| mady_3152 a întrebat:

Vreau si eu niste Curiozitati despre ochi si urechi... dau fundita pentru cele mai bune:*

6 răspunsuri:
| anonul a răspuns:

Pai... uite ce am auzit eu, daca asculti muzica la maxim poti sa surzest cu timpul, nu auzi prea bine ce spune cineva dar auzi sunetele "orasului" si zgomotele facute de animale mult mai tare, ciudat nu?

| Nicolelenaa a răspuns:

La biologie cu organele de simt nu?
la lectile astea sunt si eu :P

http://www.google.ro/......http?/url

http://www.google.ro/......http?/url

http://www.google.ro/......http?/url

e cam tot ce am gasit

succes;)

| icemanvlad a răspuns:

Atunci cand privesti o persoana pe care o placi, involuntar pupilele ti se dilata. La fel se intampla si cand te uiti la cineva pe care urasti.

Cand o persoana moare auzul este ultimul simt perceput. Vazul este primul care dispare.


Dupa mesele bogate se spune ca auzul nostru scade. Nu mai percepem sunetele din jurul nostru la fel de bine, chiar si atentia scade.

Femeia clipeste de 2 ori mai des ca barbatul.


Nu se poate stranuta cu ochii deschisi.

| jvEcu a răspuns:

Daca ochiul uman ar fi o camera foto, ar fi o camera de 120mpx.
asta o stiu big grin

| ALice_4674 a răspuns:

Urechi:Urechea exterioară este partea externă a urechii. Partea vizibilă a urechii, numită pavilion sau concă auriculară, captează undele sonore din aer și le transmite prin canalul auditiv spre urechea interioară. Multe mamifere pot să-și miște pavilionul pentru a-și concentra auzul într-o anumită direcție, la fel cum fac cu ochii. Oamenii și-au pierdut această abilitate. Trecând prin canalul auditiv, undele sonore pun în mișcare membrana timpanică aflată pe intrarea urechii medii.

Urechea medie este delimitată spre exterior de membrana timpanică. În cavitatea acesteia se află trei oscioare, fiecare dintre ele cu o formă caracteristică (ciocănaș, nicovală, scăriță).

Mamiferele sunt unicele ființe care au trei oase în ureche. Nicovala (incus) și scărița (stapes) provin din oasele maxilarului, și permit o detecție mai delicată a sunetului.

Vibrațiile membranei timpanice se transmit mai întâi la ciocănaș, apoi la nicovală și scăriță, iar de acolo la fereastra ovală, situată la limita dintre urechea medie și cea internă.

Oscioarele transmit virbațiile prin membrana ferestrei ovale în fluidul din urechea interioară.


Urechea medie este cavernoasă. Dacă animalul ajunge într-un mediu cu altitudine ridicată, sau sare în apă, se va stabili o diferență de presiune între urechea medie și mediul înconjurător. Această presiune expune timpanul la riscul de a se sparge dacă nu este depresurizat. Acesta este unul dintre rolurile trompei lui Eustachio, prin intermediul căreia urechea medie comunică cu cavitatea nazală (faringe).

Urechea internă cuprinde atât organul de auz (cochlea sau melcul), cât și aparatul vestibular, un organ de echilibru format din trei canale semicirculare și vestibul.

