Care vi se pare vârsta cea mai potrivită pentru ca cineva să înceapă o relație de iubire?
Care considerați că este scopul real al unei astfel de relații?
Nu vi se pare că societatea noastră a devenit una a "consumerismului" în această privință? Nu cumva am ajuns niște "consumatori de relații"?

Tot mai buna e relatia amoroasa la servici de ex camionu meu nu ma tradeaza cu alti barbati. Eu am cheia si numai cu mine face sex (ma refer ca muncim impreuna) chiar daca nu era virgina la 318000km dar merge ca nebuna jupana vietii - https://youtu.be/L05SnO33n1M

Ai pus problema gresit inca de la inceput,nu are treaba varsta,varsta este doar un numar.
Si da,multi sunt spalati pe creier de societate mai.
Scopul real e o partenera/partener in calatoria asta numita viata.
Cei care intra in relatie si sunt prea entuziasmati, e posibil ca viata lor sa capete o alta nuanta, nu una fericita in cele mai multe cazuri.
Daca tu crezi ca esti consumator/conusumatore de relatii, idiferent de esenta lor, nu ai decat sa crezi cu tarie.
Cand nu merge bine, cineva trebuie sa puna punct!

O relație de iubire începe atunci când iubești.

O relatie bazata pe dragoste (iubire e un cuvant gretos) poate aparea si de la 4 ani. Doar ca nu se vor intampla prea multe, pana in adolescenta.
Relatiile bune ar trebui sa inceapa pe o baza de prietenie. Sexul si locuitul impreuna sunt doar intamplari ce sunt adesea asociate cu relatiile, dar nu definesc mare lucru. Relatia poate fi de viitor si stand in locuri separate, sau poate fi un c cat si dupa 8 ani de locuit impreuna.
Scopul unei relatii poate diferi de la un cuplu la altul. Ramane valabil cel traditional, de a forma o familie stabila, si de a face copii, dar sunt la moda si relatiile "moderne", unde se formeaza cupluri pentru a avea companie in viata sociala si nu numai, pentru a se completa intr-o locuinta provizorie, si a avea sex fara sa umble dupa aventuri incerte.
Mai sunt si relatii in care se formeaza familii "perfecte" din exterior, dar partenerii doar se respecta, nu se mai iubesc, sau nici nu s-au iubit vreodata, dar sunt multumiti de situatie. Alea sunt relatii in care atentia este indreptata spre situatia materiala, si mai ales cresterea copiilor.
Nu mi se pare ca ar merge ceva prost in privinta relatiilor, fiecare are de unde alege, iar societatea accepta cam orice.
Daca ajungi sa te incurci cu o persoana care doreste un alt tip de relatie decat tine, e greseala ta, nu a societatii. Trebuie sa-ti formezi niste principii functionale, ca sa ajunga la tine doar tipi corespunzatori.

Din minunata noastra societate plina de generatii tinere, reiese ca scopul unei relatii este acela de a face cat mai mult s.ex, ca doar o viata ai si trebuie sa te bucuri de ea din plin . Ce, nu este asa?
Este un curent global, nu ai ce sa faci, este o populatie usor de influentat, usor de indus niste idei in memorie, practic manipulabila.

Cât mai devreme, ca să îți dai seama ce fel de oameni există și să cauți pe cineva ok direct, să nu stai după cai verzi.

Începând cu vârsta de 16 ani.

Poate, dar fiecare relație e o parte din maturizarea noastră, vezi tu chiar și din eșecuri învățăm, poate relațiile începute în adolescență nu țin, dar ne călesc ca oamenii, învățăm din propriile greșeli și propria durere. Modul în care vezi o relație la 15 ani și modul în care vezi o relație la 25, la 30 sau 40 diferită, dar înseamnă că un mod e mai greșit ca altul. Vârsta cea mai potrivită pentru o primă relație de iubire? Aș spune adolescența, pentru viața nu e roz, deși la vârsta aia așa îți pare, și când te lovești de dorință, despărțire sau respingere, chestiile astea te călesc, te clădesc atât ca bărbat, cât și ca femeie.

Conteaza persoana potrivita mai mult decat varsta.
Nu ma intereseaza ce fac altii.
Indoctrinatii deschid acest subiect de obicei ca sa mai abereze ceva despre zeul lor.
Iisus a fost gay daca nu stiai, tatal sau a fost un soldat roman.
Avea duh.

