Bună. Am o problema care ma urmărește de mult timp. Problema este legată de faptul că simt o rusine profundă fata de trecutul meu și fata de cine am fost, ma ascund, ca oamenii sa nu mi afle trecutul pentru ca mi-e frica ca isi vor schimba părerea despre mine sau vor pleca din viata mea.
Am facut multe prostii la scoala, am agresat o pe sora mea si profesorii au aflat si m au tras deoparte si au discutat cu mine, amandoua avem urme de zgarieturi din cauza violentei fizice, cam multa lume stia ca eu cu sora nu ne înțelegem si asta a provocat multa rusine, am avut certuri in familie si a aflat tot satu si acum mor de rusine din ce familie fac parte. Imi urasc trecutul si as dori sa l sterg cu buretele, dar din pacate nu pot.
Sunt un adult prins in trecut.
Inclusiv, i-am zis iubitului meu ca urmele pe care le am sunt din cauza faptului ca m-am jucat cu pisicile cand eram mica si au ramas urme.
Ma simt ca ulimul om. Se mai afla cineva in situația asta? Ce să fac?
Ordonare:
După relevanţă
Nu te vei schimba din aceasta stare pana ce n-ti vei recunoaste trecutul, macar in fata apropiatilor.
Răspunde
Ai putea sa îți dăruiești sufletul și viata Mantuitorului Hristos și sa ii mulțumești ca El a murit pentru toate păcatele tale, indiferent cât sunt de grava așai rușinoase,. Sa i le mărturisești pe toate, sa îți ceri iertarea și sa crezi promisiunea Cuvântului Sau. 'Daca ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept sa ne ierte păcatele și s-a ne curarwasca de orice nelegiuire' 1 Ioan 1:9)srau pa genunchi și Cere-, ți iertare specific pentru tot ce te mustra conștiința. Și eu am făcut asa și am experimentat o eliberare și o vindecare profunda, am experimentat iubirea lui imensa și bucuria Lui când cineva își mărturisește din toată inima oacateleDuoa ce Stoica ești iertata nu mai contează părerea oamenilor.si pe talharul care a recunoscut ca a făcut atâtea rele încât își merita pedeapsa, s- a bucurat sa îl ierte și sa ii dăruiască viata eterna împreună cu El.
Răspunde 
Copiii au facut dintotdeauna lucruri stupide.Si este absolut normal asa, e dreptul lor. Cand devenim adulti ar trebui sa ne pierdem acest drept, dar realitatea arata contrariul, din pacate. Niciun copil nu se naste cu minte de om mare, altfel nu ar mai exista maturizarea.
Cred ca te judeci prea aspru, mai ales daca acum esti adult in toata firea. Ai omorat pe cineva? Nu. Familia nu ti-o alegi, asta e clar. Iar satele romanesti au fost dintotdeauna varianta preistorica a revistelor can can.Deci de ce ar mai conta? Oamenii aia ar muri fara barfa zilnica. 
Bună gluma cu revistele Can Can, chiar am ras ). Pai am făcut lucruri jenante care mi-au distrus reputația, copiii radeau de mine la școală, eram printre persoanele care dadea printre cele mai stupide răspunsuri si asta mi-a afectat stima si încrederea de sine. Mulțumesc pentru răspuns!
Si cine sunt acei copii acum? Sunt adulti cu care interactionezi? Ma indoiesc. Dupa 10-15 ani lumea uita multe lucruri, mai ales cand ai propriile plobleme in viata. Eu abia imi mai amintesc intamplari din clasele 1-4.Situatiilor jenante/stupide le-am dat de mult delete. Incerc sa-mi amintesc lucruri care ma fac sa zambesc, restul sunt useless. Existe o teorie ca pe masura ce imbatranim, prin faptul ca tot ne reamintim memorii si intamplari, de fapt le distorsionam, iar emotiile negative precum durerea, frica etc sunt privite ca si cum abia au existat.Asta e unul dintre motivele pentru care unele mame uita cat de groaznica a fost experienta de la nastere, iar daca le intrebi, vor vorbi numai de bine.
