Cam cat de normal e ca un parinte sa-ti zic "Sa te manance cancerul" sau alte blesteme de genu,eu si tata nu prea suntem intr-o relatie foarte buna,pot sa-mi amintesc cam toate cacaturile de genu pe care mi le-a zis si nu mi-au picat chiar bine,eu avand probleme asemanatoare si la scoala,sau cand luam o nota mica incepea sa urle si era ceva gen"X-ulescu de ce a luat atat" "ala cat a luat",frate daca te intereseaza cat a luat ala plec eu de acasa si ia-l p'ala sa stea cu tine sau gandeste-te in **** mea ca daca vrei sa ai un copil,copilul ala n-o sa iasa cum vrei tu(cum s-a intamplat in cazul meu )si nu numai la note ma compara cu altii,ca ala-i asa,ca mortii mei. Orice ce as face imi aduc aminte mereu de cacaturile astea, anul trecut stateam in pat pel a 14:00 noapte ca nu puteam sa dorm si ma gandeam la astea si imi revine iar ura pentru el.Sa incerc sa mai vorbesc cu el sau sa-l las in durerea lui? Mai are rost?

Se spune ca blestemele de la parinti sunt cele mai rele,dar nu se lipesc chiar mereu,la fel se zice
Fi si tu mai domn si dai replica "mancate-ar buba neagra"
Acum lasand gluma, vorbim de generatii diferite si perceptii diferite, nu ai ce sa faci.
Daca esti major poti sa pleci, daca nu stai si induri.
Sanatos sa fi, te vei descurca tu cumva!

Buna,

Am crescut cu un tata alcoolic, am vazut timp de 20 de ani( pana am plecat, adica), nu mi s-au adus niciodata vorbe frumoase, ci doar jigniri probabil cauzate de alcool. Ca vrei, ca nu vrei, lucrurile astea te afecteaza. Eu mereu ma gandesc ca nici macar nu-mi dau seama cat de mult m-au afectat chestiile astea( durere sufleteasca, probleme cu stima de sine, increderea in tine, etc) si chiar cred ca am dreptate. Ne afecteza fie ca parem ca nu. Nu, eu nu cred ca ai cu cine sa vorbesti- asta pentru ca eu cu al meu nu am putut discuta niciodata( nici mama, sora, rudele sau politia ).

Nu mai pune la suflet, el te iubește dar nu știe sa se poarte cu tine asa cum ai nevoie. Discuta cu el și spune i exact ce ai scris și tu ca atunci când alegem sa facem copii ei nu vor fii cum vrem noi, nu vor fii perfecți cum nici părinții nu sunt perfecți. Vorbește cu el cu calm. Gândește-te ca tu ești f tanar ai mai multa răbdare, el deja are nervii destul de tociți. Nu te mai consuma și nu te descuraja

Ce mai tata ai si tu, dar probabil nici tu nu esti copilul "perfect" (am spus asta caci ai o intrebare cu refluxul gastric si consumul de alcool), poate nu-i convine ca fisu bea, dar oricum nu ar trebui sa te compare cu alti colegi/indivizi. Tu personal sa nu te compari niciodata cu nimeni. Trateaza-l cu indiferență 1 saptamana si vezi cum se comporta. Varianta nr2 asteapta pana termini liceul si "fa-ti viata". Am observat ca in fiecare raspuns al tau sau (acum) si intrebare ai macar 2-3 "zâmbilici" din ăștia, tu chiar râzi sau ii pui alandala? sau sub acele "râsete" se ascund ceva frustrări, durere, nervi etc?

"Cam cat de normal..." Cam cat de educat este.
Insa citind intrebarea ta, ma tem ca are si multe motive. Ba, chiar si tu folosesti cam aceleasi expresii. Expresii care te deranjeaza sa le auzi, dar le spui.
Apropo, de rasul tau la fiecare fraza, cand e cazul sa fii suparat: "pel a 14:00 noapte"? Aici putem noi sa radem cu lacrimi.

Tatal tau este o cauza pierduta. Știu și eu cum e să ai un astfel de tată.