Mama mea a avut depresie severă acum zece ani. Am dus-o la multe clinici și a primit într-un final un tratament bun. Mi-am pierdut speranța că o să se mai facă vreodată bine. Eram mică și nu înțelegeam multe pe atunci. După ce a venit acasă cu convingeri de la un preot a renunțat la tratamentul pe care îl lua pentru că a făcut-o să creadă că îi dăunează tratamentul fizic și o distruge pe dinăuntru. A trecut vremea, dar starea de agitație era încă acolo. Acum au început-o din nou niște episoade de insomnie și depresie. Am dus-o la spital unde a fost internată doua săptămâni. I-au fost administrate somnifere și a fost sedată din cauza agitației. A ieșit de acolo cu diagnosticul de tulburare de personalitate histrionică. Mama mea a fost abuzivă toată viata cu mine. Mă refer că înainte să mă nasc s-a aruncat în fața unei mașini fiind gravidă cu mine, iar tatăl meu a fugit după ea și a oprit-o. Mereu m-a criticat, blamat, înjurat și abuzat emoțional fără motive. Tatăl meu din cauza supărării a ajuns să bea alcool. A ajuns dependent. Când eram de 12-14 ani în fiecare zi stăteam după scoala sa il astept, dar el se oprea mereu la băute. De abia apucam sa vin acasa sa il vad și eu pe el, dar el nu era si venea noaptea tarziu pe cand dormeam. În copilăria mea nu a fost prezent, iar mama era la servici si ea. Am stat singura acasa inca de la gradinita. Îmi doream un tată ca al colegilor mei, dar nu am avut. Mama m-a manipulat să se foloseasca de mine pentru a-l șantaja pe el. Aici ma refer ca el indiferent ca era beat sau treaz îi eram slăbiciune și mereu asculta de mine. Tatal meu s-a schimbat. Crescând am devenit persoana aia care nu e ca parintii ei. Nu beau, nu fumez, nu consum altceva si nu atrag drame în jurul meu. Am terminat facultatea de litere, iar acum la master am ramas sa ma ocup de conditia mamei mele. Vede iluzii si are halucinatii. Nu stie ce e real si ce nu e real. Nu e ceva ce pot corecta. Mi-e mila de ea. Tatal meu recurge la violenta pentru a o potoli și asa ma bag intre ei. Sunt intre ciocan si nicovală. Uneori o împing și ii spun sa stea linistita sa nu agite apele. Nu intelege și nu stiu cum sa o ajut. Am ajuns la disperare. Nu e o rezolvare. A vrut să se sinucidă acum 10 ani si am fugit dupa ea sa o opresc din a sari in râu. Vreau sa plec departe. Ma refer ca vreau sa plec pentru o perioada de timp undeva si sa ma mut din mediul asta toxic. Ce parere aveti? Credeti ca e vina mea pentru ce se întâmpla? Sau așa trebuie să fie?

Asa ai nimerit bani sa ai sa pleci daca ai ocazia

Pleaca. NU E VINA TA! Taica-tu in ce ape se mai scalda? Incearca sa discuti cu el. Maica-ta ar trebui internata pe o perioada mai lunga, din pacate.

Nu te invinovati pe tine pentru problemele astea.Chiar dacă suna urat ce spun tatal tau cred ca a vazut-o pe mama ta de la început că are anumite probleme, dacă nu era capabil să își asume greul asta nu trebuia sa o ia si sa ii faca si un copil.Sau daca tot s-a intamplat asa sa va sprijine si ajute nu sa se înece cu alcool.
Tu datoria de copil ti-ai facut-o, ai invatat, i-ai ascultat, ai ajutat-o pe mama ta, ai incercat sa il tempereze pe tatal tau dar nu este de obligația ta sa ii vindeci sau educi. Vorbeste cu tatal tau sa o internați o perioadă pe mama ta pe un tratament bun timp în care sa iti iei si tu o mica vacanta, stiu ca suna rau dar nu poti sa fi paznicul nimănui ca ai si tu viața ta. Poate după un timp o sa fie mai bine si o sa isi mai revină.Sau angajați pe cineva sa stea macar cateva ore cu ea pe zi sa poti sa te ocupi si tu de tine.

Normal ca nu e vina ta. Cum sa fie vina ta? Ce treaba ai tu?
Ea este bolnava psihic. Ar trebui tratata ca atare. Ar trebui trecuta pe tratament, facuta evaluare oficiala psihiatrica si incadrata la boala psihica corespunzatoare si cerut parerea specialistilor daca e cazul de internare. Cred ca asta ar fi cea mai buna solutie. Oricum acolo se va ajunge. Ori acolo, ori in groapa daca are tendinte sinucigase. Zic ca mai bine intr-un centru de specialitate.

Sigur că NU e vina ta. Iartă-i, că nu știu niciunul ce fac. Amândoi sunt bolnavi. Totuși, mama ta ar trebui internată undeva pe o perioadă mai lungă, nu poți s-o lași cu un om care nu o înțelege și o maltratează...
Oricum, în mediul ăla nu e de stat.

Daca ai terminat facultatea de litere si scrii in halul asta, poate ar fi cazul sa repeti clasele 5-8.

Fiecare are o cruce de dus in viata aceasta.
Am observat ca de multe ori copiii buni se nasc in familii dezorganizate iar parintii buni care au dat ce e mai bun pentru copii ajung sa fie dezamagiti de acestia.
Cu un sot alcoolic cred si eu ca mama ta a ajuns in aceasta stare.
Parintii tai trebuie sa-L cunoasca cu adevarat pe Dumnezeu ca sa scape de vicii su de gandurile autodistructive.

Ar fi bine daca ai putea sa-ti mai ajuti parintii, asa cum crezi tu ca e bine si nu cum spun altii. Dar daca crezi ca treaba asta te depaseste si te poate distruge, singura solutie este sa pleci departe de ei. Vei vedea insa ca nici departe de ei nu vei avea liniste. Nu au fost niste parinti asa cum ti-ai fi dorit, dar cu toate astea ii iubesti

Este vina lu tactu. Maica-ta nu are nici o vina.
Este un om abuziv, si sta cu el, doar ca te iubeste pe tine.
Tipicul familiei cu un tata betiv si abuziv.
Si tata bea mult, si ma ducea in oraselu copiilor pe mine si pe sora mea, si ne lasa pe acolo sa ne plimbam, si el se ducea la baute. :/
atunci nu imi dadeam seama de ce se intampla, dar acum da.

Mama ta pana la urma se va sinucide daca nu o supravegheaza cineva mereu. Tratament oricat ar lua, nu ii schimba gandurile tratamentul, doar o sedeaza, atat.Si ii mai si dauneaza tratamentul ala. Tatal tau ar trebui separat de maica-ta prin ordin de protectie sau daca nu asa sa se mute si sa divorteze. Tu nu ai nici o vina ca se intampla asta, asa a fost sa fie. Tu trebuie sa pleci de acolo ca esti la mijloc, intre ei. Sau sa gasesti alta cale sa fiti toti separati unul de altul. Vei ajunge rau de tot daca vei continua sa locuiesti cu ei si sa-i suporti.

Nu e vina ta.
și nu trebuie sa se întâmple așa.
of.

doar pleacă și atât dacă poți.