Da, întâmplările din clasele primare sunt puțin probabil de a fi amintite, dar cu liceul? Lucrurile mai recente?
Recent ar fi ca familia mea stie ca sunt un copil problema, nu m-am inteles niciodată majoritatea membrilor din familia mamei pentru ca i-am considerat prosti si răutăcioși. Ii vad ca pe ultimii tarani si mi e rusine cu ei. Dar asta ma face sa simt ciudat, ca si cum toata lumea are o familie normala si eu una ca asta, desi sunt consitenta ca nu toata lumea are o familie buna, doar ca asa ma simt
Toate familiile au un procent de anormalitate. Unele familii il ascund mai bine, altele nu. Vei trece peste asta odata cu varsta, cand ai propria familie si realizezi ca trebuie sa-ti concentrezi energia si grija catre ceva productiv.
Mulțumesc, voi vedea ce se întâmplă, până la urma cred ca va trebui sa consult un psiholog
Ai o atitudine si o furie interioara care ma ingrijoreaza tare. Tu crezi ca exista familii perfecte? Copilul cat e mic isi vede parintii ca pe niste zei. Cu cat creste, intelege ca parintii sunt oameni ca oricare altii, cu bune si cu rele, cu greseli si realizari.
Si eu cand am fost de varsta ta am fost foate rusinat de ai mei cand au venit dupa mine la facultate; imi venea sa intru in pamant de rusine, mai ales ca au facut-o de oaie rau de tot. Dar sunt parintii mei. Anii au trecut; ii vad de 2 ori pe an, maxim de 3 ori daca am noroc. Innebunesc cand unul dintre ei are o problema medicala si nu sunt cu ei sa ii ajut.
Nu inteleg ce ai avut cu sora, care e si mai mica ca tine.
Probleme ai; nu e normal sa sari asa la bataie, mai ales cu sora. Controleaza-ti nervii; daca in locul surorii era o fata care il placea pe baiatul pe care il placi si tu? O bagai in spital, o omorai?
Vezi ce consecinte nasoale pot sa apara...
"inca ma cert cu sor mea si uneori imi vine sa i mai trag una, deci nu ne suportam deloc si ma simt vinovata din cauza asta" impacate cu sora ta; parintii vor muri intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat. Singura ruda apropiata va fi sora ta.
Daca nu iti schimbi atitudinea si furia interioara, nici nu-mi imaginez cum te vei purta cu un viitor prieten/sot.
Eu fratelui meu i-am spart nasul, în condițiile în care avea probleme cu nasul de mic.El ma fugarea prin cartier, îmi dadea picioare în fund, ne injuram de mama foculuo și rupeam ușile în casa unul cu altul de ne auzeau toți vecinii.Da nu am rămas marcata de asta, țin la el și acum suntem mari.
Ești sigura ca o altercație cu sora ta din trecut te face sa te simți asa?
Care e trecutul tău? Și cine ai fost?
Faci atâta caz pentru că te băteai cu sora ta și vă zgâriați sau ce alte tâmpenii mai făceați, de parcă cine știe ce infracțiuni ai în spate.
ȘI? Ce dacă vă băteați când erați mai mici?
Toți copii fac asta la un moment dat.
De ce ți-e rușine? Ai omorât pe cineva?
Exagerezi complet aiurea.
Dacă te macină atât de tare chestia asta, du-te la un psiholog, pentru că problema ta e de altă natură. Absolut toți copii fac tâmpenii când sunt mici, dar astea nu înseamnă că rămân cu traume și sechele când cresc.
Mă mir că până acum nu te-a sfătuit nimeni să vizitezi un psiholog.
