Cum poti trece, ca parinte, peste pierderea unui copil?

Te adaptezi situatiei in timp trece

Nu se prea trece peste acest lucru. Ședințele la psiholog reduc durerea dar nu cred ca vreo mama sau parinte trec cu totul peste acest tragic moment.

Eu am pierdut o sarcină și am în minte acele cuvinte metalece ale doctoriței la ecograf, cân eu încă speram că va fi bine,=uterule e gol. Am mers acasă am plâns și m/am rugat mult lui Dumnezeu să mă ajute, să mă mângâie, i=am mulțumit pentru fiecare zi din puținul timp în care am avut darul acelui copil. Am un spațiu verde unde fac sport și când merg acolo îi spun lui Dumnezeu că =i mulțumesc că are grijă de copilul meu, știu toate pozele în care eram împreună și =L rog pe Dumneze să =i transmită că îl iubesc.Peste un an am născut un alt copil și când acesta era în rotobil am avut un vis cu amândoi, cel care murise fugea alături de bebelusul meu care era în rotobil, dar parcă era strălucitor și bebelusul era ca în realitate.Cred că visul acela Dumnezeu mi l=a dat ca mângâiere și cân voi merge în rai îl voi întâlni din nou pe copilul meu de care acum are grijă Dumnezeu.

Îmi pare rău că a trebuit să treci prin așa ceva. Poate cartea "Secretele întregii vieți" te va ajuta să înțelegi anumite lucruri despre sufletele noastre, despre scopurile venirii pe pământ. Totodată dacă vei stii că îi este foarte bine acolo unde este, înconjurat doar de iubire, deși îți este extrem de dor, îți poate alina puțin suferința.

Se numeșt mourning, pe românește sună arhaic, bocire. Plângi și apoi rana sufletească se vindecă treptat în timp.

Cu ajutor specializat, dacă nu poți altfel.

Condoleante! Sincer nu stiu cum sa iti raspund la aceasta intrebare decat cu alta intrebare: se poate trece peste asa ceva? Nu cred ca trebuie sa treci peste moartea copilului tau, ci doar sa accepti, dar iar ma blochez ca este foarte greu acest pas al acceptari unui astfel de eveniment. Imi pare sincer rau ca trebuie sa treci prin asta :-(

Condoleanțe! Din păcate, nu poți uita acest incident, tot ce poți să faci este să-ți amintești fără să doară în viitor! Eu zic să îți iei câteva zile pentru tine, singură, în care să te relaxezi și să te odihnești.
Dacă ai nevoie de mai mult ajutor, consultă un specialist!

Nu treci niciodata. Te inveti cu lipsa si traiesti cu amintirile. Faci altul si il iubesti, dar iubeste-l pe acel copil fara sa faci comparatie cu celalalt sau sa incepi in mintea ta cu intrebari care incep cu "DACĂ". Acele intrebari iti vor distruge mintile si nu mai are cine sa-l creasca pe copilul care iti da rost in viata. Nu e corect ce s-a intamplat, dar nu ti-a promis nimeni ca viata e corecta

Https://www.youtube.com/watch?v=c49OMtEoWZY

Eu nu am copii asa ca nu stiu daca sfatul meu te va ajuta prea mult pentru ca nu am trecut prin asa ceva, tot ce te pot sfatui este sa vorbesti cu un psiholog pentru ca iti va mai ameliora cat de cat din durere, e mai bine asa decat alternativa adica sa tii in tine tot ce simti.

Buna! Cu siguranta, este dificil de acceptat o astfel de situatie, insa trebuie sa intelegem ca viata este uneori nedreapta, ca nu poate fi totul perfect si ca uneori, ne este dat sa trecem prin chinuri care, pana la urma, tin de dezvoltarea personala. Am venit pe pamant pentru a invata lectii, pentru a experimenta lucruri, pentru a trai momente bune sau momente tragice, insa oricat de dureroasa ar fi realitatea, efectiv TREBUIE sa mergem mai departe pana la capat. Oricat de mare ar fi durerea, merita sa luptam pana la ultima clipa. Fiecare om, cand se naste, are propria individualitate. Faptul ca a avut ghinionul de a muri mult prea devreme, nu trebuie sa ne impiedice sa ne traim si noi viata pana la capat, chiar daca a fost vorba despre propriul copil. Imi imaginez ca durerea este de nedescris, insa trebuie sa luptam si sa gasim puterea de a zambi din nou. Acel copil nu si-ar dori sa-si vada parintii daramati de durere. Acel copil isi doreste sa-i vada puternici pana cand se vor intalni din nou. Curaj!