca vroia sa faca ceva, il interesa, si a putut pana la urma, dar cu anxietate merge, aia nu-ti ia totul ca depresia.
Si bine ca va intelegeti bine.
Nu te infunda cu pastile, o sa-ti dea o pastila adica un tratament si vei scapa daca te duci dar nu dupa 7 ani, in 3-4 saptamani deja o sa te simti mai bine, dupa aia se mai ia cateva luni, dupa care se scoate si ramai bine, nu e o problema.
Si oricum nu ai de ales, decat sa stai asa.
Într-adevăr,e greu sa ai o relație În stadiul asta, nu foarte multă lume are răbdare și intelege.
La mine fostul nu înțelegea nici macar anxietatea sociala, chiar dacă făceam eforturi mari să încerc să mă adaptez nu imi respecta efortul, pentru el era ceva gen "mare c.acat ce faci".
Pai nu are cum sa inteleaga pana nu trece prin asta, e de inteles.
Asa cum nici eu nu inteleg de ce pentru parinti copilul e totul, si nu inteleg cum de schizofrenicu nu se prinde ca are halucinatii.
Cunosc si eu persoane ce vorbeau de mine vrute si nevrute, iar după ce au pățit si ei un atac de panica, o criză de anxietate sa isi muște limba.
Pentru un părinte ce isi doreste un copil, într-adevăr, copilul poate insemna totul.Torul referindu-ma ca da, ar fi in stare sa isi de-a viata pentru el, sau sa faca tot ce ii sta in putinta sa creasca bine si e cumva normal.
E o făptură umană creată de tine, un om ce e jumătate tu si jumatate partenerul tau pe care se presupune că îl iubesti.Ca sa nu mai zic ca e ceva gingaș,ceva ce tu creezi,crești, educi.E pur si simplu un lucru notabil, daca nu cel mai notabil din viata ta daca asta iti doresti si decizi sa faci.
Acuma nu spune nimeni sa te lasi pe tine sa mori daca nu e cazul, sau sa iti neglijezi partenerul.Dar exista o legatura specială acolo.
La faza cu schizofrenia nu stiu sa iti zic, probabil este atat de adânc înfipt în gândurile lui incat i se pare ca toti ce gandeste sau vrea sa auda e real.
Pai da, cand trece omu prin ce trece, atunci realizeaza abia.
Pai eu asta nu pricep, de ce si-ar da viata pentru copil, de ce e asa important pentru ei?!
Nu e creat de noi copilul, noi suntem doar niste gazde unde se dezvolta dupa programul din gene, nu prea e din noi, noi purtam doar ovule si spermatozoizi si atat.
Daca i-ai pune intr-o cuva speciala cu conditiile din burta mamei, acolo s-ar dezvolta chestia aia fara probleme.
As putea spune ca nu e deloc a ta chestia aia! Ca era in tine, e altceva.
Creat de tine e cand il programezi tu, cum sa aiba ochii, cat de inalt sa fie, cum sa arate, cum sa se poarte, ce ii place sa manance, nivelu de inteligenta, etc.
Cand faci tu ovulul ala si spermatozoidul, sa fie creatia total a ta.
Iar cand ai un copil, ambii parteneri trebuie sa fie la fel si cu copilul si cu partenerul, nu sa neglijeze pe unul din ei.
Cu schizo asta nu pricep, eu stiu asa mecanic ca real asa simte si nu se prinde, dar tot ma mir!
De ex daca esti la et 8 da? Si auzi voci afara ca discuta de tine, e f clar ca NU are cum sa fie doi insi in aer la geamu tau si e clar ca ce auzi e fake.
Eu asa vad treaba.
Păi copilul aia e,ovulul si spermatozoidul ce iti apartine.
Un om, indiferent cum e el e o creație unică, o ființă importanta pe pământ ce pe lângă faptul că e un număr in plus la populația pământului poate îndeplini un rol in functionarea lumii.
