Ce parere aveti despre copiii ce isi jignesc si isi critica parintii? Aseara am vazut doua intrebari puse de niste copii (doi copii in varsta de 13 ani si 15 ani) ce vorbeau extrem de urat despre parintii lor (parintii nu le faceau toate poftele).
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Salut,
Nu toti se maturizeaza de vreme.
Nu am nici o parere, nu magadesc la asta.
Relizeaza ei esenta vorbelor dupa 18-20 de ani!
Răspunde
Despre ce intrebari discutam? Eu aici vad multi copii cu probleme foarte serioase pe care societatea le ignora cu gratie, in timp ce se indreapta spre un referendum pentru ignoranti inconstieni. Mofturosii... sa fie sanatosi, dar eu am vazut doar cazuri in care copiii care se pling chiar au probleme cu parinti abuzivi, inconstienti, sau pur si simplu care nu vor sa ii inteleaga. Fiica-mea are 7 ani si nu ma deranjeaza sa ma critice, pentru ca SI EA POATE SA AIBA DREPTATE. Asta e un lucru esential pe care multi parinti il omit. Legat de jigniri... daca te vad pe tine si pe sot/sotie ca va jigniti, cum ii poti cere copilului sa actioneze altfel? Daca nu e cazul de asa ceva, discuti si il faci sa inteleaga ca nu e ok sa jigneasca aiurea. Ca sa inchei pe subiect, copiii care se pling aici nu comunica cu parintii, iar parintii i-au invatat de mici ca in locul unei discutii cu justificari sa primeasca recompense ca sa taca/stea in camera la facut teme/dus gunoiul/samd.
Sa-ti traiasca fetita 
.Nu spun ca toti copii (ce pun intrebari aici) isi jignesc si isi critica parintii.Eu am pus intrebarea pentru ca aseara doi copii isi jigneau foarte urat parintii, unul spunea ca urineaza pe parintii lui.Am avut o curiozitate, sa vad cum privesc altii acest comportament.Una dintre intrebari a fost stearsa.Cel de 13 ani spunea ca-i ia tableta, telefonul la cea mai mica greseala si ca-i cumpara haine care le plac lor.Cel de 15 ani spunea ca parintii au un venit de 7000 lei pe luna si-i cumpara haine de "2lei" si tipa aiurea la el, ca sa-l citez "tipa cand li se scoala".
Răspunde 
Nici un copil nu trebuie sa isi jignesca parintii, dar nici invers.
In famile trebuie sa fie intelegere si respect, dar daca stai si te gandesti un pic...de unde au invatat ei acele jigniri, sau sa vorbeasca asa? Nu ar fi trebuit sa tina de educatia primita de acasa felul in care vorbesc sau se comporta?
Eu spre exemplu am 23 de ani si nici azi nu fumez sau injur in fata parintilor.
Am intalnit parinti foarte idioti. Trebuie sa recunoastem ca exista si astfel de specimene, dar nu inseamna ca trebuie sa fie judecati de copii lor.
De cele mai multe ori incerc sa nu imi fac o parere despre cineva pana nu inteleg situatia respectivului.
Exista 2 categorii de copii : cei care au parinti care ii bat/fumeaza/se imbata mai mereu si cei care vor numai haine de la Zara si plang daca nu au Iphone X.
Copiii din prima categorie sunt indreptatiti sa-si critice parintii, iar parintii celor din a 2-a categorie isi merita pe deplin critica deoarece au crescut niste sclifositi.
Idioti.
In orice caz, si parintii sunt de vina ca i-au rasfatat de mici.
Ei, copiii, pot baga scuza cu "suntem copii, nu stim ce facem" pana pe la 15-16 ani. Dupa asta nu mai au nicio scuza ca nu stiu sa se comporte, pentru ca au atatea surse din care sa se informeze despre cum e bine sa te comporti.
Dar daca nu stiu sa respecte societatea in care traiesc, nici societatea nu trebuie sa-i respecte.
Ai perfecta dreptate, daca nu respecta nu vor fi respectati.Sincer deja de la 10-12 ani, pe unii nu-i mai consider copii fara minte care nu stiu ce fac.Acum 2 zile o pustoaica de 12 ani spunea ca se autosatisface...cum sa o mai cred un copil ce nu stie ce face daca e deja "informata" in autosatisfacere
Daca un copil e răsfațat, el este de vina? S-a născut și s-a răsfațat singur, sau l-au răsfațat părinții? Nu crezi că e puțin ilogic ce susții? Orice comportament al copilului e in primul rând învățat de la părinți și întărit prin repetare.
