Probabil nu s=a străduit pea mult să fie aproape se tine de când erai mică, poate și el a avut o relație rece cu părinții lui sau cel puțin cu unul și nu a știu să/și construiască o reație apropiată cu tine. Dacă e rece sentimental pentru că n=a avut parte de iubire, poate te ajută să te gândești la acel copil mic și neiubit, care aștepta iubire și nu i=a dăruit/o nimeni.
Exista doua tipuri de amintiri: explicite si implicite. Cele implicite sunt din perioada pre-verbala a bebelusului, stocate ca senzatii corporale, sentimente. Poate ca despre asta e vorbasi la tine. Roaga-ti mama sa iti povesteasca despre cum a decurs sarcina ei cu tine, cum a fost dupa ce te-a nascut, cine avea grija de tine, cum era relatia lor de cuplu pe atunci. Insa nu poti uda flori dintr-o stropitoare goala. Poate s-ar merita sa iti intrebi si tatal cum a fost copilaria lui. Daca vrei, citeste despre trauma transgenerationala, s-ar putea sa mai gasesti niste raspunsuri.
Nu-ti raspunde atunci cand faci 18 ani mergi cu el sa iti faci probe ADN ca sa demonstreze daca e sau nu, daca refuza a fost doar un tata adoptiv pentru tine si se vede ca ai simtit asta
Ai tai sunt de vina ca te lasa asa in starea asta confuza.
Relatia dintre ei cum e?
Poate ca nu stie cum sa-ti arate dragostea sau sa fie mai propiat de tine. Pentru atata lucru nu trebuie sa-l urasti, fiindca este tatal tau, cel care te-a crescut si te-a intretinut (chiar daca este tatal tau biologic, sau nu).
Ar trebuii sa faci un efort sa-i arati mai multa intelegere si caldura si vei vedea ca se va apropia de tine, mai ales acum, cand il vei anunta ca va deveni bunic.