Buna,

Super intrebari!
Din punctul meu de vedere, consider ca te simti pregatit cu adevarat cand atingi un nivel de maturitate mentala si de varsta, sau cel putin de mentalitate.
Aceasta situatie se intampla fie mai de timpuriu, daca cresti si traiesti intr-un mediu decent, in care ai parte de educatie si iubire in cadrul familiei si al societatii sau cel putin esti de mic un bun observator si alegi sa nu faci greselile din jur iar viata iti ofera in cale un vecin, amic, coleg de scoala asemenea tie alaturi de care incepe o dragoste "cuminte" adolescentina care duce frumos si sanatos mai departe intr-un mod firesc, sau, fie atunci cand ai parte de experiente neplacute sau traumatizante, care din urma lor, te fac sa constientizezi mai multe.
Eu am 20 si ceva de ani si inca nu ma simt pregatita pentru o relatie, pentru ca si relatia ca orice este o responsabilitate, si inseamna sa iti refaci viata cu cineva care trebuie sa fie compatibil cu tine din toate punctele de vedere.
Practic cand formezi un cuplu, iti refaci viata, apar schimbari din toate aspectele si apare si sexul (dragostea) pentru care trebuie sa fi educat si in acest sens, apar si schimbari fizice, de mentalitate, timpul il vei impartii intre relatie si serviciu in mare parte, deci prieteniile, familia, vor fi date putin sau mai mult la o parte s-a.m.d
Intr-adevar in ziua de astazi suntem consumatori de orice.
Eu am renuntat la tv de aproximativ 7 ani si nu mai am in casa efectiv televizor, iar pe laptop mi-am instalat un program prin care imi blocheaza reclamele iar majoritatea din timp folosesc Youtube-ul pe care l-am facut in asa fel incat sa imi arate doar ceea ce ma intereseaza si e in beneficiul meu.
Nici in masina cand conduc de multe ori nu pot tine radio-ul pornit, fiindca majoritatea melodiile sunt efectiv penibile...De tradari, suferinte, iubiri nepotrivite, orgolii etc.
Se promoveaza orice te duce departe de la sanatate psihica si fizica, de la fericire si educatie.

Dar daca vrem, putem sa iesim din tornada asta in care ne invartim si sa alegem un alt stil de viata, alti oameni in jurul nostru, alte canale tv, alta alimentatie, alt orice sa fie in beneficiul nostru.

Depinde de varsta la care se maturizeaza fiecare. Nu exista consumatori de relatii ci doar relatii.

Fiecare trebuie sa inceapa cand simte ca e gata, nu cand vrea societatea, parintii etc. Scopul real? Relatiile sunt o constructie sociala, nu e ceva natural, deci nu au un scop anume decat sa aduca profit, din nunti catre DJ/lautari (la nimic altceva nu-s chemati) etc. Daca aceasta societate de rahat, dupa ce a creat ceva si a obligat pe atata lume sa o faca, vrea sa profite si nimic mai mult, nu avem decat sa ne urinam pe ea de societate, si ca toti sa faca ce am zis prima oara: fiecare incepe relatie cand simte.

Ce inseamna ''consumatori de relatii''?

Nu cumva am ajuns prea imaturi ca sa avem o relatie? O relatie nu e o joaca de-a iubitul si iubita.

Vârsta din buletin nu contează când vine vorba de sentimente. Contează gradul de maturitate al amândurora.
Deşi dacă e să mă întrebi pe mine sunt de acord că cel puţin până la liceu cred că e prea devreme pentru "iubire". De fapt, unii oameni nu sunt niciodată pregătiţi de asta, deşi ajung căsătoriţi şi fac şi copii.

Scopul real al unei relaţii de iubire e îmbunătăţirea vieţii amândurora. Eu o văd în felul următor: El e bun singur, ea e bună singură, împreună pot fi foarte buni amândoi, dacă există compatibilitate. Se pot ajuta reciproc în urmărirea proprilor visuri, pot crea împreună visuri comune şi să aibă parte de experienţe frumoase. Pentru că până la urmă în viaţă cele mai frumoase momente sunt cele încărcate emoţional (pozitiv, bineînţeles). O plimbare în parc de unul singur poate fi uitată în 3 zile, în schimb o plimbare în parc "în doi" poate să nu fie uitată niciodată. Fericirea adevărată e atunci când e împărţită. La concluzia asta au ajuns, de multe ori la finalul vieţii, până şi cei mai raţionali şi singuri filosofi.

Societatea noastră a devenit una a consumerismului în această privinţă, da, exact. Asta pentru că nu există suficientă onestitate, sinceritate şi autenticitate în relaţii. De multe ori se ascund chiar şi între ei. Dacă ar fi să rămână în lume doar relaţiile netoxice şi ar dispărea "rămânem împreună pentru că amândurora ne e frică singuri" cred că 85% din relaţiile interumane ar pica ca piesele unui joc de domino. Nu neapărat doar cele între cupluri, ci şi cele dintre fraţi, părinţi-copii, angajat-angajator etc.
Totuşi, asta e o slăbiciune a naturii umane. Dar putem încerca, la nivel de individ, să împrăştiem mai multă asertivitate în relaţiile cu cei din jur.

Nu este o vârsta anume pentru o relație serioasă. Cunosc cupluri care sunt împreuna încă din adolescenta.

Oamenii sunt construiți astfel încât să nu poată trăi fără iubire. Nu cred ca este vorba vârsta potrivita. Fiecare persoană se maturizează și învață sentimentul asta în ritmul său. Totuși, ca să îți răspund la intrebare, cred ca perioada potrivită în care sa îți costruiesti o relație este după ce te-ai maturizat. O relație este o responsabilitate mare. La vârsta adolescenței copii se plictisesc greu, sunt mereu în căutare de experiențe noi. De asta vezi adolescenți care într-un singur an au avut și câte 5-6 relații. Idk. Eu consider ca încă nu sunt în stare să am grija de un sentiment de genul acesta.