Buna TPU... Parintii mei au avut in seara asta o cearta foarte taioasa, foarte lunga si plina de reprosuri, e mult de citit asa ca daca nu sunteti genul care suporta sa citeasca mult am vrut doar sa va avertizez. Ca sa aveti idee ce fel de persoane sunt:

Mama este genul de persoana care actioneaza dupa sentimente, care nu sta, inainte de a spune ceva, sa judece si daca se simte ofensata in vreun fel poate ajunge sa faca mare tam-tam. In schimb isi arata intodeauna afectiunea fata de cei dragi. Desi stie ca nu are cine stie ce rol in neam, ea a reusit sa zdruncine legaturile, deja zdruncinate, dintre unele rude tinand partea cuiva care "era vinovat" dar ii era ei dragi... ma rog, ideea e ca a fost marginalizata mai de toti deoarece nu trebuia sa intervina in problemele altora. Ea se bazeaza mult pe instinct si pe sentimente dupa cum am mai spus.

Tata este genul de persoana cerebrala, care actioneaza in mod rational, este foarte calculat, intodeauna vorbeste la momentul potrivit si stie cand sa taca. El este genul de persoana care nu-si arata sentimentele...ca sa intelegeti, va dau un exemplu: El nu mi-a spus "Te iubesc" pana acum de mai mult de 20-30 de ori dar stiu foarte bine ca o face... e o fire mai rece cand vine vorba de iubire; pana si bunica(mama lui) i-a spus la varsta ei "este prima data cand ma pupi". O singura data l-am vazut plangand si anume cand a aflat ca bunicul meu murise, in rest deloc. Tot un lucru pe care l-as spune e ca pana la varsta mea nu a ridicat niciodata mana la mine, si nu, tata nu a batut-o vreodata pe mama. El a avut o copilarie mai nefericita, mama lui se despartise de tatal sau cand era mai mic si a crescut alaturi de o mama vitrega care nu il iubea si care il batea/pedepsea destul de des din cate stiu. Timp de 20 de ani el a lucrat din greu, iar odata la trei zile statea pana la 16 ore la serviciu, din propria-i initiativa pentru a face rost de bani pentru casa (familie), pana si in concedii isi gasea un loc de munca unde lucra aproape zilnic.

In seara asta, la putin timp dupa ce tata a venit de la serviciu, mama s-a plans ca tata nu ii ofera acea dragoste de care fiecare femeie are nevoie. Are dreptate, dupa cum am spus, tata nu este foarte afectuos... cred ca din cauza faptului ca lucreaza prea mult, mereu se intoarce obosit de la munca (am uitat sa mentionez ca face naveta pana la Bucuresti si inapoi) iar timpul pe care il are liber il foloseste pentru a se odihni. Presupun ca si stresul atator ore de munca de-a lungul celor 20 de ani l-au facut sa-si piarda sensibilitatea... numai daca nu tine intr-adevar totul in el.
Dupa ce tata i-a spus mamei ca asa este el, ca nu se poate schimba, a inceput sa-i reproseze ca de cand nu mai munceste neglijeaza casa si indatoririle ei... spunandu-i ca atunci cand lucra acorda mai mare interes curateniei, gatitului etc. Mama s-a simtit atacata asa ca i-a reprosat ca nu are cum sa faca lucrurile bine daca nu se simte implinita, ca nu-i mai suporta raceala si ca vrea o schimbare. Nici eu nu mai stiu cum, dar discutia a degenerat in ceva si mai rau, au inceput sa se rasteasca unul la altul, tata reprosandu-i ca cu atitudinea asta cu care a starnit certuri in neamul ei nu are sa iasa nimic bun, ba facand o compartie intre neamul ei si al lui "i-ai auzit vreodata pe ai mei vorbind in felul asta -***-, pai asa se vorbeste la voi in neam?!" Tata avea si el dreptate la randul lui, mama actioneaza intr-adevar necugetat si s-a implicat in unele certuri pe care nu ea trebuia sa le poarte, ajungand sa fie insultata chiar de catre proprii ei parinti.
Tata: "Hai sa incetam odata, nu te gandesti si tu la copilul ala? Sa asculte, el, la discutile noastre, sa-i faci tu capul mare, cum crezi ca s-o simti?!"
Mama, enervata la culme de acuzatia lui tata: "Lasa-l ca e destul de mare si intelege foarte bine!"
Ascultand a fost un moment in care, singur la mine in camera, am simtit ca vreau sa ma ascund dupa ceva. Nu aveam cum sa intervin in discutia lor. Daca i-as fi rugat in momentul ala sa inceteze, cred ca mi-ar fi spus sa nu ma bag si sa ma duc inapoi in dormitor sau ar fi fost pe moment miscati de interventia mea si s-ar fi oprit pentru putin ca apoi sa continuie.
Discutia a continuat pana ce am luat cina. Era o atmosfera foarte tensionata iar discutia a izbugnit din nou, cei doi incepand din nou sa-si reproseze lucruri, pana ce la un moment dat mama m-a intrebat pe mine "Pana acum de cate ori ti-a spus tactu' ca te iubeste?!", nu voiam sa incurajez cearta asa ca in momentul ala m-am ridicat de la masa si am spus "Sarut mana pentru masa", tata: "Sa-ti fie de bine!" si m-am refugiat din nou in dormitor. Discutia a continuat pana si dupa masa iar intr-un tarziu amandoi s-au oprit.

Dupa, amandoi au venit pe rand la mine in dormitor, fiecare cu o ceasca de ceai, intrucat eram racit... voiau sa se asigure ca sunt bine, iar fetele lor erau ceva de genul "Nu voiam ca toate astea sa se intample, ne cerem scuze."

Imi este foarte teama, ca orice copil, ca din astfel de certuri sa nu se ajunga la despartire... intrucat ei chiar vorbira despre asta dar nu o spusera chiar pe fata ci mai de graba ceva de genu: "daca nu sunt indeajuns de bun/a pentru tine, du-te si cauta-ti pe cineva care sa fie cum vrei tu!".

Credeti ca este ceva ce as putea face, nu stiu, orice ca sa-i fac sa nu se mai certe in halul asta? Stiu ca sunt doar copilul care nu are nici o putere si ca in mare parte totul depinde de ei, dar... nu stiu, cand se cearta, sa incerc sa-mi fac totusi prezenta si sa-i rog sa inceteze? nu prea-mi place sa fac pe victima si sa par copilul care sufera cumplit, chiar daca asa e... mai mult sau mai putin. Aveti vreo sugestie?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook