Sarbatori fericite!
( Scuze pentru categorie insa am nevoie de raspunsuri rapide ) Am ai eu o problema cu parintii. Am 16 ani,am un anturaj de prieneti ai caror parinti ii lasa sa stea cam cat vor ei in oras,sa aiba iubit/iubita ( de care chiar si stiu ), cu alte cuvinte le acordca o anumita libertate. Ei tot timpul ies la sfarsit de saptamana afara,pe la 5, 6 seara, la vreun restaurant sau cafenea. Pe mine nu ma lasa sa ies la ore de genul cu pretextul ca sunt mica si ca nu mi se cuvine la 16 ani sa fac asa ceva 
. Rare ori doar daca ajung sa plang si sa ma milogesc de ei ma lasa,altfel nu.
Un alt motiv pentru care nu ma lasa este faptul ca eu sunt de alta etnie ( aromana) si ei sunt romani si-mi spun ca nu am nimic bun de invatat de la ei.
Si ieri seara tata mi-a facut o serie de faze foarte penibile . Am fost la ziua unei prietene,l-am rugat pe el sa ma duca, m-a adus si cand am ajuns : ce sa vad? a coborat cu mine pana ce m-a dus in restaurant sa vada cu cine stau eu acolo. va dati seama ca au inceput sa rada de mine majoritatea dupa ce a plecat. Si plus de asta ma mai si suna din 30 in 30 de minute sa ma intrebe cat mai stau ca e tarziu deja ( 8, 8 jumate ). Pana la ora aceea nici macar nu venisera toti invitatii . In fine, a venit la 9 si m-a luat , normal ca m-am suparat foarte tare avand in vedere ca toti ceilalti au stat pana la 12-1 noaptea( fete chiar cu 2 ani mai mici ca mine ). Daca era prima data,nu reactionam asa,dar mereu eu sunt cea care pleaca prima sau chiar nu iese deloc. Deja cativa prieteni au inceput sa faca misto pe seama mea din aceasta cauza desi stiu de ce nu pot sa ies cu ei si de ce nu pot sa stau mult.
De iubit nici nu zic,tot timpul trebuie sa ma feresc de ei. Si sincer de comentat(sa-mi spun punctul de vedere) nu am curaj,nu in fata tatei ce-l putin pentru ca el este adeptul a" bataia e rupta din rai ". Nu pot spune ca m-a batut vreodata tare,insa de multe ori mi-am mai luat-o de la el pentru ca am rodicat putin tonul. Este o fire dificila si nu prea pot vorbi nimic cu el.
Ce-i drept in punct de vedere material mi s-a oferit orice mi-am dorit,nu am nimic de comentat aici.
Nu ii inteleg( pe parintii mei ) de ce se comporta asa cu mine,parca nu ar avea deloc incredere in mine,desi sunt un copil bun( zic eu ),ma comport frumos,am note bune, am bunul simt.
M-am cam saturat sa fiu la 7-8 in casa, in conditiile in care prietenii mei cam pe la orele astea ies afara. Va dati si voi seama cred ca nu imi e tocmai usor sa am o viata sociala tocmai buna ...
Va rog ajutati-ma cu un sfat,ce pot sa fac sa ma lase si pe mine sa fiu ca ceilalti colegi /copii de varsta mea?
P.S. : Mama nu prea se baga in acest fel de discutii, doar ii tine partea.
Ordonare:
După relevanţă
OFff, si eu gandeam la fel ca tine, cand eram ca tine, acu la 21 de ani, vad altfel lucrurile, la 16 ani am abandonat scoala,tot asa eram cocolosit ca tine, tata era prea exigent,la fel oricum, pe scurt.
E de frica, cu generatiile astea de copii de tot marou(sa nu spun altceva)
E de frica, iar aia ' nu sunt prieteni tai ' care rad de tine.
Pe barba mea, sunt satul de astfel de lucruri, acum ii urasti, insa mai tarziu o sa ii multumesti.
Răspunde
Ai parinti severi nu gluma dar sincer exagereaza, inteleg ca o fac pentru a te proteja dar asa ceva e iesit din comun.la 16 ani ar trebui sa ai parte de mai multa libertate
Asta e cel mai greu lucru.Să lupți cu mentalitatea ceaușistă.Nu ție ar teebui să îți explic niște chestii că tatălui tău. Ceva de genu ar fi că de ce ii frică de aia nu scapă. Ceva îmi spune că ii frică să nu ajungi pe alte căi, dar asta nu e soluția, prin interdicții si violență, ca dacă vrei să comiți ceva vei comite pe ascuns și e mai grav atunci.Nu prea ai ce face numa sa strângi din dinți și să rabzi până vei deveni majoră și apoi vei putea pune picioru în prag mai prompt. Unii părinți consideră că dacă ești minor ești propriul lor bun, deși nu este așa.Generațiile voastre sunt mult mai evoluate intelectual decât generațiile noastre, deci eu îl locul lui ți-aș acorda liberatatea ținând cont că ești fată cum trebuie, și mai ales nu aș acționa direct, ci te-aș supraveghea discret și astfel îcât nici să nu știi că de fapt ai pe cineva cine face asta, astfel să mă asigur că nu faci ce nu trebuie. Daca ai fi fiica mea așa aș proceda.Succes
NU la "Dragoste & Sex", în mod SIGUR!
NU mai posta aiurea la alte categorii, doar pe motivul că ar fi mai vizualizate, deoarece ÎNCALCI Regulamentul TPU şi ţi se poate SUSPENDA contul!
De data asta îţi MUT eu întrebarea la categoria potrivită, iar pe viitor să postezi unde trebuie!
Toate cele bune.
Situatia ta materiala este invers proportionala cu libertatea\rebelitatea.Du-te si spune-le parintilor tai ca preferi sa nu mai fii puiutul lor, si ca esti la o varsta in care poti lua decizii.Defapt ce vorbesc, nu te vor intelege, aici e nevoie de un psiholog nu de TPU.
Asa e si la mine. Si eu tot 16 ani am, fac 17 in 2 luni si ceva. Oricum, eu am prieten. Faza e ca daca prietenii tai nu te accepta asa si rad ca dobitocii, nu iti sunt prieteni asa ca da-i incolo.
La fel si mama, nu se baga in deciziile tatalui. Cand am fost la biserica o data ma suna din 10 in 10 min cat am stau 
Oricum, cum am spus mai sus..eu am prieten si doar datorita lui mai ies afara tarziu si stau mai mult da' in proportie de 50-60% tot fetita lor am cred. Tu nu trebuie sa te superi, asa sunt ei "ingrijoratii si protectori". Stiu, foarte enervant. Uneori imi vine sa plec de acasa dar nu o fac, gandeste-te ca mai ai putin pana la 18 ani si dupa vei putea sa te distrezi cat vrei dar niciodata sa nu faci ceva absolut cu sens opus indiferent daca vei avea 18 ani. Totusi ei ne imbraca si ne dau de mancare, si daca la 18 ani ne vom lua lumea-n cap, ne pot da afara. Eu zic sa incercam sa ne descurcam asa. Tu gasesti o prietena anume sau un iubit de care ei sa stie (daca ai stii cum au aflat ai mei ca am prieten, tata mi-a facut capu toaca dupa a inteles ca nu mai sunt mica si ca merge sa am un prieten
) si care sa te inteleaga asa cum esti tu. Nu sa te vorbeasca pe la spate
Eu ma mai dau bine pe langa mama, nici ea nu prea pune botu dar mama mereu este cea cu inima mare si daca o ajuti si faci ce vrea, ii poti spune : te rog mama, zi tatalui sa ma lase si pe mine putin mai tarziu ca sunt cu prieteni si nu se intampla nimic rau. Asa o mai prostesc altfel nu stiu.
Tu incearca sa treci peste :* Sarbatori fericite
Si eu am prieten,dar chestia e ca ma feresc foarte tare cu el si s-a cam saturat si el saracul, il inteleg. Este un baiat de familie buna, inteligent, are o educatie buna, insa sunt 10000000% sigura ca nu il vor accepta si chiar ar lua masuri ca sa nu ma mai intalnesc cu el.
Prietenii mei nu neaparat ca rad in hohote, dar oricum mici mistouri tot se fac si ma deranjeaza destul de tare.
Chiar nu stiu cum sa fac sa am putin mai multa libertate 
.
Am incercat sa vorbesc cu eu calm si toate cele, ba chiar am rugat-o pe mama de "n" ori macar o ora, doua sa ma lase mai mult, mai ales ca imi cunosc si majoritatea prietenilor si tin legatura cu parintii lor.
Răspunde De ce nu-i lasi pe ai tai sa stie de prietenul tau? Spune-i doar mamei. Incepand cu o discutie intre mama si fiica ceea ce va aprecia foarte mult si poti incepe cu o simpla intrebare : Mama tu cand ai avut primul prieten? (primul fiind un subiect de discutie) eu asa am inceput si am mai sfatuit pe cineva sa faca tot la fel si a mers. Eu i-am spus mamei, iar tata..ne-a prins el intr-o seara cand eram afara cu el, s-a suparat si tot felul si mama m-a pus sa-i spun : tata sunt fata mare..nu ar trebui sa te superi pe mine pentru asta..etc Si uite asa sunt cu acel baiat de 1 an si vreo 2 saptamani. Si multumita lui mai ies afara tarziu:* Nu-l mai ascunde pentru ca daca vor afla amandoi o data de el fara ca unul dintre ei sa stie si sa-ti ia apararea ca el/ea stia si asta e. o sa iasa urat asa ca spune. Decat sa risti un scandal si chiar sa nu mai aveti voie sa va vedeti. Cat despre prieteni, nu e vorba de ras in hohote ci de bun simt. Si din moment ce ei nu-l au pentru tine nici tu sa nu ai pentru ei.
Nu le spun pentru ca stiu ce parere au amandoi : sunt mica si ne facem de ras. ( Zic ne facem de ras pentru ca parintii mei cunosc destul de multa lume in orasul in care stau,iar lumea aceea la randul ei, ma stie si pe mine, iar ei sunt de parerea ca daca as avea un iubit ne-ar vorbi lumea 
... Ceea ce nu inteleg ei este ca este normal, iar copiii acelor familii la randul lor se afla in aceeasi situatie ca mine, insa parintii lor le ofera totusi putin mai multa libertate decat imi ofera ei mie.
Cand vor afla ce la altcineva..va iesi scantei. Eu ti-am spus doar, faci cum crezi tu ca este mai bine :*
Multumesc frumos pentru sfaturi. :*
Pai spune-le parerea ta sincer si calm. Spune-le ca vrei sa fii si tu ca si ceilalti. Succes!
Povestea ta e tipica cu a multora. sa stii ca mai sunt cazuri. Cred ca tatal tau este mult prea protector. faptul ca te tine inchisa "intr-o cochilie" nu face decat sa amane momentul in care "vei iesi" si la primul pas facut vei avea probleme. viata e grea si nu poti sa inveti doar din greselile altora. Dovedeste-i ca poate avea incredere in tine, stai mai mult timp cu el. pune-i intrebari, faceti ceva impreuna. Poate asa te va cunoaste mai bine si va vedea ca poate avea incredere in tine. Increerea se gastiga greu si se pierde intr-o secunda. Ai grija ce faci.
Partea cu "bataia e rupta din rai", sincera sa fiu nu mi se pare normala. este o aberatie totala deoarece prin bataie nu iti poate starni doar ura. Nu te va bate, ai totusi o varsta, dar el vrea ca tu sa-i sti de frica. El crede ca tot ce zice el e bun. dar nu e chiar asa. parintii trebuie sa ne dea libertatea de a alege. Au dreptul de a ne da sfaturi dar nu sa ne impuna ceva strict. Cum ziceai, ti s-a oferit tot si el asteapta o rasplata, adica el vrea sa fi fata perfecta. fata cuminte si devreme acasa.
In ceea ce priveste baietii, 50 % sunt de acord cu el. In ziua de azi baietii nu stiu altceva decat sa profite. tatal tau te crede poate, imatura, poate ii este frica ca nu cumva sa profite cineva de inocenta ta, desi la 16 ani trebuie sa stii cate ceva despre partea masculina.
Faptul ca mama ta nu are ici un cuvand te zis ma face sa ma gandesc daca nu cumva familia ta se confrunta si cu altfel de probleme. Parintii de obicei trebuie sa ia decizii impreuna atunci cand vine vorba de copii lor.
Rezumand totul, consider ca trebuie sa le castigi increderea, sa fi mai apropiata de ai. Incearca sa desfasurati activitati impreuna, oferindu-le ocazia sa te cunoasca mai bna, sa vada ce iti doresti. arata-le ca nu etsi un copil, esti o domnisoara care are si ea nevoile ei. sper ca ti-am fost de ajutor. Eu am 17 ani si m-am confruntat cu astfel de probleme nu s-au rezolvat inca dar sunt pe drumul cel bun :*
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