Eu cand ma bateam cu ea aveam 19 ani si ea 17, nu eram mici. Ne am batut de mici pana s-a ajuns la urechea profilor si am crezut ca intru in pamant de rușine cand au auzit profesorii.
Și atunci, de la ce vârstă ai început să simți rușine față de trecutul tău?
Tu ai impresia că ești singura persoană din lume care la vâsta aia - adolescență poftim - s-a bătut și a făcut tâmpenii?
Faptul că erai mai impulsivă și mai pusă pe scandal, nu e un motiv care să-ți creeze traume existențiale acum după ce au trecut niște ani.
A fost doar un compirtament infantil.
19 ani nu e o vârstă la care să te consideri un om matur cu o gândire perfect formată.
Nu știu exact, copilărie, adolescenta, am fost un copil destul de criticat si am acumulat multa rusine, am avut probleme de comportament de cand eram mica, cred ca e din cauza faptului ca am avut o familie defectuoasa. Ideea e ca si acum, la 22 de ani, inca ma cert cu sor mea si uneori imi vine sa i mai trag una, deci nu ne suportam deloc si ma simt vinovata din cauza asta, nu asa vreau sa fiu eu
Foarte mulți copii se regasesc în situații de genul ăsta.
Crede-mă, ăsta nu e un motiv să-ți transformi trecutul într-o psihoză.
Nu ești singura persoană de pe planetă care nu se înțelege cu sora, cu fratele sau cu părinții. Nu e nimic neobișnuit.
Neobișnuit e modul în care reacționezi tu la o banalitate de genul ăsta.
Iar dacă fac legătura și cu o întrebare anterioară a ta în care spuneai că nu-l suporți pe prietanul tău pentru că tot spune cât se simte de bine și cât este de fericit pe când tu nu ești... cu siguranță ai nevoie de o vizită la psiholog. Pentru că ceva nu e tocmai în regulă cu reacțiile tale.
Nu am zis ca nu l suport, te rog sa nu aberezi. Era vorba ca nu era empatic, nu ca nu l suportam sau ca aveam ceva cu el. Da ma rog
Dintre toate chestiile care ar putea umbri trecutul unei persoane...ce ai spus tu aici sunt absolut nulitati. Nici nu merita sa te mai gandesti la ele
Ai o agresivitate, de fapt cred ca ești impulsiva și te enervezi ușor, nu suporți nedreptatea către tine sau ce consideri tu ca este nedrept și probabil riscul este sa acționezi violent. Cel mai bine este sa încerci sa tratezi totul mai calm, sa nu mai pui orice la suflet, sa nu te mai stresezi din orice. Eu m-am bătut cu sor-mea și în facultate dar în general ne înțelegem bine, ne iubim și suntem unite doar ca s-a întâmplat, asta e. Nu mi e rușine fi nimic, una e sa te bați cu o sora, frate și alta e cum ai dat tu într un exemplu sa dai în părinți doamne ferește, a doua fapta e a unor oameni fără Dumnezeu, prima se mai întâmplă și la case mai mari. Scăpa de sentimentul de rușine fiindcă trecutul e trecut. Important este sa te schimbi sa înveți din greșeli. Sunt convinsa ca aceea agresivitate pe care ai avut-o vine și din mediu cumva, nu este vina ta. Nu mai lua totul personal, am văzut ca și replicile tale la comentarii sunt mai acide, fiecare om răspunde cum crede, cum vede lucrurile, uneori și din critica putem învața ceva, dacă dai mereu replica și sari cumva la cearta și dacă ai dreptate stilul asta de a răspunde mereu în defensiva sau ofensiva nu duce nicăieri
Ce-a fost a fost, traieste prezentul si pregateste-te de viitor, nu trai trecutul sau viitorul.
