Acum 5 ani am pierdut într-un accident de maşina un bun prieten. Deşi a trecut atâta timp eu nu vreau sa conştientizez că nu mai este, şi in sufletul meu încă il mai aştept să vină. Când imi aduc aminte de el plâng, era o perioada când mergeam foarte des la el la mormânt, acum am mai rărit "vizitele" sperând că voi uita, însă nu e aşa uşor.
Înainte îl mai visam, acum nu, şi sunt dezamăgită de asta, de parcă el nu ar mai vrea sa vina la mine.
E normal sa fiu aşa afectată după atâta timp? Cum aş putea să mă împac cu gândul?

E normal sa simti ceea ce simti. Nu exista o limita de timp pentru aceasta perioada de doliu emotional. Ia-ti cat timp ai nevoie. Daca doresti sa treci peste, ar fi bine sa apelezi la un consilier, care te va insoti in acest proces de "a-ti lua la revedere".

Intradevar, ai trecut prin momente dificile, dar viata merge mai departe trebuie traita, incearca sa uiti, adopta alte lucruri mult mai importante, asa vei uita mai repede.

E o durere profunda. tu trebuie sa te gandesti ca viata merge mai departe chiar si fara acel prieten.
Daca spui ca nu-l mai visezi asa de des inseamna ca incepi sa uiti ca l-ai pierdut.asa ca incearca sa faci ceea ce iti place, iar pe acel prieten sa ti-l aduci aminte ca o persoana deosebita.

Este absolut normal, dar timpul va rezolva, se va atenua durerea ta. Si acesta pentru ca TU ai ramas aici si TREBUIE SA MERGI MAI DEPARTE!
Cred ca si prietenul tau raposat ar fi de acord: traieste-ti viata mai departe, cauta altul pe masura asteptarilor tale. dar care sa nu fie imaginare (comparate cu "EL"), ci realiste.
Si eu am avut o prietena f buna, acum 31 ani a murit si-mi aduc aminte si acum, deseori, de ea.
Odihneasca amandoi in pace!
Viata trebuie sa mearga INAINTE!
Una avem si trebuie s-o traim mai departe, indiferent de necazurile care intervin pe parcurs!

Sergiu25bc, cand am citit raspunsul tau mi-au dat lacrimile.
Eu ma rog in fiecare seara, inainte de a adormi, pentru el.
Ma rog ca acolo unde o fi el Dumnezeu sa aiba grija de el si sa ii fie mai bine decat i-a fost aici pe pamant. Uneori cand am probleme ma rog la el, daca pot spune asa, pentru ca el e mai aproape de Dumnezeu sa ii transmita ruga mea. Mereu lucrurile se indreapta in bine cand ii cer ajutorul.

Cribus, prietenul meu a murit in drum spre Germania, intre Arad si Nadlag.
Ce nu inteleg eu, si nu pot sa imi dau seama: cand a avut loc accidentul l-am vazut la televizor, era pe o targa, misca, vorbea... si cateva ore mai tarziu sa ma sune de la morga si sa imi zica senin ca a murit.
Traiesc cu impresia ca l-au lasat sa moara, deoarece nu a fost nimeni langa el care sa plateasca operatia, sau ce mai era nevoie.

Sincer si eu la pierderea mamei mele am ramas foarte marcat. Timp de 5 luni de zile nu eram om nu vroiam sa minic, am fost internat pentru 2 saptamini in spital, dar apoi am inceput sa imi revin.Si am observat ca seara cand ma rog, am o rugaciune si pentru mama mea.Si zic asa doamne stiu ca mama mea este undeva sus si ma vede zi de zi, te rog din inima mea de om asta noapte as dori sa vb cu ea in vis, si uneori imi apare in vis si vb cu ea. O data am vb cu ea in vis si eram undeva in anul 1983 cand m-am nascut eu.Deci daca te rogi pomenreste si numele acelei persoane si ai sa vezi ca o vei visa mai des.Eu de fiecare data cand ma rog o visesz pe mama mea. Daca in primele rugaciuni nu il visezi, mai ai putina rabdare si ai sa vezi ca il vei visa. Uneori cand am visuri cu mama mea le scriu in 1 agenda astfel pot citi ce vis am avut.

Sincer si eu la pierderea mamei mele am ramas foarte marcat.Timp de 5 luni de zile nu eram om nu vroiam sa minic,am fost internat ptr 2 saptamini in spital,dar apoi am inceput sa imi revin.Si am observat ca seara cand ma rog,am o rugaciune si pentru mama mea.Si zic asa doamne stiu ca mama mea este undeva sus si ma vede zi de zi,te rog din inima mea de om asta noapte as dori sa vb cu ea in vis,si uneori imi apre in vis si vb cu ea.O data am vb cu ea in vis si eram undeva in anul 1983 cand m-am nascut eu.Deci daca te rogi pomenreste si numele acelei persoane si ai sa vezi ca o vei visa mai des.Eu de fiecare data cand ma rog o visesz pe mama mea.Daca in primele rugaciuni nu il visezi,mai ai putina rabdare si ai sa vezi ca il vei visa.Uneori cand am visuri cu mama mea le scriu in 1 agenda astfel pot citi ce vis am avut.

E normal sa nul poti da uitarii asta da dovada ca iai fost si ii vei fii o pritena adevarata, ma bucur ca mai exista si astfel de oameni care nu-i da uitarii pe cei care se duc in alta lume, sunt mandra de tine felicitari

Se vede ca ai avut o legatura speciala cu acea persoana. Nu trebuie sa uiti ci sa te gandesti ca moartea e un lucru normal pe care nul putem evita si uneori se intampla mai devreme decat ar trebui dar nu avem ce face. D-zeu face asta cu un scop. Gandeste-te ca acolo ii e mai bine dar nul uita!

Da, pentru ca prietenii nu pot fi uitati.
Sa scapi de toate lucrurile care iti aduc aminte de el.

Cred poti sa te impaci cu acest gind, urmind cursul normal al vietii tale. Activitatile cotidiene te pot face sa accepti mai usor. Nu as putea sa zic ca este normal sa fii afectata dupa atita timp, pot sa zic ca nu este anormal. Un astfel de eveniment este perceput in maniera personala de catre fiecare om; depinde de arsenalul temperamental al fiecaruia.

Da, e normal sa fii afectata atata timp, asta da dovada ca ti-a fost si v-a ramane viu in mintea ta