La noi nu ni se pare mare lucru deoarece majoritatea oamenilor fac copii, majoritatea din noi creem alti oameni.Dar gandeste-te daca lucrul asta ar fi imposibil, sau nu ar tine de noi.Nu crezi ca am aprecia altfel viata sau oameni in sine.
E o bucată din tine.Acel copil va avea cel putin grupa sanguina a unuia din părinți, va avea trăsăturile fizice a unuia sau a amândurora, ca sa nu mai spun de adn-ul tau.Adica esti un tu,combinat cu o ea pe care o iubesti sau ai iubito.
Si in fond,daca ai putea tu sa il construiesti cum ti se pare tie mai frumos sau atractiv,l-ai face să nu iti semene? Sau care ar fi rostul sa faci un om total opusul tau? Eu zic ca daca l-ai face asa nu l-ai mai putea numi al tau.
De asta am spus, partenerii trebuie sa se susțină si ajute, nu neglijeze.
Da, dar asta inseamna tulburarea psihică in sine, o imaginație bogată si incontrolabilă. Daca le-ai putea controla nu ai mai fi schizo.
Suntem cam multi pe pamant, daca mai continuam asa, o sa ajungem la razboaie, chiar nu e indicat sa facem copii peste nr admis, ca sa-i omori dupa aia?
Eu unu apreciez mult viata oricum ar fi, incerc sa ma bucur cat pot de fiecare zi, si atat, independent de creat oameni sau nu.
Dar gandeste-te ca invers nu prea e asa, desi tot ruda este, parintii pentru copii nu sunt ca, copiii pentru parinti, aici e aici.
Multi copii nu au asa treaba cu parintii, daca 98 % din parinti iubesc copiii si fac orice pentru ei, invers nu prea, procentul e mult mai mic.
Daca l-ai proiecta tu, l-ai proiecta nu neaparat opusul, l-ai proiecta cum ai dori tu, si abia aia e creatia ta.
Tu daca proiectezi de la zero un telefon si-l si faci, nu e al tau? Al tau e, e munca ta, desteptaciunea ta, efortul tau acolo, proiectul tau de la 0.
Asa si omul care e un robot biologic ultravansat de fapt, iti dai seama ce satisfactie ai cand iese cum ai vrut tu.
Si cu posibilitatea de update, adica in caz ca nu iese ceva, sa corectezi apoi.
Adica treaba profi, nu asa ca nu stii nici macar ce sex are, ce dracu.
Mda, daca ai putea controla nu mai e schizo, insa pentru mine e un mister cum e posibil sa nu poti controla, nu imi imaginez cum e.
Pai faci maxim 2, nu zece ca ce e mult e mult.
Uite cumnata mea nu putea avea copii, sa chinuit pe tratamente pentru ca au tot ce le trebuie in afara de un copil.Eh,da acum desi are 36/7 de ani tratamentele si-au spus cuvantul si nu au doar unu,ci gemeni.Ce sa faca?
Uni oameni au nevoie de lucrul asta pentru a se simti împliniți,pentru a face ceva notabil in viata si nu doar pentru ei.Pur si simplu asta e instinctul lor si asa vor sa faca, probabil si cu gândul că poate copii lui vor putea schimba ceva, sau face mai mult, plus faptul că va avea cine sa le bată la ușă si nu vor muri singuri arși într-un crematoriu.
Eu una, am o problema de sanatate ce imi diminuieaza sansele de a fi mama, iubitul meu la fel.Deci,posibil ca in viata sa facem de acum doar strictul necesar pentru ca nu vom avea alta ambiție, plus riscul ca ultimul dintre noi ce moare sa se chinuie singur si neajutorat ani de zile rugand-si moartea.
Într-adevăr, dar cand decizi sa faci un copil iti asumi asta.Si in fond,tu pe cand ai copii mari si timpul ti sa cam dus, asa ca ajutorul trebuie oferit celui mai tânăr.
Exemplu ar fi donatul de organe. Daca cineva intra in moarte cerebrală si nu isi mai revine, e oricum mort, iar un alt tanar ce are o boala sau a suferit un accident are nevoie de organul x, Nu e mai ok sa ii dai o sansa la viata daca poate trăi, decat sa ti forțat unul cu organe bune ce oricum e mort?
Nu poti sa compari facutul de roboți cu conceperea unui copil.Si in fond asta e frumusetea, Ca nu e perfect, Nu e cel mai frumos, Nu e de sexul x e exact ce esti tu fara alte contribuții.Iar din asta ai si de invatat.
Asta nu stiu.
Pai nu, ca suntem deja multi 7 miliarde si ceva, trebuie sa mai scadem, 2 e mult, ar trebui un copil pana se ajunge la un nr mai mic, si apoi sa se mentina cu doi.
Ca deja resursele-s mai putine si suntem prea multi.
Da, daca ei asa simt, sa faca copii, eu nu mi-am dorit niciodata, pe mine ma irita cand tipa, urla, sare de colo colo, n-am nevoie de asa ceva, nu vad vreo bucurie in asta, dar na, fiecare cum este.
Aia cu robotul, pai si noi suntem roboti doar ca biologici nu mecanici, nu e diferenta.
Mai suntem numiti masinarii biologice.
Ca asa cum il programezi, cam asa va face, ce zici tu instinctele, alea-s de fapt rezultatele softului din creier.
I-a facut sa vrea asta ca sa perpetueze specia, asta era scopul naturii.
Iar daca il proiectez sa se simta implinit ca-si ia o trotineta, el cu aia va fi implinit!
Acolo sta ce te bucura, acolo sta ce iti place sa mananci, personalitatea, comportamentul, ce te implineste, nivelul de inteligenta.
Acolo sta orientarea sexuala deci ce ramura te atrage, tot acolo e si idealul partenerului de sex opus care te atrage.
De aia nu controlezi tu ce-ti place ca partener, ca ai deja in creier setat ce trebuie sa-ti placa.
E fascinant sa poti sa le scrii tu cum vrei astea, sa le schimbi cu doresti.
Pai nah, nici eu nu as face mai mult de unul.
Simțul patern/matern se dezvolta cand il ai in brate, cand il ai in casa si rar înainte.Stiu pe cineva ce voia sa isi lase copilul in spital cand la nascut, dar cand i l-au pus in brate gândirea ei s-a schimbat total.
Iar de țipăt si urlat, tine si de educație.Da, cand e bebeluș plânge că nu poate vorbi, dar daca e mai marisor si zbiara, face crize etc zilnic inseamna ca e prost crescut.Asa ca, e vina părintelui ce la rândul lui trebuie sa si-l suporte.
Eu stiu un tată, ce si-a educat copilul foarte ok.Cand era mai marcel un an, sau după si începea să plângă sau ma rog ce fac ei il întreba "ce ai? te doare ceva, te supăra ceva? Sau de ce plângi? Daca ai nevoie de ceva sau te supăra ceva imi spui, nu urli" iar copilul treptat s-a invatat ok fara sa zbiere fara noimă, până si cand se loveste isi păstrează calmul si merge la părinți sa ia masuri si se rezolva totul cu calm.La fel si cu dulciurile,jucăriile "daca am bani,sau consider ca ai nevoie iti iau,daca nu nu" si a vazut ca nu ii merg crizele si milogeala si nu a reacționat asa cand voia,doar întreba frumos.
Păi așa ar trebui sa iti iei un caine,sau nu stiu, sa iei un robot programat nu sa faci un copil.
La copil asta e frumusetea, ia ii vezi personalitatea, ideile, sa isi ia el la un moment dat deciziile singur, sa aiba propriile bucuri si plăceri.Asta e farmecul.
Cand mergi in parc sa poti sa spui "copilului meu ii place mingea aia" sau "copilul meu isi doreste sa fie doctor" nu " m-am plictisit intr-o zi si l-am programat sa pască iarba ca imi e lene sa ii gatesc" asa mai bine renunți la orce idee de a face un copil.
O fi, nu stiu, pe mine ma enerveaza, vreau liniste si sa-mi traiesc linistit viata fara prea multe obligatii.
De la 0 luni si pana la o varsta nu tine de educatie, iti mananca ficatii ani de zile, lasa ca am vazut ca aveam vecini asa, m-as duce dracu la balamuc in cazul ala.
Ma deranja pe mine urlatu noaptea, damite sa fiu in casa aia.
E putin ciudate sa nu prea vrei o familie.Dar fiecare cu felul lui de a fi.
As fi vrut mai de mult pe una cu care sa ma inteleg si sa fie bine, dar fara balamuc copii pe cap.
Acuma nu mai vreau nici relatie, e mai bine asa.
Am avut 4-5 femei pe care le-am refuzat intre 1999 si 2018 ca nu m-au atras fizic, n-am avut multe oferte, dar astea le-am avut.
Viata e frumoasa si fara relatie, sunt multe chestii de care sa ne bucuram.
Eu nu sunt adepta statului singura, de aceia am avut probabil relații de lunga durata si inca de mica.Eu m-am mutat de acasa de pe la 14/15 ani.
F bine ca ai avut relatii de mai lunga durata daca asa ai simtit ca-ti place.
Eu sunt mai dificil, nu imi place sa dorm cu cineva in pat, nu imi place sa pup pe gura, imi place independenta, dar na, fiecare in felul lui.
Nu sunt inutile. Tu ca și cadru didactic trebuie sa îți formezi niște competențe, fără de care nu poți preda eficient. Mie mi se pare chiar puțin, eu cu modulul 1 deja la anul pot preda, examenele au fost floare la nas, titularizarea este și ea simplă, definitivatul îl dai abia după ce predai un an.
Deci? Ce ți se pare mult? Că dai 2 examene? Și pe deasupra sunt și simple?
Eu stiam ca titu e greu, nu e asa usor, am un amic prof de liceu, si zice ca e f greu sa iei 8 ala sau cat trebuie sa iei la titu.
El n-a luat niciodata 7 sau 8 ala.
Pe langa ca nu-s posturi, dar asta e altceva.
Tu știi multe, ca și data trecută. Cu speranța că de data asta încerci să înțelegi, îți mai dau câteva puncte de vedere.
Evident că dificultatea examenul de titularizare este percepută altfel de fiecare, eu doar mi-am exprimat punctul de vedere. Personal din câte am văzut pot lua nota 5 chiar și fără să învăț nimic, deoarece sunt subiecte de cultură generală pe specialitate.
Posturi sunt, dar evident sunt ocupate de cei care iau note mai mari, mi se pare absolut normal.
Referitor la subiectul cu pregătirea materialelor, tu ca și cadru didactic trebuie să ai pregătite toate proiectele de lecție înainte de lecție. Pe lângă asta se face planificare calendaristică, știi exact ce predai, când predai, când se desfășoară evaluarea șamd. Sunt metodologii specifice pe care nu le cunoști, și deci de data asta ești iertat.
Eu stiu de la un profesor, daca zice tampenii, nu stiu.
Da, depinde de om cum vede examenul, daca te duce mintea f ca lumea, normal ca ti se pare usor.
Cinci lua si el, insa nu reusea niciodata sa ia 7 sau 8 cat e nevoie sa iei titu.
In rest cu materialele de lectie, le pregatesti odata cand ai facut primul ciclu 5-8 sau 9-12, apoi le tot repeti.
Ca matematica, fizica si chimia tot alea raman.
La biologie la fel, mana e mana si acum si acum 100 ani, nu se schimba.
Geografia, istoria la fel.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
