In cautare de raspunsuri, am gasit aceasta comunitate si sper din suflet ca ma puteti ajuta.
Situatia mea este destul de complicata...
Am un frate mai mare cu un an, de fapt noi nu suntem rude, el a fost adoptat de parintii mei, inainte sa ma nasca pe mine(mama credea ca nu poate face copii asa ca a hotarat sa il adopte), ca mai apoi, in acelasi an, sa ramana insarcinata.Am crescut impreuna ca fratii, parintii iubindu-ne in mod egal.
Problema este ca de o luna, relatia noastra nu se mai este chiar de frate-sora...adica ne-am sarutat, trecand chiar de etapa in care am intretinut relatii sexuale si am descoperit ca tinem unul la celalalt mult(nici nu stiu daca ar fi sa descriu, cum as putea descrie toate emotiile prin care trec).
De cand ne-am inceput "relatia pe ascuns", toti au observat ca sunt mai plina de viata decat de obicei si este adevarat(in mod normal eram mai indiferenta la ce se intampla in jurul meu), dar intr-un fel ma gandesc si la toate probeleme:colegii si prietenii nu stiu ca el este adoptat(niciodata nu ne-am gandit sa spunem chestia asta, adica familia din momentul in care l-au luat in sanul lor, parintii nici nu au pus problema sa aduca lucrul asta in discutie)...in ochii tuturor el este fratele meu "natural", iar parintii mereu ne-au vazut ca pe niste frati de sange.
Problema este ca nu stiu daca nu cumva fac ceva intr-un fel rau, pentru ca simt vina desi nu am nicio legatura de sange cu el, apoi ma gandesc cum ar reactiona mama si tata daca ar afla.
Vreau sa rezolv problema asta...si nu stiu ce sa fac: sa le spun sau nu parintilor, e greu si cand vrem sa iesim in oras, gandindu-ne ca ne-ar putea vedea cineva cunoscut.

Nu spun ca vai sunt pana peste cap idragostita pentru ca am doar 16 ani, nici nu stiu ce e aia iubire, din moment ce am avut doar "iubiri" adolescentine, dar e ceva diferit, mai profund, ma simt in largul meu cu el si desi am trecut prin multe probleme, mereu totul se rezolva.Deci relatia merge bine, problema mea e cum rezolv cu parintii si cunostintele...si dupa parerea voastra(pentru ca uneori ma gandesc ca poate fac ceva gresit si nu imi dau seama)... oare ceea ce fac acum e intr-o oarecare masura ceva gresit?

Ma bucur ca am gasit acest site si sper sa ma puteti ajuta.Va multumesc din suflet.

Mie imi suna ca o telenovela, tind sa cred ca nu e adevarat ce spui

Atata vreme cat nu sunteti frati de sange,relatia voastra nu e incestuoasa, condamnabila, prin urmare.Asa incat,daca voi doi stiti ca nu sunteti frati adevarati,parintii nu mai vorbim,singurul lucru ce mai ramane de facut este de adus faptul la cunoostinta celorlalti:colegi, prieteni, simple cunostinte.Nu e nimic gresit,s-au mai vazut situatii asemanatoare si nu s-a intamplt nimic dramatic.Cea mai importanta atitudine,totusi,fata de intreaga situatie este cea a parintilor vostri:daca ei o accepta,totul va fi bine; asa incat, lor trebuie sa le spuneti mai intai, daca n-au observat inca.Numai bine.

Nu stiu ce sa zic ...singurul lucru pe care poti sa-l faci este sa fi mai rece cu el pentru ca ce faci este gresit!
Dar singurul lucru pe care poti sa il faci este sa alegi intre fratele tau si prietenii, parintii, etc pentru ca iti dai seama cum o sa te priveasca atunci cand o sa stie ca esti cu propriul tau frate
in fine asta e versiunea de raspuns daca povestea e adevarata...