Scuza pe care o invoci, eu am auzit-o mai mult la părinți, nu la copii. Părinți care au acumulat frustrari și sunt mulțumiți să scoată pe gură numai injurii, nu sa comunice sau sa empatizeze cu copilul.
E foarte ușor să judecăm și să aruncăm cu pietre, mai greu sa încercam să înțelegem.
Eu am spus destul de clar, parintii îi rasfata, ei sunt principala cauza a comportamentului acesta pe care il manifesta copilul.Nu judec, nu arunc cu pietre, asa cum am spus, vreau doar sa inteleg.Multumesc frumos pentru comentarii.O zi frumoasa iti doresc.
Poftim?
Am zis eu ca este de vina ca-i rasfatat? Nu. Nu am zis.
Am zis "Si parintii sunt de vina ca i-au rasfatat de mici." Nu am zis ca se imparte vina rasfatului intre parinti si copii.
Au ajuns la varsta adolescentei si nu stiu sa se comporte, desi au avut ceva contact cu societatea: scoala si, eventual, prin alte activitati extrascolare. In toate astea dai de oameni. E cam imposibil sa nu dai de macar o persoana matura care sa iti zica ce-i bine sa faci si ce nu, sa iti zica ca pentru a ajunge undeva trebuie sa lupti, etc.
Dar daca acesti tinerei decid ca tot de parintii care ii invata gresit trebuie sa asculte, nu mai e deloc vina parintilor. Vina parintilor era atunci cand aveau 5-6 ani si li se oferea o singura varianta despre ce si cum sa faca. Vina parintilor era atunci cand nu aveau alternative.
La 14, 15 ani (poate chiar putin mai devreme cu un an, doi) deja incep sa aiba alternative de unde sa invete.
As vrea sa comentez aici si ceea ce ai zis intr-un raspuns de mai sus: "Cred că nu e problema altora."
Evident ca poate fi problema altora. Din moment ce astia fac parte din societate, e si problema societatii ce se intampla.
Daca raman afara din societate (se duc in pestera, in desert, in jungla) nu mai e problema nimanui despre ce li se intampla lor. Daca nu-i educa parintii, nu inseamna ca au scuze cand se comporta gresit. Tine de toti oamenii sa educe copiii, fiindca ei sunt viitorul.
Nicio parere cat timp nu stiu situatia mai in amanunt. Nu consider ca parintii sunt imuni la critica in fata copilului. Oricum, pana la urma copiii aia sunt in mare parte rezultatul a ceea ce au fost parintii in stare sa educe
Iti spun eu situatia mai in amanunt.Cel de 13 ani spunea ca-i ia tableta, telefonul la cea mai mica greseala si ca-i cumpara haine care le plac lor.Cel de 15 ani spunea ca parintii au un venit de 7000 lei pe luna si-i cumpara haine de "2lei" si tipa aiurea la el, ca sa-l citez "tipa cand li se scoala".Nu pot reproduce si jignirile.
Da, in primul caz, comportamentul părintelui e greșit, cel puțin din ce spune fata. Imbecil sa fii să nu-ți dai seama. Nu a așa se face educația, sa ii iei tu relieful și să umbli in el, ca un părinte handicapat. Daca ție ți-ar lua cineva din familie telefonul, așa că i se scoală, și pentru că respectivul crede că e in măsură să facă asta, nu te-ai supăra? Nu așa se educă un copil. Fie că vreți să înțelegeți, fie că nu!
Al doilea caz, nu am ce spune, nu cunoaștem situația, mai bine sa nu ne dam cu părerea.
Parintii celui de 13 mi se par oarecum "condamnabili". Eu consider ca poti, in calitate de adult, macar sa dai impresia copilului ca are o anumita libertate. Genul asta de restrictii duc exact la comportamentul pe care l-ai descris in intrebare. Nu zic ca e un comportament acceptabil, dar este excplicabil cel putin. Legat de al doilea caz prefer sa nu ma pronunt.
Oricum, eu consider ca educarea unui copil e un proces dificil si complex, deci e foarte usor sa gresesti. E mult de discutat pe tema asta, dar crede-ma ca niste parinti perfecti nu vor avea astfel de copii.
E greu să fii părinte, dar e și frumos când știi să-ți educi copilul.
Nu este cazul sa jignim.Multumesc pentru intelege.
Eu doar mi-am expus parerea
Vina o au si parintii ca pedepsesc cu chestii materiale, trebuie sa fi chiar incompetent sa faci asa ceva ca parinte. Plus au si o vina ca in loc sa se ocupe de sanatatea fizica/psihica a lor sa ii dea la un sport, curs de orice altceva incât sa-i mentina ocupati si sa se dezvolte intR-un colectiv in afara de scoala, care le poate aduce beneficii, ei ii indoapa cu haine si tablete si le interzic accesul la ele.