Ideea e ca oricum nimanui nu ii pasa de tine si ca nu esti personajul principal, in 100 de ani, 99, 9% din oamenii care exista in ziua de azi o sa fie toti morti si o sa se uite totul (exceptie o fac unii bebelusi )
Asa ca ce rost are? Traieste-ti viata, fii fericita, bucura-te ca existi, o sa-ti para rau cand ajungi la 80 de ani si o sa te gandesti ca in loc sa te bucuri de viata si de tinerete, erai suparata pentru niste nimicuri pe care nu le-ai putut controla.
Eu nu le vad ca pe nimicuri, asta este problema, totul tine de perspectiva. Nu ma interesează ce va fi in 100 de ani, eu traiesc aici. Eu de exemplu cand aud ca un barbat si a agresat mama cum pot eu sa mai ma uit la barbatul ala?
Clar nu as cauta sa am tangente cu el
Asa ma vad si pe mine! Daca aude cineva ce trecut am? Ce va spune?
Ești tare inteligent. Nu înțeleg de ce ai simțit să semnalizezi. Ai block
Nu-i vina ta unde și lăngă cine te-ai născut.
Dar va fi vina ta lăngă cine și cum vei alege să-ți crești copii.
Nu vreau copii da înțeleg unde bați
Ceea ce s-a întâmplat cu sora ta in trecut nu e lucru extrem de rușinos. Asta e percepția ta asupra acestui fapt. Sunt oameni care au trecut prin rușini și mai mari, situații jenante, chiar și vedete dar au ieșit cu fruntea sus. Schimba-ti modul în care percepi și te raportezi la aceste evenimente trecute.
Da, probabil că este doar în capul meu. Mulțumesc! Btw, am o rugăminte, doar dacă dorești. Te rog să-i dai tag https://www.tpu.ro/utilizator/abfeor, ca să văd și eu dacă este în stare să argumenteze c@caturile pe care le-a zis, mie mi-a dat ignore :))
Dacă cineva te iubește cu Adevărat da cu Adevărat niciodată nu se va uita la trecutul tău săte judece pentru ce ai facut si ce s-a intamplat tot absolut tot ce contează cu Adevărat ești tu tu trebuie sa contezi cu Adevărat da cu Adevărat nu trecutul tău si sate judece pentru trecutul tau cine te judecă pentru ce ai facut in trecutul tau acel om nu te iubește cu Adevărat da cu Adevărat si nu-i pasă de tine cu Adevărat da cu Adevărat.
Fetiță, faptele din trecut pot avea repercusiuni mari pe viitor. Dacă tu consideri că faptele tale din trecut sunt reprobabile, apăi asumă-ți...
Băiete, te poți lua de mana cu celalalt deștept. Ce ar fi să mergi la un psiholog și să-ți zică ce mi-ai zis tu mie? In cazul ăsta stăm toată viața în acea stare. Asumă-ți tu că ești un dobitoc care dă sfaturi numa ca să fie. Scopul întrebării era să cer păreri, pentru că, evident, am o nesiguranță în ceea ce privește problema mea. Nu se mai poate ca omul să se vulnerabilizeze că e plin numa de pseudointelectuali care și-o ard pe aici.
Mesajul ăsta este pentru c@catul care mi-a zis că cer atenție
Dintre toți userii tu te-ai găsit cel mai inteligent. Am pus o întrebare, sau ai autism? De când ești imatur dacă ai probleme și ceri păreri? Unde m-am plâns? Auzi, cer atenție)))), ești amuzant tare. Analfabetă? Văd că am capacitatea de a înțelege și a răspunde celorlalți. Se pare că nu sunt singura cu probleme aici
Din 3 rânduri ai semnalizat cât pentru 10 persoane. Aștept să-ti argumentezi c@caturile, asta dacă ești capabil.
Toți avem un trecut învolburat, agitat, gălăgios nu ești singura, de aceea trebuie sa trăiești prezentul și să uiți de trecut sa îl faci dispărut în mintea ta, sa îl îngropi fara a mai depana amintiri.
Trebuie să o rezolv 
altfel ea va apărea din nou
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
