|

Am 20 ani si traiesc cu parintii.

Tatal meu nu mai lucreaza de cand a avut niste probleme, iar de atunci totul e pe umerii mamei.

Ei in trecut au facut niste datorii foarte mari iar acum mama nu se poate descurca sa plateasca tot singura.

Am inca 2 surori mai mici, nu mi-am permis sa merg la facultate.

Insa am mari probleme cu increderea in sine

Mama ma roaga sa vin la lucru cu ea( un supermarket) insa nu am mai lucrat nicioata si imi e frica sa nu fiu judecata si luata in ras acolo pentru ca sunt foarte timida insa in acelasi timp mi-as dori sa imi ajut familia.

Cum pot trece peste aceasta frica?

12 Raportează Evaluează
12 răspunsuri:
| a răspuns:

Nici cand te-ai nascut nu ai stiut sa umblii si sa vorbesti. Toate le-ai invatat la randul- si la vremea lor.

Gandeste-te la DIRECTORUL /directoarea supermarket-ului.
Ce crezi, oare ea ce stia si ce experienta avea la varsta ta?

Asa ca, nu trebuie sa-ti fie frica, orice trebuie inceput odata, dupa aceea vei dobandi si experienta.
Colegii se ajuta intre ei la nevoie, chiar si daca mai glumesc cateodata pe seama celorlalti, cand au ocazia, dar asta se intampla reciproc. happy

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Du-te si munceste. Pana te obisnuiesti cu munca este mai greu. Daca vrei sa-ti ajuti familia nu ai ce face. Daca nu iti place munca este alta problema.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Am citit vechile întrebări și am înțeles că această frică se datorează problemelor de sănătate, kilogramelor în plus!
Nu te mai gândi la asta, capul sus și mergi la muncă!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

La 20 de ani, cu atatea probleme finaciare si tu stai acasa si tai frunza la caini?
Ai cumva vreun handicap?
ca timiditatea si frica nu fac parte din asa ceva si potis a-ti ieid e munca, ca nu te pune nimeni sa vorbesti, ci sa pui marfa pe raft sau sa speli pe joc, daca nu esti capabila sa spui "buna ziua" unui client sau sa-i spui ca are de platit cativa lei.
In orice caz, este bataie de joc, sa fii ditamai femeia si sa stai pe spinarea mamei, cand nu ai nici o mana rupta si ai putea muncii.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru AnaMaria50):

Sunt tot mai multi aici pe TPU care sunt ditamai tinerii si stau pe spinarea parintilor, asadar bataia de joc nu e doar la nivelul ei, ci la nivel de societate in Romania. De s-ar duce la munca toti aia de pe TPU care freaca menta intr-o lentoare si-o iluzie continua, n-ai mai avea tu si multi altii de pe-aici ocazia sa le-aruncati ocări acide, din care oricum nu invata nimic. Ironizand putin situatia, lasa-i in plata Domnului, doar iti mai faci si tu cateva puncte de pe urma lor... In fond, critica acida fara fundament constructiv fiind tot forma unei taieri de frunze la caini.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

"mama ma roaga sa vin la lucru cu ea( un supermarket) insa nu am mai lucrat nicioata si imi e frica sa..."

du-te dom'le și lucrează cu mamă-ta la magazin, aduci un ban in casă și poate iți vine chef de mers la facultate, Simplu

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Orice activitate desfasurata reprezinta experienta pentru dezvoltarea ta profesionala.
Unii gasesc cu greu un loc de munca, dar mama ta te ajuta astfel sa-ti gasesti unul.
Eu as profita de ocazie. happy Ea va fi cu tine acolo si te va invata tot ce trebuie sa stii.winking
Incearca o luna marea cu degetul!
Vei vedea ca vei capata incredere in tine si vei privi lumea cu alti ochi. big grin
Te vei forma ca om in societate si vei depasi niste frici care te tin pe loc sau te trag inapoi.
Repet: ai langa tine la supermarket un om in care sa ai incredere! happy

