Cat de bine este sa te izolezi de oameni?
Am testat-o, dau in despresie cand incep sa cunosc si sa vorbesc cu oameni noi, ma simt mult mai bine cand sunt singur. Ma atasez prea repede de oameni, iar dupa vad ca ei nu, si oare..de asta fac asa? Voi ce ziceti, e ceva gresit cu mine?
Răspunde
Depinde ce intelegi prin izolare. Daca te referi sa nu vorbesti cu nimeni zile in sir nu e chiar bine. Atat timp cat ai un minim de comunicare zilnica e in regula. Exista oameni introvertiti si oameni extrovertiti. Fiecare are alte nevoi cand vine vorba de comunicare. Nu e nimic in neregula cu tine daca nu vrei sa socializezi la fel ca X.
Si eu am aceeasi problema cu dorinta de singuratate si atasatul rapid de oameni. Se cheama ca esti mai sensibil, poate esti chiar empatic intr-o anumita masura. Starea de bine a oamenilor empatici e in general afectata de persoanele din jur. Nu e nimic in neregula cu tine daca esti asa, de fapt empatia, altruismul si sensibilitatea sunt semne ale inteligentei interpersonale ridicate. Daca ti se pare ca descrierea ti se potriveste atunci ai putea lucra in domenii care necesita aceste calitati (psihologie, psihiatrie, educator, etc.)
RăspundeAm un minim de comunicare din obligație. (școală). Altfel ar fi 0.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Nimic gresit. Nu forța nota. Comunică atâta timp și cu atâtea persoane cu cât te simți confortabil. Toți ne dodrim momente de singurătate. Ideea e să nu exagerezi în nici o direcție. Un lucru bun e și faptul că ne-ai scris.
Răspunde
Eu m-am izolat de lume ca sa acord atentia exclusiva unei singure persoane si am gresit drastic.
Eu asa functionez ma atasez foarte mult de cineva si nu constientizez ca nu toti sunt la fel ca si mine. Poate asta e si problema ta.Te simti atat de bine alaturi de cineva incat nu contientizezi ca mai puteti avea si alti prieteni in afara relatiei voastre de prietenie sau alte treburi.
Cand am realizat si eu asta si m-am maturizat era deja un pic cam tarziu iar acum nu mai am chef sa imi fac prieteni.
Poate ai anxietate sociala.
Nu e bine sa te izolezi, omul e animal social, ai nevoie de oameni cu care sa comunici. Poate gasesti pe cineva in aceeasi situatie ca tine. Sau iti faci o iubita si incepeti sa iesiti impreuna in oras, cauta o fata cu multi prieteni.
Socializează cu oameni fără prea multe așteptări. Nu trebuie sa te atașezi prea repede, asta în timp poți sa o faci cu oameni pe care chiar ajungi sa ii cunoști. Nu trebuie sa ai așteptări, fii relaxat
Logica zice una, ce simți probabil îți dictează acțiunile. Nu poți să-ți impui să nu te atașezi de cineva sau alte minuni de astea. Dacă așa ar fi fost cazul, nu ai mai fi văzut pe nimeni să se plângă de relații cu persoane nepotrivite, grași / grase sau bulimice / anorexie, oameni depresivi și așa mai departe.
In timp inveti si sa te controlezi, mai intervine si ratiunea. Trebuie sa inveti sa te protejezi. Oricum cred ca e mai bine sa ai esecuri uneori decat sa nu fi trait nimic din teama.
Și ajungem la aceeași concluzie... Eu zic că nu poți actiona din rațiune, ci după ceea ce simți. Când ești bine mersi împlinit, fericit, e doar rezultatul unei serii de evenimente fericite pe termen indelungat, unde întâmplător ai avut norocul ca în mare parte ce ai simțit a fost în comun acord cu ceea ce ai fi raționalizat oricum. Dacă ai impresia că omul ajunge fericit sau nefericit "după cum își așterne", atunci cred că avem păreri diferite despre viață. Părerea mea e că suntem rezultatul seriei de evenimente prin care involuntar am trecut prin viață. În mare parte, respectivele evenimente sunt în afara controlului nostru. Ex. unde te-ai născut, în ce familie, cum ai fost crescut, câta atenție ți s-a dat în familie, ce prieteni ai avut norocul sau nenorocul să întâlnești, etc. etc. etc. Și toate astea sunt baza pe care devii omul care ești acum. În special evenimentele de până la 12 ani sunt cele care te vor defini ca persoană în mare. Părerea mea...
Incearca si tu sa gasesti oameni cu interese comune, nu neaparat sa te izolezi
Nici eu nu prea sunt asa social, nu e chiar asa o mare problema, pana la urma nu deranjezi pe nimeni, iti vezi de treaba ta etc.Eu am vreo 2 prieteni si vorbesc cu ei odata la 1 luna si asta la telefon si ma vad cu ei rar, ca eu m-am mutat.Aici unde stau nu prea sunt persoane ''pentru mine'' ca sa zic asa.Decat sa ma prefac ca sunt intr-un anume fel doar ca sa ma imprietenesc cu unii, mai bine stau singur asa cum sunt eu.La liceu nici nu prea aveam cu cine sta, cam toti din clasa mea erau ''la fel'' si de la celelalte clase.
Nu îmi place nici singur câteodată...:///
Fiecare om e diferit. Sunt oameni care nu pot sa traiasca fara prietenii/familia lor, adica sunt foarte atasati de oameni si iubesc sa cunoasca oameni noi. Si sunt altii care iubesc sa fie singuri. Nu cred ca exista o regula ca ar fi mai bine asa sau invers, totusi izolarea pe o durata mai mare de timp nu e tocmai in regula, integrarea printre oameni fiind apoi destul de dificila.
Nu e bine sa te izolezi de oameni, dar nici nu trebuie sa te apropii de prea multe persoane.E bine sa iti alegi cateva persoane cu care te intelegi cel mai bine si sa te invarti in jurul lor, eu asa fac.Nici mie nu imi place sa stau in jurul multor persoane, dar nici ca ma izolez nu pot spune.Stiu senzatia cu atasatul, eu nu ma atasez decat de foarte putine persoane, dar in ultimul timp cam toate de care imi pasa cu adevarat nu ma mai baga in seama, si stiu ca se simte ca dracu, dar asta e, trebuie sa trecem mai departe. Poti fi un pic mai distant, dar nu sa te izolezi de tot.Sigur ai macar un prieten sau o prietena cu care sa tii legatura, si atat e mai bine decat sa nu vorbesti cu nimeni.
Esti cam pe dos....eu intru la depresie daca ma izolez, imi trece imediat ce vorbesc cu cineva despre orice fie el sau ea cunoscut(a) sau necunoscut(a).Nu toti oamenii sunt la fel, deci...fiecare cu tractorasele lui. nu e nimic gresit cu tine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
