Cum sa fac sa ma desprind de părinții mei? Mama ii ok, ii o mama moderna, înțelegătoare si nu are treaba cu mine, știe ca sunt responsabil, dar tata ii un comunist învechit si nu știe altceva in afara de munca. Am 25 de ani pana acum, nu am făcut nimic din ce am vrut sa fac.

Pur si simplu fa ce vrei sa faci.Ia-ti un loc de munca, mutate intr-o chirie si gata.
Numai ai grija ca e greu sa intreti o chirie asa ca ia decizii corecte si calculate.

Deci vorbim de o persoana in varsta de 25 de ani care nici pana acum nu a zburat din casa parintilor, fiind constienta ca nu ii convine sa locuiasca cu un tata extremist... Eu zic ca te plangi degeaba.
Cum faci? Iti iei o slujba si te muti, nimic imposibil si nefiresc.

Ce ma te sacaie sta pe tine vine se baga si incepe sa urle sa-l intereseze, chestii din astea?
Pentru inceput, trebuie sa iti distragi atentia de la el, sa nu-l mai vezi ca pe un pericol sa misti liber sa iti croiesti drum in afara lui.
Da stiu, ai impresia ca nu poti face, ca nu exista nimic altceva in afara de "tata" ca e toata realitatea ta. Si te inchizi in tine, nu poti vorbi normal cu lumea, ca te simti prost de situatia in care te afli. Macar nu esti fata care a trecut de 25, si "tata" inca sa rada cu "baietii care vin la vecinu" de tine. E bun, nu-i asa grav. Tu apuca-te de ceva, fa o plimbare, ca nu se leaga nici un vagabond de tine. Incearca sa te indepartezi de el.

Exact la fel am si eu părinții (tatal) si am 22 ani, nu pot sa fac nimic ce vreau eu. Parca sunt tinut in lesa de 22 ani.
Nici iubita nu pot sa-mi fac din cauza asta desi am avut multe oportunități.

Pai simplu îți iei talpasita și pleci. Căutați o chirie. Totuși ai 25 de ani, sănătos și matur e sa locuiești singur! Sper ca un job ai și nu stai pe banii lor...

Muta-te la un prieten, daca muncesti i-ati un prieten si locuiti impreuna intr-o chirie. Eu am 16 ani si sincer si eu simt ca ma sufoc in casa asta cu parintii mei, am o relatie bunicica cu mama, dar cu tata efectiv nu pot sa fiu pe aceeasi unda, nu pot sa spun ca are o gandire comunista, dar cred ca are depresie clinica, imi pare rau de el, dar trebuie sa mearga la psiholog, eu nu pot sa il ajut, ba chiar mai mult ma trage si pe mine in jos. Parintii mei sunt niste oameni foarte harnici si muncesc din greu pentru mine si sora mea, dar nu se gandesc mai deloc la ei. Trebuie sa fiu cat mai repede pe picioarele mele ca sa poata si ei sa isi traiasca viata.