Buna, TPU! Dacă ați fi într-o relație de lungă durată și nu mai simțiți aceleași sentimente ca la inceput, ati mai ramane in acea relație, știind că partenerul va iubeste nespus de mult? Vorba aia, mai bine în brațele celui care te iubește decât la picioarele celui pe care îl iubești.

As ramane pentru ca merge treaba bine si face mancare

Aș încerca să fac ceva să revină sentimentele, să iau o perioadă distanță, să merg cu el undeva unde să fim doar noi în ceva peisaj nou, aș lupta un pic, n-aș pleca ca ultima lașă fără să încerc să salvez ceva

Cred ca relatiile de lunga durata se bazeaza si pe principiul obisnuinta este a doua natura, ca dragostea asta nu tine asa toata viata, zic si eu.

Este o intrebare foarte buna,greu de ales,daca tu numai simti nimic fata del e pierdere de timp si in acelasi timp joci teatru, conteaza atractia desi unele spun ca doar sufletul conteaza, ce faci cand faci sex? nu simti nimic, e aiurea, daca te desparti de el o sa sufere el, dar tu acum te sacrifici tu pentru el, oare merita asa ceva? sa stii ca multa vreme femeile asta au facut au suportat sclavismul barbatilor pentru copii, dar tu nu esti sclava lui, esti om ai dreptul sa iubesti pe cine vrei

Mircea08 inca e in evul mediu, acolo femeile erau sclave, servitoare, masina de facut copii si privita ca un animal care nu are dreptul la absolut nimic decat la cea i permite stapanul ei barbatul

Întrebarea ta are ceva substraturi mai adânci.
Dacă ai intrat într-o relație de lungă durată cu o persoana, se presupune că acea persoană e ceea ce ți-ai dorit. Dacă nu e așa, nici n-are sens să mai continuăm linia logică.
Dacă acea persoană, care e ceea ce ți-ai dorit, te iubește nespus de mult, care ar putea fi motivele să n-o mai iubești?
Probabil, tu ești o persoană superficială, egoistă, instabilă emoțional, care habar n-are ce vrea, și care mereu se va muta dintr-un cireș în altul, părându-i-se mereu că alte cireșe sunt mai dulci.
Altă variantă e, că ești extrem de idiot, încât nici măcar nu ți-ai dat seama ce faci când ai intrat în relația aia.
Poți să vii, poți să pleci, poți să te răzgândești, nici nu mai contează, n-aș da doi bani pe o persoană de genul ăsta.

Da, as ramane pentru ca de obicei ma atasez mult de persoanele care tin la mine. Adica nu as iubi niciodata pe cineva care nu ma iubeste.

Iubirea nu dispare asa de usor. Lipsa atractiei, monotonia si multe alte lucruri pot sa fie remediate atata timp cat discuti cu persoana respectiva sau schimbi si tu ceva.

Nu. Nu as sta cu o persoana pe care nu o mai iubesc. M-as chinui pe mine si mi-as bate joc de el. Pentru ce? Mai bine sa isi gaseasca fiecare pe cineva cu care poate fi fericit.

Nu, nu rămâi.

Sentimentele pentru celălalt nu dispar decât dacă celălalt te-a dezamăgit într-un fel, a făcut ceva peste care nu poți trece, caz în care nu știu cât de mult te iubește cu adevărat, poate fi doar obsesie, gelozie etc pe care le interpretezi drept dragoste.
Ori, dacă ți-au trecut sentimentele fără motiv, e semn de superficialitate, semn că nu erai cu adevărat îndrăgostit, iar o persoană superficială nu va rămâne niciodată într-o relație după ce și-a pierdut interesul inițial deci discuția nu are rost.
În plus, dacă celălalt e bărbatul, mă îndoiesc că ar aprecia să afle că iubita lui stă doar din milă, pentru bani ori din alte considerente practice.
În situații de genul ăsta o tăietură curată e de preferat, mi se pare mai cinstit așa. Asta ar fi alegerea mea, ce să zic, n-am avut niciodată stofă de martir...

Categoric da, si as sta mult sa ma gandesc cum de pot fi nepasator in fata cuiva care ma iubeste. Nu stiu care este problema ta dar stiu ca majoritatea se uita cu un ochi critic la persoanele de langa el ca si cum ar incerca sa-i descopere defectele - cel mai bine este sa descoperi calitatile si sa mai treci cu vederea defectele. Toti avem defecte si daca le-am baga pe toate in seama nu am mai avea cui sa spunem "buna ziua"

Nu

Neata!

Nu bei apa daca nu iti e sete. Sentimentele nu dispar degeaba sau din senin, ceva intervine. Ceva mai...interesant.
Mai intai as stabili eu cu mine de ce nu mai simt ca la inceput, apoi as lua o decizie corecta. Iubirea neimpartasita, fabricata...nu serveste nimanui.

Acele sentimente nu au dispărut total. Am fost dezamăgită de foarte multe ori, si acum simt ca nu mai pot trece la fel de usor peste orice greseala... sentimentele nu au dispărut de tot, încă de abia astept sa-l vad, încă as îl iubesc, doar ca atunci cand greșește, toate acele dezamăgiri se întorc în mintea mea si nu-mi doresc decât să pun capăt, despartindu-ma de el... Si am stat si m-am gândit si acele sentimente nu sunt impulsuri la nervi, sunt pur si simplu lucruri pe care vreau sa le fac si n-am curaj. Cand ma supără, ii spun ca nu ii voi mai da atenție, îl voi ignora, dar după ce mă calmez, nu pot sa ma abțin, pur si simplu nu mă țin de cuvânt. Mă simt umila si slaba in fata mea.Ce spun la nervi, spun din suflet. Nu vreau să-l părăsesc, avem 2 ani de relație, avem o poveste frumoasa, dar uneori, la ceartă, tot ce îmi doresc e sa fug cât mai departe de el. Si repet, când mă calmez, sunt conștientă de tot, dar pur si simplu nu am puterea sa renunț. Si nici nu vreau sa renunț. Vreau doar sa gasesc o cale de mijloc pentru amandoi

Buna!
Am fost in aceasta situatie si inteleg foarte bine la ce te referi... Dupa o anumita perioada de timp, lucrurile incep sa se schimbe, sentimentele dispar.
La inceput, te-ai indragostit nebuneste, ai fi facut orice sa fi cu el/ea, asa e? Si acum nu mai simti cam nimic, dar el/ea simte ca la inceput.
Uite cum am procedat eu, dupa ce m-am consultat cu prietenele mele...si la ce concluzie am ajuns:
Pentru inceput, eu ma simteam groaznic, pentru ca nu mai eram capabila sa simt la fel, dar nici nu voiam sa ii frang inima... Prietenele mele ziceau sa ma despart de el, ca asta deja e un chin pentru amandoi. Dar eu nu stiam cum sa o fac.
Intr-un weekend am fost la sala si nu stiu daca a fostvcel mai bun moment, dar mai spre sfarsit i-am zis ca trebuie sa vorbim ceva serios, despre relatia noastra. (Nu cred ca am mentionat, dar "fostul meu iubit" era muzician, ma refer ca el canta si compunea muzica)(nu e prea relevant aici, dar o sa intelegi mai jos).
Am incercat sa ii zic ceea ce simt, intr-un mod in care sa nu il ranesc, dar in care sa ii zic ceea ce simt cu adevarat,
cum ar fi: " Cred ca in ultimul timp, ne-am cam departat unul de celalat, si cand zic asta nu ma refer ca a fost vina cuiva, sau ca nu te mai iubesc, dar simt ca o distanta s-a pus intre noi. Nu stiu motivul, dar ceea ce stiu este ca nu mai sunt capabila sa am aceleasi sentimente si asta ma doare foarte tare, si, da, stiu ca tu ma iubesti enorm, si nu, nu vreau sa iti frang inima, dar cred ca mai bine pentru amandoi este sa ne gandim putin, sa ne punem unul in locul celuilalt, sa vedem ce sentimente mai sunt si abia dupa sa vedem cum vom proceda de acolo inainte..."
Sigur, ca nu a primit foarte usor aceste vorbe grele, dar macar a incercat sa isi dea seama ce s-a intamplat, si ce se va intampla in aceasta relatie care devenise "toxica" pentru amandoi.
In primul rand, el avea nevoie de cineva cu care sa poata impartasi aceleasi sentimente, pe care eu de fel, nu mai eram capabila sa le impartasesc alaturi de el.
Iar in al doilea rand, eu aveam nevoia, nu numai sa ma simt iubita, aveam nevoia sa si iubesc, la fel de mult.
Deci, in concluzie, te sfatuiesc sa ii spui ceea ce simti si sa vezi ce solutie gasesti, dar din punctul meu de vedere, "relatiile toxice" de acest fel nu fac bvine nimanui.
Dupa poti regreta ce ai facut, viata e scurta. Meriti sa o traiesti alaturi de cel/cea pe care il/o iubesti cu adevarat!
Succes... daca vrei si alte sfaturi poti sa imi dai un mesaj.

Sentimentele nu dispar fară un motiv, poate te-a dezamăgit sau a pus prea multă presiune asupra ta (mă refer, a petrecut timp exagerat cu tine și ai devenit plictisită de acea persoană)...totuși acest motto are puțină dreptate, deoarece de la o asemenea persoană poți primi totul la picioare și în cazul invers tu vei sta la picioarele cuiva. E propria decizie...