Buna nu mai stiu ce sa fac imi urasc viata prectic nu o mai suport am probleme in familie... aproape zilnic ma cert cu mama si imi interzice multe lucruri am 19 ani si nu sunt fericita deloc...sincer eu nu mai stuìiu cum e sa fi fericit am uitat de mult sufar din multe lucruri dar cel mai mult dragoste si familie. Urasc familia mea, de multe ori mi-a stat in gand sa imi iau viata pentru ca copilaria mea nu a fost asa cum trebuia sa fie. Multa lume mi-a spus ca nu stiu ce e suferinta dar se inseala deoarece stiu cum este pentru ca timp de 4 ani doar am plans si am suferit iar acum ca m-am intors in tara este la fel cele mai multe sunt certurile zilnice cu mama, uneori vine nervoasa acasa si isi descarca nervii pe mine nu mai stiu ce sa fac am si fugit de acasa intr-o zi si nu m-am intors 3 zile.Va rog din suflet spuneti-mi ce sa fac pentru ca nu mai suport certurile zilnice cu ai mei. Vreau doar sfaturi nu reprosuri 
Cateva sfaturi care cred ca o sa te ajute:
1) Incerca sa iti faci prieteni in care sa ai incredere si cu care sa discuti problemele de care te legi, in momente d-astea e bine sa stai cu prieteni veseli si pusi pe amuzament pentru ca chestiile astea o sa te molipseasca si o sa uiti de familie; prieteni poti sa gasesti is pe mess, dar fiind fata si in starea de fata poti fi prada unor abuzi sau mai rau...
2)Asta e partea cea mai grea; trebuie sa incerci sa fi optimista, sa gasesti motive sa zambesti si sa te gandesti a lucrurile prin care treci tu acum sunt niste banalitatii sau piedici ale vietii, o sa iti urasti viata abia peste 50-60 de ani cand nu o sa mai ai putere sa te bucuri de ea le fel de mult cum o poti face acum.
3)Incearca sa iubesti si sa fi iubita.cu cat iti gasesti mai repede jumatatea potrivita care sa te spijine atunci te vei simti mult mai puternica si vei face fata tuturor problemelor.
Si eu am trecut prin asa ceva cu fosta mea prietena care era in acelasi impas ca si tine, am reusit sa o aduc pe linia de plutire dar in schimb ea ma rasplatit inselandu-ma. Mi-a fost greu si acum imi e, dar continua sa lupti.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Pai ar trebui mai intai sa discutati cu calm amandoua.
Intr-o zi, cand nu e atat de nervoasa si obosita, fa un ceai si roag-o sa stati de vorba. Spune-i cum te simti, ce simti, ce ti-ai dori de la ea, apoi ascult-o la randul tau.
Daca plangi si fugi de acasa, daca devii retrasa si nu discutati, nu se rezolva nimic.
Avand varsta pe care o ai, mama ta probabil se asteapta la mai mult ajutor si sprijin din partea ta.
Trebuie sa intelegi ca a trecut copilaria, esti adult si trebuie sa fii un adevarat sprijin pentru familie, nu o povara.
Incearca sa mai preiei din sarcinile mamei de acasa:curatenia, mancarea, etc.
Voi copii, trebuie sa intelegeti un lucru:noi parintii va iubim enorm, dar nu suntem sclavii vostri.
Nervozitatea si supararea mamei vine probabil din faptul ca ar vrea sa devii mai responsabila pentru anii tai.
Zic si eu, pentru ca nu ne dai mai multe detalii!
Răspunde
Sa stii ca Dumnezeu ti-a dat necazurile astea ca sa te intorci la El. Fara Dumnezeu suntem pierduti. Nu iti sugerez sa te sinucizi fiindca vei arde in iad pe veci. Uite ce sa faci: mergi la biserica si uita-te bine la oamenii care sunt acolo fiindca de obicei sunt si cersetori. Da cat mai mult acelor cersetori, dar doar daca iti pare sincer rau pentru ei si vrei sa ii ajuti. Apoi spune rugaciuni seara, dimineata, la pranz si cand te plictisesti. Fii smerita (smerenia este opusul mandriei), increde-te in Domnul pentru ca ''... cel ce se increde in Domnul este inconjurat cu indurarea Lui'' si nu mai pune atata pret pe lucruri materiale. Inca ceva, ''sa nu va fie frica sa va salvati sufletele, frica este de la diavol.'' Daca o sa zica cineva ''Vai dar nu stiam ca esti asa credincioasa'' sau ceva de genul asta, zii: ''Te deranjaza cu ceva?''
Pentru ca toti sun impotriva mea si imi interzic sa ies si parintii cat si alti membrii ai familiei
Răspunde Cum adica sunt impotriva ta? concret, ce fac? da un exemplu-doua. de ce iti interzic sa iesi, ce spun? unde vrei sa iesi si nu te lasa?
Toți am trecut prin asta, se numește adolescență. Probabil majoritatea dintre noi am fugit de acasă la un moment dat, eu da și asta nu a ajutat cu nimic, dar nici nu a făcut lucrurile mai rele, de fapt a fost dată uitării escapada mea. Nu peste mult timp o să se termine toate astea, o să vină ziua când o să pleci de acasă definitiv, iar părinții tăi te vor implora să te întorci - să nu o faci. Acum ar fi momentul prielnic să-ți găsești ceva de lucru, să pui niște bani de o parte și să te muți singură, eventual împreună cu cineva, iubit sau colegă de apartament, garsonieră, ce vrei tu.
De ex cand vreau sa ies cu prietenul spun ca nu am varsta potrivita sa stau cu un baiat, in weekenduri ma lasa afara doar pana la 10 maxim, daca ma invita colegii la discoteca nici nu se gandesc sa ma lase...practic sunt ca si sechestrata nu am voaie sa ma distrez si eu ca altii de varsata mea...vinerea si sambata in loc sa merg la discoteca sau cluburi cu prietenii sau colegii stau toata noaptea in fata calculatorului
Te intreb pentru ca de multe ori adevarul e undeva la mijloc, sa nu ne repezim sa-ti bodoganim parintii cand or avea si ei dreptatea lor. mi-e teama ca nu prea ai cum sa-i schimbi sau sa-i lamuresti prea mult. tu esti la liceu, la facultate, lucrezi, ce faci? din pacate vezi si tu cate nenorociri se intampla, nu neaparat ca faci tu ceva rau, cred ca ei iti vor doar binele si vor sa te protejeze. ca daca in clubul in care mergi se supara vreunul si va ia la impuscat pe toti? si ca poti da de droguri, ca va pun in bautura aia in club si exemple din astea cred ca pot scoate 1000, cunosc genul 
plus ca au si dreptate in mare parte. ai putea sa le spui ca nenorociri poti face si ziua, nu doar noaptea, ca poti iesi cu prietenul si fara sa le spui, ca poti fugi de la scoala sa mergi cu el, nu trebuie sa le ceri voie sa iesi afara - ca mai usor pazesti un card de iepuri decat o fata dar, pe de alta parte, ar putea sa stie ei anumite chestii si de-aia sa faca asa, la asta te-ai gandit?
Deci ai avea berechet ce sa faci, invata pentru bac, invata pentru facultate, ca se da examen de admitere, intri la fac si scapi de ai tai si de probleme
pe de alta parte, sincer, daca as avea o fata, nu mi-ar placea sa vad ca are problemele pe care le-ai avut tu si sa vad ce sfaturi da altora, deci cred ca au si dreptate ai tai pe undeva. sanatate multa, ai grija de tine si incearca sa mai rezisti cum trebuie 3-4 luni, sa iei examenele cu brio si sa intri la facultate.
Calmeaza-te si cauta un baiat cu loc de muna si incearca sa te imprietenesti cu el si poate iese ceva. daca merg lucrurile bine spune-i ca ai probleme si vezi poate te muti la el
succes, sper sa mai fericita de acum inainte.
Va multumesc la toti pentru raspunsuri o sa incerc sa fac ce mi-ati sugerat...ms mult
Eu dupa mine spun sa ai grija de parintii tai... o sa vina momentul cand ei nu o sa mai fie.si o sa ii vrei inapoi, eu am 23 de ani. anul trecut ma certam cu mama in aproape in fiecare zi... dar acum. nu mai e
Eu zic ca atunci cand mama ta nu e nervoasa, sau chiar daca e nervoasa mereu sa stai de vorba cu ea sa ii spui ce ai pe suflet, trebuie sa te inteleaga. Si ziceai ca plangi din dragoste, inseamna ca ai sau ai avut iubit (cred), gandeste in felul urmator: de ce sa plangi pentru un baiat? Nimeni nu merita nervii si tristetea ta! Chiar daca pare greu...nu e chiar asa. Gandeste pozitiv!
Bafta
Adica...la ce intrebare?
La intrebarea ta privind problemele tale cu familia ta. Asculta ce iti spun, prin ce treci tu am trecut si eu ( as putea spune chiar identic ). Si acum resimt in sufletul meu ranile adanci ale lipsei de intelegere si afectiune. Dar timpul a trecut si cand m-am uitat in jurul meu am realizat ca de fapt in jurul meu nu a ramas decat familia, restul este un trecut poate prea indepartat sau poate prea apropiat ( judecand dupa ranile nevindecate lasate in suflet ). Sa lasam problemele mele deoparte. Ce creau sa intelegi este ca familia este cea mai de pret si nu irosi timpul scufundandu-te in ura, ca doar tu si familia ta o sa pierdeti. Te inteleg prin ce treci. Paintii tai isi fac griji pentru tine. De aia iti interzic unele lucruri. Ca sa intelegi lucrurile din perspectiva lor, iti recomand filmul Trust din 2010. atunci poate o sa ii intelegi mai bine. Eu nu vreau sa simti lucrurile pe care ti-am spus ca pe niste reprosuri ( departe de mine gandul asta ). nu vreau decat sa analizezi lucrurile mai in profunzime. Capul sus zambeste si bucurate de fiecare rasarit de soare. Alege tot ce e mai bun din fiecare zi, si atunci vei simti acea fericire dupa care tanjezi. Ai grija de tine si zambeste mai mult.
IN primul rand nu esti singura care trece prin asa ceva, asa ca nu renunta ...incearca sa iti umpli timpul cu ceva care sa te faca fericita, citeste, apuca-te de un sport, plimba-te sau fa-ti un blog:)
Eu mi-am facut http://jurnalultainic.wordpress.com/ acolo pot zice orice imi trece prin cap pentru ca nimeni nu imi reproseaza nimic:D
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