Este foarte interesanta povestea ta.Ba chiar pot spune o adevarata poveste de dragoste.Din punctul meu de vedere nu cred ca este ceva gresit deoarece nu sunteti frati de sange.SI daca ati crescut impreuna inseamna ca il cunosti foarte bine si sti ce fel de persoana este, poti avea mare incredere in el si el in tine, aceasta relatie este una foarte speciala deoarece ati fost mereu alaturi unul de celalalt si ati impartit si clipele bune si cele rele.Dar trebuie sa ai foarte mare grija deoarece asa cum ai spus si tu esti doar o adolescenta de 16 ani si aceasta iubire se poate destrama foarte usor, poate peste cativa ani iti vei da seama ca de fapt nu il iubesti cu adevarat iar el va suferi enorm.Si nu numai el ci si parintii tai deoarece ei il considera ca propriul lor copil.Sau poate chiar el isi poate schimba sentimentele fata de tine si tu vei suferi foarte mult.Gandeste-te ca va trebui sa locuiesti in aceas casa cu el mereu sa imparti multe lucruri, sa mananci la masa cu el si sa imparti clipele de fericire si tristete din familie.Parerea mea este ca ar trebui sa vorbiti cu parintii vostri si sa le spuneti ce s-a intamplat intre voi doi.Este ceva foarte important si ei ar trebui sa stie. Vorbiti cu ei atunci cand veti sti voi ca este momentul potrivit si ruagtii sa va dea un sfat, pentru ca ei stiu foarte bine ce ar trebui sa faceti.Mult succes si te astept cu alte vesti despre relatia voastra!

Chiar seamana cu o telenovela.Totusi nu trebuia sa ajungeti pana la relatii intime. Timpul le va rezolva pe toate. Poate ca se vor prinde cei din casa ca este ceva uintre voi, sau poate ca cu timpul se va schimba ceva in aceasta relatie.

Buna
Telenovele sunt facute dupa realitate(voiam sa lamuresc acest aspect). Povestea ta este complicata, dar nu izolata.Mai devreme sau mai tarziu o sa se afle si gandeste-te ca parintii tai nu o sa isi schimbe mentalitatea.Tot "frati de sange o sa va considere". Poate ca inainte sa hotarati daca relatia voastra o sa aiba un sfarsit curand, sa incercati sa vorbiti cu parintii despre faptul ca el este adoptat si dupa aceea sas va hotarati.Eu consider ca aceasta relatie nu este una chiar foarte potrivita, mai ales pentru ca ati facut multi pasi, sa spunem asa.Consider ca ar trebui sa faceti ce considerati ca este mai bine pentru voi, dar si pentru cei din jurul vostru.Cum am mai spus parintii vostri o sa afle si sunt sigura ca o sa iasa foarte urat daca nu stiu despre asta.Bafta!

părerea mea e să consulți un preot, dacă totuși simți vină... ceva nu e chiar în regulă, gîndește-te și ca să-ți meargă bine, tot va trebui să faci cununia religioasă la biserică, deci tot ajungi în fața lui Dumnezeu, așa că mai bine s-o iei din timp, ca să nu fie prea tîrziu, și să nu-ți pară rău! Din incest, de obicei ies copii anormali, ori psihic, ori fizic, ori amîndouă, și nu credcă-ți dorești asta. Dacă vă dă binecuvîntarea preotul, mergeți înainte cu planul vostru, dacă nu, SIGUR veți avea NUMAI probleme, care vă vor roade toată viața, și pentru puțină plăcere de acum, vă chinuiți și vă blestemați zilele astea o viață-ntreagă, și iarăși nu credcă-ți dorești așa ceva!

Din punct de vedere juridic relatia este incestuoasa pentru ca sunteti inregistrati ca frate si sora cu acte in regula. Din punct de vedere moral nu, insa ve-ti avea probleme cu legea dar si cu mentalitatea celor din jur, asa ca depasiti momentul ratacirii atractiei de moment si reorientativa.

In locu lor as face pipi pe ea de lege si mi-as trage-o linistit