Bună tuturor.
Sotul are 40 ani. De cand suntem impreuna, de 7 ani, mama lui, care locuieste in alta parte, face mereu mancare si ne trimte/aduce in caserole. (Asa se pare ca ii facea de cand e lumea).
Ca e Craciun, ca e Paste, ca e zi normala, noi mancam ce vrea EA, toata ziua cu caserolele in spate.
Ea saraca face de drag, crede ca ne ajuta, dar eu ma simt atata de prost ca eu nu am ocazia sa gatesc, sa ma simt femeie, sa ma simt utila in casa mea. Imi place tare sa fac de mancare, sa fac lucruri de ale casei, insa mereu ea se baga, ea cumpara, trimite, fete de masa, servetele. Mie imi este rusine sa ii spun sa nu mai faca asta dar in acelasi timp sunt extrem de frustrata si plang aproape zilnic cand vine cu plasele.
Am avut o discutie cu sotul meu si putin s-a enervat, a zis ca ar trebui sa ma bucur si sa fac in timpul ala altceva. Si sa nu mai comentez de mama lui ca cine stie cat mai traieste.
Nu vreau sa fiu rea, saraca sigur se chinuie, dar nu mai suntem copiii...tristetea mea este ca nu pot sa fac o prajitura, nu pot sa gatesc efectiv NICIODATA pentru ca aduce ea tot. M-as bucura daca as face zilnic eu totul incat sa le duc si lor de exemplu, ca sunt batrani, iar timpul imi permite. Ma simt neflositoare, trista, umilita, in casa mea.Tot ce pot sa fac ca femeie este sa torn din caserola si sa incalzesc ce VREA EA. Imi vine sa plec si sa il las pe sotul cu maicasa. Oricum imi tine ea locul in toate, si chiar daca zice ca ma place, tot timpul tot ce aduce, zice catre sotul: "ti-am adus, ti-am facut", mananca si cu sotia ta...„. Ba chiar ii ia uneori hainele murdare si zice ca le spala ea ca le apreteaza ea si le calca frumos.
EU NU O MAI SUPORT, VREAU SA FAC EU TOATE ACESTEA PENTRU FAMILIA MEA.
A trecut cineva prin asa ceva? Ce spuneti, cat de tare gresesc eu, cat de tare greseste ea si cum as putea sa fac sa nu ma mai simt asa?

Si de ce, intr-o dimineata in care el a plecat la serviciu, nu mergi la cumparaturi sa iei tot ce-ti trebuie pentru un dulce de-al tau?
Nu e nevoie de scandal, motivezi ca ti-a fost pofta si gata, nu are nimeni ce sa spuna.Ba chiar le poti duce si lor din dulcele facut de tine!
De ce stai si te plangi,cand spui ca ai si timpul si dorinta necesare?
Fa o mancare de-a ta,muta mobila din casa asa cum iti place tie exact,cumpara servetele care au culoarea ta preferata,fete de masa moderne si pe care nu se prind petele(sunt practice),perdele asortate,cuverturi moi,asternuturi de satin,in fine,fa ceea ce iti place sa faci,la tine in casa!
Sotul tau e inca baiatul lui mama,inca sta lipit de fustele ei si poate numai daca ii faci un copil sa incerce sa se dezlipeasca, altfel nu o va face niciodata.
Cam asta e crucea ta si va trebui sa o duci, decat sa te plangi, mai bine cauta solutii, ca e usor.Isteata esti, dragoste de casa ai, pune-ti creierasul ala necajit la munca si peste cateva luni o sa te miri singura cat de usor a fost!
Apreciez foarte mult faptul ca te-ai exprimat respectuos la adresa mamei sotului tau, chiar daca in sinea ta strangi pumnii a bataie numai cand te gandesti la ea.Esti o persoana cultivata si respectuoasa,ceea ce iti va ajuta foarte mult in noua ta "misiune".
Cu liniste,cu zambet si cu o diplomatie pas cu pas,vei ajunge acolo unde doresti. Fara discutii, fara jigniri, doar cu cateva idei bune si multa rabdare.
Ei, ai rabdat atat, 7 ani nu-i putin, de ce nu mai rabzi 6 luni tactice ca sa fii stapana in casa ta?
Poti.Fa-o.
Iti tin pumnii!

Oricum relatia asta este pe terminate, de ce ai mai sta sa suferi?
Exista divort!
Ma refer si la topicul anterior, unde ne povesteai cum te trateaza sotul tau cel nesimtit si neafectuos.

Era un banc mai demult :
O discuție între doi copii de 8 ani.
Primul :
- Eu am fost deștept și precoce de mic. La 10 luni mergeam singur.
Al doilea :
- Asta numești tu deștept? Pe mine m-au cărat în brațe până la 3 ani.

În primul rând cine te oprește în casa ta să faci ce vrei?
Gătește ce vrei, fă ce prăjituri vrei, răsfață-te cu ce preparate îți poftește sufletul.
Ce treabă ai tu cu ce face mă-sa? Tu fă ce-ți place.
Soțul tău nu-ți poate face o vină dacă ție "nu prea îți place" ce gătește mama lui și vrei să-ți prepari singură ce mănânci. Iar el are de ales să mănânce ce faci tu sau ce-i face mă-sa.

Pe de altă parte, atâta timp căt ea nu vă cere bani sau nu-i dați bani pentru ceea ce face, care e problema? Mâncare gratis!
Fii fată deșteaptă!

Scuza ma, dar bărbatul tău este un fatalau schimba l.

De ce nu iti faci curaj si sa vorbesti cu ea labo cafea ca intre "fete"?
Daca e femeie cu capul pe umeri va intelege!
Ce ai scris aici spune-i ei.

Te înțeleg, și maică-mea are același temperament și am trecut și eu prin aceleași chestii până m-am mutat în alt oraș.

În cazul tău, desigur că nu e o soluție să vă mutați pentru că poate sunteți legati de casă ori serviciu.

Trebuie să o înțelegi și pe soacra ta, cu siguranță se confruntă cu același sentiment de inutilitate.

Ce poți face este să o rogi politicos de fiecare dată să nu se mai chinuie să vă aducă de mâncare.

De oprit nu o să se oprească niciodată, dar poți să reduci frecvență "caserolelor" încât să mai găsești și tu niște ferestre în care să gătești și tu ceva.

Până la urmă, crede-mă că o să ajungă un chin dacă ai găti doar tu fiindcă ajungi după un timp să repeți aceleași mâncăruri și nici nu mai știi ce să pui pe masă, așa că e bine să vezi și partea bună a lucrurilor.