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Și eu am fost super timid in trecut, îmi era frica de fiecare noua persoana pe care o cunoșteam, nu-mi plăcea sa socializez cu nimeni... Și nici măcar primul loc de munca nu m-a ajutat mai deloc sa ma deschid, pentru ca am lucrat într-o firma mica, afacere de familie, eram mare parte din timp singur în birou, sau cu încă o persoana.
Însă când s-a închis firma, am plecat în Germania, întâi am stat un an acasă și am învățat limba cât am putut, cursuri. Etc, apoi direct într-o firma de 700 de persoane.
Știi cum ma simțeam la început?
Îmi era frica sa pășesc pe coridor sa nu deranjez pe cineva...
Cu timpul a fost nevoie sa întru în contact tot mai mult cu colegi de la alte departamente și chiar de la o firma geamăn din Elveția (urăsc vorbitul la telefon în general, însă acum mi-e mult, mult... Mai usor).
Trebuie să-ți scoți din cap ca tu ești mai speciala.
Esti om, la fel ca toți ceilalți.
Daca cineva nu încape de tine, și te bârfește, sau mai știu eu ce,... nu e problema ta. Ignora-l!
Nu ar trebui sa fie greu sa intri undeva unde ai un aliat. Dacă la început te vor sacâi unii colegi răutăcioși, ignora-I, cauta sa glumești subtil când se poate, fără sa le răspunzi urat înapoi, și cu timpul îți vor da pace.
Nu arata ca ești slaba sau fricoasa. Poarta te cu ei exact cum te porți în familie.
Succes!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Gandeste-te ca faci asta pentru familia ta.Imagineaza-ti cat de importanta esti pentru ei, cum s-ar descurca fara ajutorul tau.Toti din jur sunt oameni, de ce te-ar judeca? Pe mine ma judeca toata lumea dar ma doare fix in cot, vreau sa imi ating obiectivele si nu-mi pasa de ei.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Buna! Ti-am scris mai multe mesaje separate, te rog sa le citesti pana la final. Si eu am trecut acum cativa ani prin ce treci tu acum, incat a trebuit sa muncesc de la 20 de ani ca sa-mi sustin familia. Dar a meritat. Intr-o perioada de plin declin pe umerii alor mei, faptul ca lucram zi de zi cu un scop precis m-a determinat sa devin pilonul de sustinere a familiei pentru o perioada. Asta mi-a dat motivatie zi de zi sa ma scol la 6 dimineata, sa ajung la serviciu, sa aplic cu seriozitate ce ma invatau acolo, sa fiu respectuasa cu ceilalti si sa-mi mentin dorinta de a munci aprinsa. In scurt timp m-am integrat bine in echipa cu care lucram si faptul ca mi-au oferit sustiere si ca ma indrumau inainte de orice operatii trebuia sa realizez, mi-a dat incredere in mine, inlaturandu-mi emotiile fata de necunoscut ce le aveam inainte. Asa ca emotia fata de necunoscut si, poate si rusinea, apar intotdeauna inainte de a face ceva nou si maret. Insa tu trebuie acum sa te aduni incat sa dai dovada si le transmiti celorlalti (familiei si superiorilor de la job) determinarea de a contribui la sustinerea familiei si curajul de a infrunta dificultatile de adaptare la un mediu nou. Pana la urma, astea sunt valorile pe care daca ti le formezi, te vor trece usor de la stadiul de adolescenta tarzie spre o tanara adulta, care vei fi de-acum incolo. 20 de ani e varsta foarte sensibila de tranzitie de la adolescenta (fara responsabilitati) la stadiul de tanara adulta (cu responsabilitati, dar si realizari). Si sa stii ca in ciuda grijilor tale ca vei fi judecata, superiorii de la job sunt incantati sa lucreze cu tineri, sa-i poata lua de la 0 si sa sa-i modeleze ei in functie de ce e nevoie pe jobul respectiv. In plus, ei si restul colegilor de munca te vor aprecia pe tine prin faptul ca dai dovada de intelegere si curaj sa-ti ajuti familia la greu. Facand o munca cinstita, intotdeauna iti vei castiga respectul din partea oamenilor care conteaza. Invidiosii sau barfitorii oricum nu trebuie...2006 - 2100 + Vezi răspunsul întreg

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Pentru a scapa de datorii si a nu mai ajunge sa faceti altele, salariul tau e mai mult decat binevenit in familie. Te vei simti foarte mandra in momentul in care iti vei primi primul tau salariu. happy Pe langa venituri, trebuie sa aveti in vedere si cheltuielile pe care le faceti. Cel mai indicat in acest caz este sa va adunati toti membrii familiei la masa la inceputul lunii si sa va construiti un buget de venituri si cheltuieli pe care sa le anticipati pe luna in curs. Va scrieti pe o coloana toate veniturile si pe alta coloana toate cheltuielile. La astea incepi intai cu ce e mai urgent: datoriile primele, utilitatile, chiria sau impozitul la casa si alte taxe ce trebuie platite lunar. Pe toate acestea le scazi din venituri si rezultatul care ramane sunt banii de trai pe toata luna. Trebuie neaparat sa va incadrati lunar in acei bani, ca sa nu fiti nevoiti sa faceti datorii. Ii imparti la cate zile mai sunt pana la urmatoarele salarii si de acei bani zilnici de consum va tineti cu sfintenie. Pe langa asta, orice cheltuiala care e optionala (tigari, cafele zilnice, distractie in oras, haine si alte cumparaturi in exces sau care mai pot astepta) trebuie sa le abandonati cateva luni pana cand iesiti din pierderi. Cel mai important ar fi daca ati putea pune cativa bani deoparte in fiecare luna (50, 100, 150, 200 lei sau oricat va permiteti) pentru ca intotdeauna un ban pus deoparte te salveaza de datorii si de situatii nefavorabile si neprevăzute.

Deci: construirea unui buget, trecerea veniturilor, trecerea cheltuielilor urgente, stabilirea banilor pentru consum lunar pe care apoi il impartiti la zi; construirea de economii lunare atat cat va permiteti, plus trecerea pe foaie a tuturor cheltuielilr ce le-ati facut peste zi (asta iti va oferi un tablou al cheltuielilor pe care le-ati facut zi de zi, iar de acolo va dati seama pe ce ati cheltuit cu cap, pe ce ati cheltuit prost si ce cheltuieli mai puteti reduce). Iti garantez ca atat timp cat va veti tine...2005 - 2101 + Vezi răspunsul întreg

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru laSoledad):

Sunt impresionat

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează