Buna TPU... iarasi eu vin cu speranta ca voi gasi un raspuns.Sunt foarte trista mereu,nu ma pot bucura de nimic,sunt mereu in stres si ganduri din orice motiv chiar si banal, sunt mereu afundata in ganduri simt ca nimeñi nu ma poate intelege si am impresia ca celor care le spun ce simt cred ca este o gluma si ca nu este nimic grav, dar eu simt ca ma imbolnavesc pur si simplu in fiecare zi, in fiecare zi tot mai abatuta.Am o familie frumoasa, ma inteleg bine cu sotul, avem o fetita care implineste 2 ani luna ce vine, dar cu toate astea tristetea mea ia amploare pe zi ce trece.Mi-e frica uneori sa n-o iau razna, ba chiar mai rau, iar gandul asta ma termina cand stiu ca fata mea are si va avea nevoie de mine.Ce ma sfatuiti? Stiu ca nu e site-ul potrivit pentru astfel de intrebari dar am nevoie de o incurajare si o indrumare. Va multumesc
Situl este foarte potrivit pentru astfel de întrebări, de aceea a fost creat. Doar că nu totdeauna doar răspunsurile de aici, ele singure te pot ajuta să rezolvi, dar îți pot arăta o cale. Dar experiența d viață împărtășită de alții te pot îndruma, ce să faci.
Asta voi face și eu acum.
Mai întâi, trebuie să faci ceva. Ai constatat ceva, ceva nu merge, ceva nu funcționează în viața ta, ești prima care a constatat, doar tu știi asta acum, și vrei să nu se agraveze.
Noi suntem un tot format din corp și creier. Un corp nu poți să îl tai, să îl pui în borcan și să îl alimentezi cu oxigen și glucoză, căci nu va trăi. Unirea, integralitatea lor, este cea care le ține în viață și pe una și pe alta. Astfel, una din motivele funcționării proaste a creierului este alimentația proastă, sau nocivă, cu sau fără știință.
Astfel eu recomand în primul rând corectarea alimentației personale, cu mai puțină carne, și mai multe produse vegetale și nepreparate, crude, fructe, salate
Să vezi după 3 luni că fără alt ingredient decât acesta, sănătatea ta se va ameliora în mod substanțial.
Altă modalitate este aderarea la un ideal puternic pe care să îl cultivi zilnic ca frecventarea unei biserici, sau un ideal propriu, pe care îl cauți zilnic și îl cultivi zilnic, de exemplu viața fiicei, a nepoților, a strănepoților. Mai pot fi și altele, dar trebuie să îl cauți pe al tău, zilnic.
Și să cultivi un control al gândurilor cu o tehnică de meditație ( echivalentul unei rugăciuni) pe care te poate învăța cineva din orașul tău. Dacă îmi spui orașul, te pot îndruma.
Apoi o carte care te poate ajuta. Robert L. Leahy - Învinge depresia. Să aplici ce scrie acolo.
Apoi, să consulți un psiholog, specialist care te poate ajuta. Și in extremis un psihiatru care să îți dea pilule de fericire. Curajomicină, cu alte cuvinte.
Apoi introspecția, să te consulți tu pe tine însuți. Să te întrebi, de ce tristă, de unde vine. Să faci un jurnal al tău personal, tu pentru tine, în care să scrii pentru tine, ce simți, cum simți, ce și pe cine iubești și urăști și de ce. Asta ajută să te clarifici.
Apoi să apelezi la tribul tău să te ajute, soțul și toate celelalte rude.
Apoi să ajuți pe alții mai necăjiți ca tine, de exemplu aici pe net, dar și în viața reală, dar numai virtuală. Asta ajută mult. Foarte mult.
O să îți dau exemplu de două triburi care practică asta. Regatul Buthan care are un minister al fericirii și un trib pe care îl cunosc din jungla amazoniană, unde nu ai voie să fii nefericit.
Și să îți găsești măcar o zi pe lună în care să faci ce îți place ție, fără obligații ca un copil.
Și să cultivi umorul, cu iUmor, cu filme de comedie, romane umoristice, cu glume.
Viața este un echilibru, o homeostazie, un amestec a toate cele de mai sus. Și altele care vin și vor veni.
Căci, adănc pe adănc cheamă, in glasul căderii cascadelor Tale, cun zice Psalmistul, ceea ce este bine explicat aici.
https://republica.ro/teh-m-marea-cum-nu-o-mai-stim
Poate că despre tristețea ta este vorba în acest verset.
Te-ai gândit la asta?
Și ai mai găsit un ajutor. Prietenul nostru comun Google.
Curaj și încredere în mine. Asta să fie mantra ta.
RăspundeVa multumesc din suflet ca v-ati facut timp pentru a-mi raspunde mie o straina.O sa incerc sa fac ce mi-ati spu.Va multumesc inca o data din suflet
Răspunde Să faci și tu la fel, pe TPU, trimite o încurajare când ai ocazia. Asta te ajută să învingi propria depresie. Așa se zice la alcoolici anonimi. Credința într-o putere superioară, Dumnezeu, viață, umanitate, și ajutorul celorlalți te ajută să te vindeci, Dar punctul 12 spune așa. Ca să te vindeci complet și definitiv poți să o faci numai dacă ajuți pe alții care au nevoie de tine, ca să se vindece.
Da multumesc, o fac deja si in viata reala, nu doar virtuala. ajut cum pot si cu ce pot, chiar si cu o vorba buna, asa este frumos sa fim cu totii!
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Un tratament antidepresiv de la psihiatru combinat cu terapie cu un psiholog v-ar putea ajuta sau macar ameliora stările depresive Incercati macar tratament antidepresiv pentru inceput,e gratis la spital dacă sunteți asigurată.Si mai puteți citi cărți de dezvoltare personala sau de paihoterapie practica,motivaționale etc care va mai da tehnici de cum sa luptați cu depresia, tristețea, nefericirea, anxietatea, problemele. Succes și sănătate multa!
Va multumesc mult, o sa iau in calcul fiecare sfat oferit de dvs.Sanatate multa si dvs!
In privinta siteului... nici nu ai idee 
Revenind la problema, poate e din cauza sedentarismului. Incearca sa faci ceva activitati si atunci o sa gasesti un rost in ele. Incearca sa citesti mai mult si asta ajuta.
Pana la urma esti constienta de faptul ca gandurile tale sunt de vina si acest lucru este bine. Gandurile sunt cauza multor probleme. Cand suntem constienti de ele, totul se schimba, capata o noua viziune. Nimeni nu te intelege? Dar tu te intelegi? Daca nici tu nu te intelegi atunci e o problema. Nu ca nu te intelegi ci ca, cum anumte sa te intelegi pe tine? Sunteti doua persoane, tu si tine sa va puteti intelege reciproc? Teorietic nu, practic da. Sinele din tine iti cauzeaza aceasta tare, nu tu ca persoana.
Gandeste-te la animale, la pisici, stau asa tolanite la soare fara sa le intereseze de absolut nimic in viata asta. Pot face asta pentru ca nu au ganduri, pentru ele nu conteaza decat momentul de acum si nimic altceva. Daca un animal poate, noi de ce nu am putea? Toata lumea este macinata de aceste probleme insa unii doar au alte ganduri peste si acelea nu se mai aud. Exista carti despre asta (nu le mentionez ca poate nu isi au rostul), insa poti incerca sa cauti raspunsuri in acest sens. Nimeni de aici nu o sa iti zica ce te face fericita pentru ca nimeni nu poate, doar tu.
Iti urez succes!
Da aveti dreptate,eu ma inteleg, dar mi-as dori sa ma fac inteleasa de cei din jur, imi doresc liniste si intelegere, si sanatate asta primul lucru, asta va doresc si dvs, si multumesc pentru timpul acordat
Vai, cineva a vorbit cu mine cu "dvs", ma simt... batran )
Trebuie sa intelegi ca lumea este mai prietenoasa de atat. Dincolo de aceste reguli si de fiecare cu viata lui... mai sunt oameni care orice intrebare venita si la care ar putea sa raspunda ii ajuta si pe ei si o fac cu placere 
Lumea e mare :/
Si nu poti sa te faci inteleasa asa de bine de cei din jur. Si pana la urma, unde ai vrea sa se ajunga cu asta? Chiar daca te inteleg cei din jur nu te ajuta, ce o sa faca, o sa stea si ei depresivi?
Sau gandeste altfel, viata asta... e aiurea rau. Facem ce facem si pana la urma tot murim, isi aduc aminte de noi cateva persoane dupa care uita si ele. Pana la urma nimeni nu isi aduce aminte de existenta noastra.
Asa ca de ce sa stai suparata cand ai putea sa faci altceva. Cauta in tine, fii revoltata pe viata, pe acel moment care o sa vina, fii constienta de efemeritatea lucrurilor si o sa gasesti in tine o putere cu care ai vrea sa treci peste aceste momente din viata, o motivatie, ca orice s-ar intampla, da-o incolo... "de ce sa stau ingrijorat pentru ceva asa de marunt". Dincolo de acest Pamant si aceste stele, suntem atat de mici astfel incat nu o sa contam in nici un lucru maret. Doar in bucuria iubirii, a lucrurilor marunte, sa iti vezi copilul cum creste, sa traiesti. Fa din aceste lucruri lucrurile care iti plac. Daca nu iti place ceva, schimba, nu are rost sa lasi asa.
Iti urez succes, din nou.
Multumesc din suflet pentru incurajare! am sa iau amploare in a vedea lucrurile frumoase! multa sanatate si numai bine
Iti vei gasi implinirea numai dupa ce Il vei gasi pe El:
https://www.viatasisanatate.ro/viata-lui-iisus
Orice altceva, orice alta filozofie nu este decat un surogat, un inlocuitor care nu tamaduieste boala, ci doar o va calma pana la sfintitul soarelui. Dar daca nu o vei vindeca, ea se va accentua.
Iti spun ca El nu doar ca te va vindeca; dar nici cicatrici nu vor ramane. Vei cauta sa-ti mai aduci aminte de suferinta de acum si nu vei mai putea, pentru ca ea nu va mai fi.
Esti depresiva. Iti recomand zdravan sa te duci la ceva terapie la psiholog. Nu e de joaca cu depresiile, mai ales ca ai un copil care are nevoie de tine.
Lucrezi? Daca nu, angajeaza-te. Apuca-te de un hobby. Fa ceva sa iesi din monotonie.
Aproape mereu dupa primii doi ani cu copil ...intrii intr-o depresie d asta. Cam simti ca o iei razna, ca esti intr-o bucla din care nu poti sa iesi, ca nu ai nici un scop precis, ca nu ai realizat mai nimic si ca esti singura si neinteleasa. Este efectul oboselii acumulate si a lipsei de timp acordat tie. Patesc asta majoritatea mamelor dupa perioada asta de 2 ani de stat acasa cu copilul.
Eu nu am rezistat 1 an si 11 luni, cat ai drept legal. Dupa un an si vreo 4-5 luni m-am intors la munca. Sa mai schimb mediul, oamenii, atmosfera. Simteam si eu ca o iau razna.
Multumesc mult de tot pentru sfat, problema e ca nu am cu c8ne s.o las pe fetita mea sa merg la lucru, sotul este plecat in strainatate, stau la parinti momentan la sat, pana vine sotul ahhh complicat...as merge desi mi.e foarte greu sa ma despart de fetita,nu stiu cred ca toate mamele simt asa, chiar daca plec doua ore pana in oras, plec cu lacrimi in ochi, am fel de fel de frici, daca mi se intampla ceva ce face fata...Doamne cred ca gresesc dar momentan asta simt, O seara frumoasa si numai bine dvs si familiei
Da, gresesti. Rau. A fi mama nu inseamna a naste si a sta non stop cu copilul. A fi mama inseamna a fi capabila sa ai grija de copil si emotional si financiar. Zici ca stai la parinti. Nu poti lasa copila cu ei ca sa te duci la munca? Sau o bagi la cresa. O sa o dai in damblageala asa. Pe bune. Iar anxietatea asta de separare nu e chiar ok, chiar daca e des intalnita. Nu e normal sa nu poti sta fara copil. Nu e sanatos nici pentru tine, nici pentru ea.
Si inca o data iti spun...esti depresiva iar cu asta nu e de joaca.
Lucreaza ambii, cresa nu avem la sat.E complicat.Stau la parinti cat sta sotul plecat, avem casa doar ca n-am mai vrut sa stam singure, locuim la vreo 600 km de parinti, iar acolo nu prea cunosc, e si mai greu pentru mine, dar mai mult pentru fetita ca nu are cu cine sa se joace, deci cam asta stau lucrurile. Vreau sa iau legatura cu un psiholog, pentru ca sunt constienta de starile mele si nu vreau sa-i mai afecteze si pe cei din jur.Multumesc mult pentru sfaturi, va doresc numai bine
Pare ca sunteti intr-o depresie. Cum sa iesiti din ea nu stiu sa va indrum, dar va inteleg ca si eu am trecut si trec prin asta, numai ca in ultima vreme, boala copilului meu nu imi mai lasa prea multa vreme sa cad pe ganduri, seara picand lata de oboseala. Poate daca incercati sa va ocupati timpul si cu lucruri care va plac se mai amelioreaza situatia.
despre ce boala este vorba? Putem vorbi daca aveti placerea, daca simtiti nevoia
Visezi prea mult si prea diferit fata de realitatea in care esti.
