A fost cineva pe aici care si-a pierdut speranta de a gasi o partenera stabila? Apoi stand cu gandu toata ziua ca nu se mai uita nici naiba la el ca femeile sant pe interes etc. si la un moment dat sa apara una in viata lui care l-a dat peste cap? Fiind fericit cu ea zic.

Eu nu am patit, sunt fata, dar nu trebuie sa iti pierzi speranta ca nu toate femeile sunt la fel.

Este posibil. Nu trebuie sa te grabesti.

Dumnezeul vostru ar fi putut face ceva pentru ca voi sa va gasiti jumatatea, dar nu a facut-o isi bate joc de voi. Uitati ce spune un preot:
https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/de-ce-nu-gasesc-unii-jumatatea

Desigur nu pot sa-l condamn in totalitate, omul se ingrijeste de foarte multe familii si copii in Valea Plopului, dar aici a relatat realitatea. Fiti liberi fata de religie, religia va inrobeste nu o sa fiti nici liberi nici fericiti

Din cate am inteles tu esti sofer si esti plecat in strainatate. Nu e vorba ca sunt pe interes ci ca majoritatea femeilor vor stabilitate si nu vor o relatie la distanta.

Sa mai schimbat situatia. Acum dorm in casa mea in fiecare noapte nu mai stau pe drumuri calator

Cu toti suntem pe interes,nu doar femeile si noi barbati,depinde de ce interese discutam,crezi ca fata x va sta doar pentru bani tai cu tine, aia nu este relatie si un targ,e ca daca ai angaja o escorta,daca are interesul sa fii sincer,serios,hotarat,sa o respecti, sa-i vorbesti frumos nu vad ce e rau in asta, sa iti raspund la intrebare, dupa ce slabesc si fac culturism o sa imi caut pe cineva, degeaba stam in zona de confort ca nu rezolam nimic

Sa zicem ca da.
Si zic, sa zicem, pentru ca eu nu pot spune ca-mi pierdusem speranta, speranta am avut-o mereu, si nici nu mi-am zis ca sunt pe interes, si asa mai departe. Eu mai mult ma resemnasem, adic, imi zisesem ca nu mai are rost sa cunosc alte persoane.


Totul incepe cam asa, dupa o serie de esecuri(cu persoane gresite), incepusem sa ma resemnez, pana intr-o sambata, cand drumurile noastre s-au unit pentru prima data.
Venise in acelasi loc, in care eram si eu/noi.
Nu ne-am privit fata in fata, nu ne-am vorbit, dar am aruncat cateva priviri strengare spre ea cand nu ma vedea suficient cat sa ma gandesc la ea, si la frumusetea sa urmatoarele zile

(Dupa o jumate de ora mai tarziu, am ajuns acasa si i-am zis unui amic ca "ba, am vazut cea mai frumoasa fata din lume".)

Ei bine, cam aia a fost prima data cand am vazut-o si cand mi s-a pus pata pe ea, desi, e mult spus, pentru ca nu am facut nimic sa ma apropii de ea in acel moment.
Dar uite asa, ala a fost primul contact, apoi, au urmat un
sir de "intersectari".
De exemplu, cateva zile mai tarziu, o vazusem intr-un magazin. Dupa un alt timp, am vazut-o din nou, in acelasi loc ca prima data intamplarea a facut sa ma imprietenesc cu ea pe Facebook, fara voia mea.
Ei bine, acesta a fost inceputul.
Din momentul ala, de fiecare data cand ma simt dezamagit din cauza unei femei, se intampla ca ea sa-mi dea mesaj, nu era nimic WOW, de obicei era ceva "profesional" dar chiar si asa imi facea bine, deoarece, de multe ori urma sa ne vedem, si imi facea bine sa o am in preajma.
Si uite asa, am observat un lucru, de fiecare data cand ma gandesc la ea, se intampla ceva, fie o vad undeva, fie imi da mesaj, fie pune o poza undeva.

Ei bine, vazand aceste coincidente, mi-am zis ca e timpul sa fac si eu ceva, si uite asa, m-am legat de ultima "coincidenta" si am intrat in vorba cu ea, asta se intampla acum aproximativ o luna.
Si uite asa, de atunci, am inceput sa vorbim, mai mult sau mai putin, ne-am si vazut de curand, si ne vom mai vedea peste scurt timp.
Deocamdata, nu e love storry, dar poate va fi

Iubitul meu ))

Pai da dar ai patit si tu sa crezi ca barbatii sant neseriosi afemeiati rai? Te gandeai zi de zi la asta? Ia povesteste cum a fost istoria ta

Eu ziceam de el că avea părerea asta înainte să ne cunoaștem noi, că toate îs târfe sau pe interes sau că nu poate avea nimic serios cu niciuna că nu era pe placu lui etc. și vreo 2 ani a ținut-o așa si după ne-am cunoscut.
În cazu meu nu că dădeam de afemeiați și neserioși, că-i cam recunosc pe ăia, la mine era problema că nu reușeam să simt nimic pentru niciunu, vorbeam cu ei și nu se aprindea cu niciunu „scânteia"

Sunt fata și am 16 ani, nu cred că pot să-ți răspund la asta din moment ce sunt inca un copil, dar slabe șanse să-mi pierd speranța pentru că știu că sunt și tipi serioși in lumea asta, doar că sunt mai greut de găsit.
In schimb nici nu vreau relație, având doar exemple negative de "cupluri" in familie.