Cochlea este o cavitate umplută cu endolimfă, un lichid fluid care primește undele sonore transmise din aer prin urechea externă și medie. Cochlea are o formă spiralată și conține membrana bazilară, a cărei rezonanță este diferită pe lungimea sa, depinzând de frecvența undelor sonore. La suprafața membranei bazilare se află un strat celular cunoscut sub numele de organul lui Corti, care este format din celule senzoriale (cili). Vibrațiile care trec prin canalul cochlear pun în mișcare membrana bazală și cea tectorială, care vor aclționa asupra cililor (celule senzoriale). Din aceste celule vor porni semnalele către creier, unde acestea din urmă vor fi transformate în senzații auditivee.
Ochi:
La om, ochiul are forma unei sfere și este localizat in orbita oculară. În ciuda dimensiunii reduse, este un organ complex: percepe formele, mișcările, reliefurile, culorile și diferențele de luminozitate. Ochiul captează imaginile ca un aparat fotografic. De altfel, ambele funcționează aproape in același mod. Lumina pătrunde prin partea din față a ochiului printr-o membrana transparenta denumita cornee, înconjurată de o zonă denumită albul ochiului sau sclerotică. În spatele corneei se găsește irisul, un disc colorat (diferit la fiecare persoană) în culori precum verde, albastru, căprui. Între cornee și iris există un lichid numit umoare apoasă. Irisul e perforat în centru de un orificiu de culoare neagră, denumit pupilă. Pentru ca ochiul să nu fie deteriorat, atunci când lumina este foarte puternică, pupila se contractă (se micșorează); din contră, când e întuneric, pupila se mărește. Lumina traversează în continuare cristalinul, care are funcția de lentilă biconvexă, apoi un alt lichid, corpul vitros sau umoarea sticloasă. În final, imaginea este proiectată în profunzimea ochiului pe o membrană denumită retină, ca și cum aceasta ar fi o peliculă de film dintr-un aparat fotografic. Pleoapele și genele protejează ochii. O membrană subțire transparentă, denumită conjunctivă, căptușește interiorul pleopelor și o parte din sclerotică. Glande mici, localizate sub ploape, produc în permanență lacrimile. Acestea sunt etalate într-un strat uniform, în urma mișcărilor de clipire a pleoapelor, ceea ce împiedică uscarea acestor suprafețe. Pierderea organului vizual necesită substituirea acestuia cu o proteză oculară de către tehnicieni proteziști.
Ochiul este un organ a cărui principală funcție este cea de a detecta lumina. Se compune dintr-un sistem sensibil la schimbările de lumină, capabil să le transforme în impulsuri electrice. Ochii cei mai simpli nu fac altceva decât să detecteze dacă obiectele din jur sunt luminate sau obscure. Cei mai complecși folosesc la percepția vizuală.

Ochii compuși se găsesc la artropode (insecte și animale similare)[1] și sunt formați din mai multe pupile simple care permit formarea unei vederi panoramice.

La majoritatea vertebratelor și câteva moluște, ochiul funcționează prin proiectarea imaginilor pe o retină sensibilă la lumină, de unde se transmite un semnal spre encefal prin intermediul nervului optic. Ochiul are o formă sferică, este umplut de o substanță transparentă, gelationoasă numită umoare vitroasă, are o lentilă de focalizare numită cristalin și, adeseori, un mușchi numit iris, care reglează cantitatea de lumină care intră.

| Th3eo a răspuns:

Stiati ca... cel mai dur os al corpului uman este stanca temporala, situata in jurul urechii interne, care protejeaza urechea?
Stiati ca... in ureche se afla si centrul echilibrului (canalele semicirculare)?
Stiati ca... sunetele cu frecventa de 20. 000 Hz (limita superioara a auzului) sunt percepute numai de copii si persoane tinere? aceste sunete, de obicei, nu mai sunt percepute de adulti.
Componentele urechii sunt : urechea externa (pavilion, canalul auditiv), urechea medie (timpan, cavitate, trompa lui Eustache) si urechea interna (cochlea sau melcul, canalele semicirculare
In ureche ajung numeroase sunete, de la zumzetul insectelor, pana la zgomotul infernal provocat de avioanele cu reactie
Stiati ca numarul bacteriilor din ureche creste cu 700% intr-o ora de ascultat muzica
Stiati ca urechea muzicala si aplecarea pentru artele plastice se descopera intre 3 si 6 ani
In ureche avem oase care nu depasesc marimea unui bob de orez



Culoarea ochilor se datoreste unui pigment aflat in iris
Ochii nostri au intotdeauna aceeasi marime de la nastere, dar nasul si urechile noastre nu se opresc niciodata din crestere...
Daca nu poti sa mai vezi cu un ochi, iti pierzi aproape o cincime din toata vederea.
Stiati ca ochiul uman poate diferienta peste 10 milioane de nuante?