Schimba mai intai treaba asta.
Nu visez, tocmai.Ma gandesc prea mult la solutii pentru situatia in care sunt
Poti vorbi cu un psiholog despre asta, incearca sa te relaxezi, nu te mai stresa si nu iti mai face ganduri negative, gaseste-ti un hobby, ocupa-ti timpul, poate ca motivul pentru care esti stresata este din cauza schimbarii drastice din viata ta, acum esti casatorita, ai familie si ti se pare un lucru nou si nu stii ce trebuie sa faci.
Va multumesc pentru sfat.Sa stiti ca nu ma sperie situatia,pentru ca de mica am fost responsabila sa zic,pentru fiecare varsta cu cat am crescut,off nici nu stiu cum sa ma exprim, cred ca ma gandesc prea mult cum sa-i multumesc pe toti, nu stiu, o sa cer ajutorul unui psihiatru, sper sa si gasesc unul bun jn Timisoara, va multumesc mult
Asa sunt si eu, esti depresiva ai nevoie de afectiune, de socializare, sa te descarci cuiva, sa fi inteleasa, sa ti se ofere atentie dar e greu, lumea se bucura cand un om e la pamant in loc sa il ajute si culmea mai il si critica/judeca da ei nu se uita la ei... Nu stiu e greu cu depresia depinde mult si cat e de profunda depresia ta, ce factori o declansato ..eu iau tratament antidepresiv si e 0 trebuie sa ne schimbam, sa ne schimbam gandirea si stilul vietii nu oricine poate, om puternic e acela care cand e cazut la pamant si subestimat de toti se ridica in cele din urma si isi depaseste conditia si le inchide gura la toti. depresia desi se vb mult despre ea e o boala inca in 2019 grea de inteles. daca crezi in Dumnezeu roaga-te la el pentru ca daca depresia e cronica, e severa crede-ma ca doctorii nu te pot ajuta doar Dumnezeu asta fiindca depresia are o predispozitie de a reveni mereu si doctorii nu au cum sau nu stiu cum sa trateze/vindece acest lucru
Depresia e parsiva trebuie sa stii psihic sa o controlezi eu am mereu ganduri de sinucidere, nu ma pot ridica din pat atat de grava e depresia, dar deodata brusc imi revin si functionez cat de cat optim. daca nu ai depresie de mult timp s-ar putea sa scapi dar asta depinde de tine, daca nu ai suport moral e foarte dificil, lupta nu te da batuta depresia poate fi invinsa dar daca nu facem nimic sau macar sa incercam arunci e in zadar. o zi in care nu ai ras e o zi pierduta. nu mai pierde acele zile, zambeste, stiu ca poti
Da asa este, trece timpul, ma trezesc ba ca e iarna, ba ca e vara si eu tot in stadiul asta sunt.Imi creste fetita si parca uneori nici nu realizez.Toate sunt adunate de mai mult timp, si cred ca abia acum le simt
Maicamea are 73 de ani are cancer la rinichi, doctorii i au zis ca nu o sa mai traiasca mult + alte boli grave, da vad ca dumnezeu o iubeste inca e ok cat de cat are si piciorul rupt o calcato masina acum 2 ani are cataracta nu o vazut bine, eu m as fi sinucis de mult dar maicamea ma incarca cu energie, ea ma face sa nu ma arunc de pe un bloc
Trebuie sa am grija de ea sa i fiu Alaturi mereu, nu am curaj nici sa plec dincolo mai mult de 2-3 luni ca mereu stau cu gandul la ea deci eu am un motiv sa lupt cu aceasta depresie terifianta si simt ca o pot invinge, toti avem motive sa mergem mai departe chiar daca viata ne o pus de n si n ori la pamant si tu trebuie sa ai un motiv, un scop sa lupti cu viata apropo eu am de 14 ani depresie si nu ma dau batut, daca altii stiu sa zambeasca care nu au picioare sau maini sunt invalizi pe viata, nu pot nici munci sau de abia manca atunci ce sa mai zicem noi? Depresia castiga lupta dar nu si razboiul.
Va multumesc pentru raspuns,aveti perfecta dreptate, si eu cand vad astfel de cazuri, parca ma trezesc dintr-un vis si imi zic"ce fac, uite la alti oameni saracii" dar e de moment, apoi revin la aceeasi stare.Va multumesc pentru timpul acordat, sanatate dvs si mamei fvs
E ceva pentru ca nimeni nu e suparat din nastere. Poate e din cauza banilor, sotul nu e chiar ce va doriti, se apropie inceperea serviciului si poate nu va place munca pe care o desfasurati.Cred ca toate ni se trag de la Facebook. Ii umarim pe altii care posteaza tot felul de poze din excursiile lor si daca nu ai parte de asa ceva, atunci apare tristetea.Cel mai bine e sa se multumeasca fiecare cu ce are.
Trebuie să mergi la un psiholog și dacă el consideră că trebuie, te duci apoi și la un psihiatru.
Spui că ai niste gânduri dar nu le-ai specificat, de asta spun că poate tu vezi într-un mod greșit o situație iar un psiholog bun te-ar putea ajuta să vezi lucrurile într-un mod sănătos, să îți ofere și niște perspective noi și să găsească cauza problemei.
Nu uita că nimeni nu simte cum simți tu lucrurile, asta e o chestie pe care oamenii nu o înțeleg, ei dacă au o anumită problemă și se simt cu ea într-un anumit fel consideră că toți se simt la fel dacă sunt în situația lor, asta fiind valabil cu absolut orice, o să găsești oameni să te înțeleagă bine dar nu perfect, că niciunul din ei nu e ca tine.
Iar ei nu înțeleg pentru că nu pot să o facă, nu cere ceva ce persoana respectivă nu deține.
Oricum, din ce ai spus tu și cum ai spus-o, ceva îmi spune că e foarte posibil să ai nevoie de un tratament medicamentos pentru o anumită perioadă, mergi cât mai curând la psihiatru și spune-i absolut tot, nu lăsa să se agraveze să nu regreți mai târziu.
Nimeni de pe site nu o să îți poată prescrie medicamentele potrivite pentru diagnosticul potrivit, când vine vorba de sănătatea ta mintală nu e bine să joci zaruri.
Deci, având în vedere ca ești căsătorită, ai familie, ești o persoana matura, ci nu un copil care suferă în dragoste, ce te pot sfătuii, și chiar te rog, sa mergi la psiholog, sa te sfătuiești cu el, sa afli care e problema ta, de ce simți toate astea.
Se poate, sa fi fost marcata în trecut de ceva, și acum sa reapara sentimrbtul fără sa îți dai seama, ori, gândul acesta, cum ai descris mai sus, mi-am dat seama ca ești o mama iubitoare, care tine enorm de mult la fetita și soțul ei, și tocmai de aceea, îți vin gândurile acestea, ai o nesiguranță, îți este teama sa nu pățești ceva, sa nu rămână fetita fără mama. Sunt simptomele anxietății, pot fi combătute folosind medicamente, și/sau dacă stai de vorba cu un psiholog, se va rezolva problema.
Eu însă prefer altceva în loc de medicamente, sa mergi la psiholog, nu este nicio rușine, îți va face bine, și sa vezi ce spune, dacă îți recomanda medicamente, fa cum spune, și pe lângă asta, eu îți spun sa te apuci de sport, fa orice sport care consta în mișcare intensa.
Dacă ai fi fost băiat, ți as fi recomandat boxul, e relaxant, și când lovești sacul, e dovedit acest lucru, ca te relaxează, desigur, și femeile pot practica acest sport, însă am zis ca poate nu ți place, dar încearcă, sau poți kung fu, e preferatul meu din simplul fapt ca te lucrează, îți lucrezi corpul fizic și psihic.
Tine minte, nu te descuraja, ignora gândurile acestea, ca nimeni nu te înțelege, ca poate te vei Im bolnavii și fetita ta are nevoie de tine, încearcă sa vezi în jurul tău, ridica te in picioare și privește, privește ce ți oferă viata, și nu te lăsă rănită de aceste gânduri, ridica te, și treci peste bariera din fata ta, căci nimic nu este imposibil în viata.
Sper sa reușești, și sa faci ce ți am propus, sănătate ție și familiei. Succes.
Da asa este,in afara gandurilor triste, sunt mereu preocupata sa fie cei din jurul meu bine si fericiti, m-am delasat foarte mult, m-am ingrasat mult in ultimii ani, chiar inainte sa ma casatoredc, vreo 23 de kg,deci da Nici nu am cuvinte, si nici curaj sa ma descarc, o sa incerc sa ma ridic din aceasta stare, nici nu prea o pot descrie, nici nu vreau s-o descriu prea ingrozitor, pentru ca vreau totusi sa gandesc pozitiv pentru fetita mea.Va multumesc pentru timpul acordat, imi dati curaj si trrbuie sa merg inainte, sanatate multa dvs si familiei
E din cauza rutinei
Doar cauta fericirea in cel mai mica chestie si nu mai privii problemele astea cu atata importanta
Se poate si mai rau
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
