In ultimii 2 ani si jumate de casatorie la orice cearta sotul ma amenita cu orice(ca nu imi da bani, ca schimba foia ca daca nu sunt de acord in ceva ce nu imi place o terminam, chestii din astea) treaba e ca avem un copil, suntem intr-o tara straina si nu am familia sa ma ajute.La munca nu pot merge pentru ca e foarte greu, nu stiu limba si nu pot lucra de zi ca trebuie sa stau cu copilul.Am vorbit cu el, i-am explicat ca nu-i bine cum se comporta dar acum chiar nu mai pot, nu stiu ce sa fac, vreau sa plec unde vad cu ochii dar ma tem, tot timpul mi-am dorit sa aiba copilul ambii parinti.Ce sfaturi imi puteti da? Mai este cineva care a trecut prin astea? Cumva ma toaca psihic.Multumesc de eventualele raspunsuri.
Buna, sper sa iti fie de ajutor ceea ce scriu. Eu am numai 21 ani insa am invatat destul de multe si pe langa asta, de la 7 ani am avut parintii despartiti si plecati in tari straine 
Dupa ce citesti iti recomand sa cauti pe Youtube " Adrian Niculescu Motivational" sunt sigur ca o sa gasesti acolo ceva pentru problema ta
Certurile in casnicie se datoreaza multor aspecte, acestea pot fi de orice natura. Din ce ai scris mai sus, as putea sa trag o concluzie, sunt sanse ca sotul tau sa se simta " Incercat de viata " deoarece, daca munceste singur, trage numai el pentru familie si uneori poate sa fie al dr*cu' de greu.
Poate sa fie afectat de faptul ca nu castiga suficient, sunt sanse mari ca el sa se simta subapreciat sau considera ca tu nu il sprijini, cel putin moral.
Uite poti incerca sa il surprinzi, gen, cand vine de la munca sa ii gatesti un desert. Incearca pe parcurs de 1-2 saptamani sa incerci sa il intelegi, sa nu spui ceva impotriva cuvantului lui, sa ti cont de ceea ce spune. Poti chiar sa ii ceri unele opinii.
Intreaba-l cum a fost a munca, cum se simte. Sunt momente in viata fiecarei persoane, fie fata sau baiat, cand se pierde cu totul si are nevoie de sprijin de la cei apropiati. Sunt momente cand incerci sa il ajuti si el considera ca vrei sa iif aci rau, este perfect normal atunci cand o persoana trece printr-o etapa grea din viata.
Pe scurt, fi acolo pentru el, asculta-l si da-i ceea ce are nevoie nu ceea ce vrea. Daca dupa perioada asta de 1-2 saptamani tot asa se comporta, cred ca divortul este singura optiune.
Nu merita sa stai cu o persoana care nu te accepta asa cum esti.Copilul poate sa creasca foarte bine si fara un tata atat ca o sa iti fie tie mai greu sa te adaptezi la asta.
Adica, sa spunem ca ai divortat si acum esti in tara. O data pe luna copilul trebuie sa fie vazut si de tatal lui. Iar intr-o anumita perioada varsta, daca copilul primeste ceva "semnificativ" de la tatal lui gen un telefon, o bicicleta, poate sa considere ca el este mai bun si se creeaza un fel de refugiu pentru el. Adica, atunci cand o sa fie certat de tine sau o sa ii interzici anumite lucruri poate sa iti dea replica de genu :"Tati nu facea asa, tati nu ma certa"...si tot felul de chestii de genu'.
Nu stiu cati ani ai tu, nici cati ani are copilul. Sper sa gasesti o solutie cat mai buna. Imi cer scuze daca am scris ceva deplasat, asta este un punct de vdere propriu, analizat din perspectiva mea.
Nu uita, cauta pe Youtube: "Adrian Niculescu Motivational"
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Romania sau gasesti un strain care te ia la el acasa. Numai sa nu fie betiv... un om cu servici bun da
Răspunde
Faza cu "vreau sa aiba copilul meu un tata" e o scuza ieftina in spatele caruia te ascunzi cand iti e teama sa ramai singura sau ca iti pierzi siguranta financiara.
Trebuie doar sa faci tot posibilul ca treptat sa pui bani deoparte cum poti ca la final sa pleci. Daca, copilul nu e foarte mic da-l la cresa si munceste, strânge bani si pleaca acasa.Acolo i-ati o chirie si un loc de munca si mergi mai departe.
Trebuie sa actionezi.Copilul poate sa aiba doi parinti, nu este obligatoriu sa fie tatal biologic.
Hei, nu dispera pentru un bărbat. Dacă nu ești fericita, dacă te stresează, atunci locul tău nu este lângă el. Nu îți poți sacrifica toată viața pentru copil. Copilul va creste urat când va observa tensiunea din casa. Un copil creste frumos cu părinții lângă el, dar nu neaparat căsătoriți. Important este sa fi sănătoasă psihic. In legătura cu situația ta, eu in locul tău as fi procedat astfel. As fi așteptat pana veneam in țara intr o vacanța, moment in care nu m as mai fi întors cu el in străinătate. As fi rămas cu copilul. Dacă nu ai posibilitatea asta, ia ți inima in dinti și vorbește cu o prietena de a ta care este tot in acea țara, sa te ajute cu chiria sau sa stai la ea câteva luni. In aceste luni dai copilul la grădinița și mergi sa muncești. Nu ți fie teama ca nu știi limba, gândește te ca o limba straina o învața oameni analfabeți care pleacă cu ziua pe acolo. Nu e imposibil. Nu e bine ceea ce faci tu. Stai pe banii lui, iar acum îți striga și tu nu ai nimic: nu ai familia lângă tine, nu te poți realiza tu ca femeie, nu poți sa devi capabilă sa faci ceva pentru copilul tău deoarece stai și aștepți sa fie el cocosul in casa. Ia ți inima in dinti și fa pasul mai departe. Ți ca femeie ai mai multă putere legal decât el. Îl poți da in judecată sa plătească pensie alimentara. Nu astepta sa ajungi la 40 de ani și sa realizezi ca stai la cheremul unui bărbat.
Deja e rutina dragostea a disparut pur si simplu esti un accesoriu care trebuie sa faci ce spune el nu aveti decizi impreuna si cand in casnicie apar tot felul de amenintari se sfarseste cu un divort asa am pati si eu cu fosta sotie ma ameninta din orice pana intr-o zi cand a plecat pentru unul mai tinerel acum regreta dar nah e tarziu
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