Uneori la vârsta asta nu înțelegi sacrificiul unui părinte. Pur și simplu te compari cu altii, care au mai mult decât tine de obicei. Și când știi că părinții tăi deși ar putea, dar nu iți oferă ce vrei tu, ajungi să îi critici și in cele din urmă să îi urăști. Dar mai târziu in viață, îți vor da și ei seama, când vor deveni și ei părinți. Sau in cel mai rău caz, să regreți atunci când nu mai ai tu părinți.
Sunt un om ce nu jignesc, incerc tot timpul sa raspund intrebarilor de aici cu bun simt, dar aseara eram la un pas de a "exploda".La fel ca si tine am spus, nu au habar cum se castiga banii, cat se sacrifica un parinte.Cand le-am spus ca nu au idee cat de greu este cand pierzi un parinte, ca ai dat orice sa-l mai vezi o secunda, sa mai tipe la tine, sa te certe, si-au sters intrebarea.Cred ca ține si de educatia pe care le-o ofera parintii, uneori prea mult rasfat strica.
Uneori pur și simplu nu există acea maturitate de a înțelege viața de adult și responsabilitățile unui părinte față de copil. Înafară de dragoste, acoperiș și hrană, uneori acești tineri iși cer drepturi pe care nu le merită. Cum ar fi să ceară bani, dar să nu ajute cu nimic părinții. Unii părinți cedează și copii apucă căi greșite. De obicei cei săraci care au acceptat sfaturile părintești, ajung să fie oameni in viață. Alții doar golani aroganți.
Ai perfecta dreptate.Clar principala vina o au parintii 
.
Cred că nu e problema altora.
Vad pe aici o grămadă de păreri, date fara a cunoaște situația.
Unii spune-ți că un copil răsfățat se comportă așa, ei, este el vinovat că a a fost răsfățat?
Mulți părinti nu știu cum să-i educe, se preocupa mai mult de nevoile materiale, in loc sa le fie alături, sa vorbească, cu înțelegere și fără critici și jigniri.
Am mai văzut păreri de genul, " se sacrifică pentru copil", pai, scuza-ma, când faci un copil nu te aștepți să fie complicat. Și să fie chiar așa, doar pentru copil muncește un părinte, până să îl facă, nu avea loc de muncă?! Generatia de părinți de azi, sunt frustrați, și lucrului asta se resimte prin comportamentul fata de copil.
Unii sunt de-a dreptul bătuți în cap! Sa pretinzi că, copilul este al tău și trebuie să facă ce vrei tu, și să te respecte necondiționat, că ești mă-sa. Omameni buni, copilul, omul ăla mic, nu o sa aparțină niciodată nimănui, doar dacă el va vrea. Faci un copil pentru a-i oferi viața, pentru a da un om societății. E un gest voluntar, nu o datorie.
Sa ii interzici unui adolescent in mod clar ceva, înrăutățește situația, și asta e un lucru bine cunoscut. Nu spun sa îți dai acordul pentru a fuma sau alte lucruri, insa, de la o vârstă, deja nu ai cum sa ii interzici, pentru că nu mai este un copil de 5 ani. Totul constă în comunicare, mai ales la adolescenți, și la a le da șansa să greșească.
Asa cum am spus si mai sus, nu vreau sa judec pe nimeni (nici pe parintii, nici pe copii), vreau doar sa inteleg de ce se ajunge la astfel de situatii, sa aud pareri.Ca si mine, multi cred ca acest comportament se datoreaza lipsei de educatie, implicarii parintilor in viata copilului, lipsei de comunicare.Ai perfecta dreptate, un parinte nu se sacrifica doar pentru copil, ci pentru o viata mai buna, un trai mai bun pentru intreaga familie (si inainte de a avea un copil s-a sacrificat, a muncit).
Copiii sunt o binecuvântare și o oportunitate să-ți demonstrezi înțelepciunea, iubirea și să dai societății o persoană funcțională și prosperă.
Ciudat de obicei asa se comporta copii intre varstele 3-12, dar de la 12 ani in sus intelegi ca nu o sa primesti chiar daca te dai cu capu de pamant asa car trebui sa te pui sa citesti rugaciuni ca sa iei o nota buna la testele initiale(parerea mea), eu am 12 ani (luna viitoare fac 13) si nu am facut niciodata asta de obicei cand le ceram ceva si ziceau nu fie mai negociam (asta mergea cateodata) fie cautam alternative mai ieftine(daca voiam un obiect ex telefon sau o consola portabil gen psp) fie renuntam si ma uitam la tv restul zilei
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
