Va rog sa ma ajutati cu un sfat, este o poveste destul de lunga si delicata pentru mine dar o sa incerc sa fac un scurt rezumat!
Mama mea, in varsta de 45 de ani a ramas insarcinată si ulterior a decis sa facă o intrerupere de sarcină!
Eu am 25 de ani si nu am reusit sub nici o forma sa raman insarcinata desi am incercat de nenumarate ori, acum ea are nevoie de mine, sa merg cu ea la doctor, apoi sa fiu cateva zile langa ea pană isi revine, nu are pe altcineva...
Eu una nu sunt de acord cu intreruperile de sarcina, probabil si din cauza situatiei mele, cred ca este un mare pacat.
Intrebarea mea ar fi ce ar trebui sa fac? Sa merg cu ea si apoi sa o ajut sau sa imi vad de treaba mea?
Nu as vrea sa ma simt vinovata pentru ca am fost cu ea acolo. Este pacat sa fiu martora la asta?
Am nevoie de raspunsuri seriose, fara jigniri, va rog.
Daca tu ramaneai gravida la 14-15 ani, ti-ai fi dorit ca mama ta sa te sprijine indiferent de ce ai fi ales tu? Nu poti pune problemele si neimplinirile tale pe umerii mamei tale. Fiecare om isi ia deciziile in functie de persoana lui. Nu in functie de alte persoane. La 45 de ani este destul de complicat cu copiii. Sunt riscuri mult mai mari decat la 20-30. Plus de asta are un copil matur deja. La 45 de ani unele incep premenopauza...iar ea ar trebui sa schimbe scutece. Poate ii e frica si simte ca nu poate. Nu e niciodata bine sa judeci oamenii si deciziile lor. Cu atat mai mult nu e bine sa iti judeci parintii. Ai avut o discutie cu ea in legatura cu motivele pentru care a ales intreruperea sarcinii?
S-ar putea ca daca vorbesti deschis cu ea sa te ajute.
Cat despre mersul cu ea, e strict decizia ta. Eu personal m-as duce. Nu as lasa resentimentele mele legate de faptul ca nu pot face copii sa imi influenteze deciziile. Cumva ii atribui ei esecul tau si ii imprimi toate frustrarile tale. Esti inca tanara. Ti-ai facut toate analizele de fertilitate? Partenerul si le-a facut? Sau doar faceti sex si atat si nu s-a prins? Stii ca exista cupluri incompatibile din punt de vedere al conceperii unui copil?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
La 45 de ani ar fi greu sa ai un am 2lea copil. decizia este a mamei tale. dacă aveți o situație financiară buna, poate creste copilul.
încearcă sa o convingi sa nu renunțe la el, explica-i ca unii oameni nu au cum sa facă copii, iar altii renunța la ei.
și dacă iti dorești un copil, dar nu-l poți avea, ai putea sa adopți unul. sunt mulți copii la orfelinate, case de copii, apartamente cu multă minte, dar care pur și simplu nu au avut noroc. oferă-le TU o șansa.
sper ca te-am ajutat
Răspunde
La varsta de 45 ani, probabilitatea ca sarcina sa fie cu probleme (si copilul sa se nasca cu malformatii) este foarte mare, deci nu este indicata.
La tine insa, faceti-va control si tu si partenerul tau de viata, pentru a identifica exact caiuza problemei tale.
Dacă acum are nevoie de tine, în cazul în care decide să păstreze copilul, cel mai probabil o să fii nevoită să stai alături de ei mai mult de 3 zile.
Stabiliți niște limite cu care să fii tu de acord înainte de a o ajuta.
Toate cele bune!
In biblie scrie asa: "Deschide gura ta pentru cel mut şi pentru pricina tuturor părăsiţilor." - Pildele lui Solomon 31:8
Fratele/Sora ta, care este acum in burtica mamei tale, sigur doreste sa traiasca, este in firea oricarei fiinte, doar ca nu poate arata asta.
Incearca sa o convingi ca este gresit ceea ce face.
Solutii sunt, trebuie doar ca ea sa vrea sa fie ajutata.
Uite, eu sunt dispus sa o ajut pe mama ta, sau cel putin sa o indrum catre cineva care este dispus sa o ajute material (banuti, haine pentru copil, etc) - numai sa nu isi omoare propriul copilas.
A face avort este cea mai mare greseala pe care o poate face un om, este cam acelasi lucru cu crima, ba chiar mai grav, pentru ca fatul nu se poate apara, i se anuleaza dreptul de a alege viata.
In speranta ca poate va ajuta o mama care citeste aceste randuri, am sa las aceste link-uri cu marturii despre avort:
https://www.avorturiregretate.ro/ si http://www.femeifericite.com/
precum si o solutie de ajutorare a mamelor care doresc sa faca afort pentru ca (ele cred ca) nu au venituri pentru a asigura cresterea copilului lor:
https://www.dauviata.ro/
Draga viitoare mamica, cauta pe internet marturii despre mamele care au avortat, vezi prin ce trauma trec. Iti spun sigur, problema pe care crezi ca o ai acum si vrei sa scapi de ea se va transforma intr-una si mai mare, vei avea un gol adanc pe care nimeni si nimic nu il poate umple vreodata.
Daca iubitul tau este un om demn si cu capul pe umeri nu te va determina sa faci avort si te va ajuta la cresterea lui, iar daca nu va face asta eu sunt 100% sigur ca poti si fara el. Aveți încredere, lasati-l sa se bucure și el de viață, nu îl omorâți!
Cauta marturii ale mamelor care au avortat sa vezi prin ce traume trec: depresii, neputinta de a mai avea copii, sinucideri si alte nenorociri, evită greseala de a face avort.
Femeia are 45 de ani poate sa si moara cand naste.
Acel "copil" e ceva nedezvoltat inca, nici nu are viata dapoi sa mai si gandeasca si sa vrea sa traiasca.Nici unul nu ne-am cerut pe lumea asta, ne-au facut ai nostri ca asa au vrut.
Si eu sunt de religie ortodoxa dar stiu un lucru, din perspectiva mea Dumnezeu nu vrea ca oameni sa se chinuie.
1. Cauta pe net informatii despre Adriana Iliescu - a nascut la vreo 70 de ani.
2. Viata incepe in momentul conceperii: https://www.provitabucuresti.ro/......titute.pdf
3. Dumnezeu de-a dat vointa proprie si gandire, insa nu ne-a dat si ingaduinta sa omoram oameni, mai ales propriul copil.
4. De unde stii tu care este planul pentru acel copil care urmeaza sa fie avortat? Poate Dumnezeu il va face un om mare, un vas ales. Cine esti tu sa intervii in planul creatiei lui?
5. Viata usuratica, fuga de responsabilitate, fac ca avortul sa fie ceva firesc, iar asta o sa aiba urmari grave mai devreme sau mai tarziu.
6. Nu exista preot, crestin adevarat, care sa fie de acord cu avortul, ceea ce ma duce la concluzia ca esti ortodoxa doar cu numele.
Acesta este un subiect delicat la care nu as putea si nu as sti sa imi spun o parere.
Dar cand vorbim despre avort cand viata mamei si a bebelusului nu sunt puse in pericol si nu exista niciun impediment sa aduci copilasul pe lume, deja vorbim de iresponsabilitate, cruzime, crima.
Un parinte adevarat ar trebui sa se jertfeasca pentru copiii lui, si nu invers, sa fie copilasul jertfit pentru ca nu e momentul potrivit, "nu s-au aliniat astrele", etc.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
