Cum te poți descurca singura cu un copil,mai ales dacă nu ai un venit? Sa luam în calcul faptul ca tatăl copilului îl va susține financiar,ii va cumpăra din lucrurile necesare și își va asuma rolul de tata doar ca nu va mai fi cu mama lui din pricina planurilor diferite de viata apărute în ultima perioada.(bine,acum clar ca poate sa fie distanta mare între întâlnirile cu copilul. tatal poate veni o data pe sptamana sau poate la N timp dar sa își asume partea financiara).
Va fi dificil sa locuiești la părinți cu un copil mic? Cum ai putea sa depășești acuzele și "aratatul cu degetul "( ca majoritatea mamelor pățesc asta,sunt judecate chiar și de membri familiei) și sa te ți tare? Va fi dificil sa ii porți mai mult tu de grija, cel puțin pana la 2 ani cand îl vei duce la grădiniță și vei putea muncii? Cum vei putea sa te întâlnești cu celalalt părinte și sa păstrezi o relatie de prietenie și sa îți scoți din cap faptul ca poate el/ea după ce pleacă de la voi se intalneste cu altcineva sa își refacă viata având în vedere ca voi v-ati despartit doar pentru ca planurile nu va conicid,nu pentru ca nu a-ti mai simtit drag, atracție etc?
A trecut cineva prin asa ceva?
Ordonare:
După relevanţă
În primul rând, discuția asta trebuia anticipată, mai exact agățată în balanța "să mă f t neprotejat într-o relație fără viitor?".
Revenind la actualitate, o mamă singură nu poate face altceva decât să lupte.
Din păcate va trebui să apeleze și la părinții ei, altfel mi se pare aproape imposibil.
Societatea de acum nu cred că o va deranja. Chiar și eu, acid la prima impresie, am reflexul de a proteja o asemenea familie. Chiar dacă nu vreau să mă culc cu mămica. Dar recunosc că de obicei vreau.
Orgoliul în relația cu fostul iubit/actualul plătitor de pensie alimentară ar trebui să fie scăzut, înlocuit cu o atitudine practică, în favoarea copilului.
Mămica ar trebui să accepte faptul că ea și cu ejaculatorul ăla nu vor mai avea o relație, și ar fi mai bine să stabilească niște sume și drepturi/responsabilități ale tatălui asupra copilului, decât să ofteze după fluturii din stomac.
Răspunde
Nu am plănuit sarcina.Mai ales ca de la o vreme am început sa ne găsim alta cale.A fost totul protejat dar s-a întâmplat. neprevazutul.
Oftez după fluturi în stomac pentru ca după cum am mai supus și în celelalte comentarii noi nu ne uram și nu ne despărțim din lipsa atracției sau a faptului ca nu mai avem sentimente.Ci din pricina greutăților din viata și faptul ca nu corespunde modul în care ne-am putea descurca.Eu una vad alt viitor pentru copil.Altundeva și cu mine făcând altceva.Si el opusul.Iar eu urmând sa am un copil nu vreau sa pot sa ii fiu exemplu și sa îl pot ajuta și pe el și implicit pe soț.Dar el vede lucurile diferit și considera ca cel mai bine pentru mine și copil e sa fim protejați în continuare de el (el sa aducă bani, el sa ne ducă si aducă dacă avem nevoie, iar raiul nostru sa fie casa și gradina când suntem singuri).
El considera ca planurile lui sunt suficiente pentru toți 3.Scoala și grădiniță de aici sunt suficiente pentru copil si asa mai departe.Iar eu vreau sa fac ceva util plus copilul sa aiba mai multe oportunități.
Răspunde
Deci el vrea să fii dependentă de el, probabil la țară.
Sentimentele dintre voi vor dispărea, chiar dacă veti/vei suferi.
Uite cineva sincer si pe subiect. Si eu am o afinitate spre mamicile singure care chiar se descurca singure si sunt normale la cap, pe cit posibil. Totusi cred ca esti prea optimist. Societatea noastra semi-medievala judeca femeile singure. Indiferent de modalitatea in care au ajuns singure, societatea per total le considera alea vinovate.
Eu sunt genul care nu permite păreri, nici măcar de la prieteni. Pentru că logica mea s-a dovedit a fi mult mai valabilă decât "opinia publică", iar cine e împotrivă, părăsește bula definitiv 
Se teme lumea să mă judece, nu știu nici eu cum am reușit. Persoanele din bula mea o duc foarte bine dpdv al imaginii. Deci nu m-aș stresa deloc, dacă aș "adopta" o mămică.
A, era vorba doar de ea...
Da, ar judeca-o anumite categorii, în special femeile bătrâne și inculte.
Dacă trăiește într-o zonă fără asemenea personaje, va fi ok.
Culmea e ca te-ai mira cate si dintre astea mai tinere si aproape culte - sau chiar culte - judeca mai a naibii ca babetele.
Legat de pareri, depinde de cazuri. E normal ca lumea sa aiba pareri. E si normal ca tu sa mictionezi pe ele la orice ora.
Chiar mai judeca lumea? E plin orașul de oameni divorțați, mămici singure, femei singure sau bărbați singuri, cupluri care trăiesc fără acte de căsătorie adică concubinaj deși suna cam urat, oameni liberi care au alta viziune și oameni care asa i-a dus viata nu neapărat ca au făcut greșeli. Acum ăștia asa zișii normali cu familii funcționale sunt din ce în ce mai putini chiar dacă probabil sunt majoritari totuși nu mai e situația ca pe vremea părinților, bunicilor.
Judeca din cauza frustrarilor proprii. Se afiseaza ca familii fericite dar majoritatea sunt niste epave plutitoare ca si cupluri.
Buna.Raspunsul e cam da pentru toate, va fi greu dar nu imposibil.Gura lumii, in special a romanului, nu o poti astupa, deci mai intelept e sa inveti sa ignori.
Gasesti multe articole si videoclipuri pe internet cu sfaturi care poate te vor ajuta:
https://www.youtube.com/results?search_query=mama+singura
https://www.google.ro/......ps?/search
) Am uitat ca in lumea misoginilor femeile nu au voie la opinii, primind doar replici incredibil de stupide de la barbati frustrati.
Pentru tanti Amandina care ignora si se poate lua de mana cu Violeta: E rusinos sa arunci cu noroi in altii cand nu stii intreaga poveste.Eu am mai vorbit cu autoarea, am aflat mai multe decat a scris aici, si tot nu arunc cu noroi de parca sunt superioara ei, datorita alegerilor de viata diferite.
Pai iei frumos si muncesti, in puii mei! Se intampla sa cunosc vreo trei mame singure pentru care am toata stima si respectul. Din punctul meu de vedere, ele sunt super-eroine. Mai am si o verisoara care sta practic pe spinarea parintilor la 47 de ani, cu un copil, care copil e crescut aproape exclusiv de bunici, si e vai de steaua ei. Cu celalalt parinte o sa te intilnesti ok odata ce iti vei face si tu o relatie noua sau macar te vei impaca cu propria persoana. Cel mai important e sa eviti sa ajungi intr-un mediu toxic, daca familia o sa iti bata cuie in cap, mai bine nu... fa orice posibil ca sa iti vezi de treaba ta FARA ajutorul familiei.
Ce planuri nu au coincis mai exact? Totu bine intre voi, dar planurile nu au coincis, spui tu, care planuri, sa aveti copil cumva? Sa inteleg ca tacsu nu e curios de copil, dar tu fara acordul lui tiai tras copil?
Ori ce alte planuri aveti asa de diferit, incit sa va faca sa o luati fiecare pe alt drum?
De restul ce spui, arata cu degetul si alte povesti, nu trebuie sa le bagi in sama, nu te tine pe tine lumea de cazare, masa si ce mai ai nevoie.
Parintii daca comenteaza, le poti spune si lor, frate daca ma ajutati e bine, dar lasati criticile, ori ma ajutati ori ma criticati, aia e tot.
Conteaza mult si cum arati tu ca fizic, citi ani ai, zic in se nsul ca daca arati bine, l atunci nu-i probleme sa iti gasesti alt barbat.
Daca a mai trecut altcineva prin chestii asemanatoare? Sigyur ca au trecut, atit femei cit si barbati, deci nu esti singura, asta in ce priveste faptul ca ai ramas singura cu un copil.
Cauza pentru care ai ramas asa nu ai spus-o, deci la alte persoane c auza ar putea fi diferite fata de tine.
Spui tu ca n-a fost problema asta cu placutu, adica tacsu copiluluio tea placut atit de mult incit te-a lasat, asa de multe ce te place ne lesi cu textele astea rasuflate.
Cind iti place de cineva nu il lasi, pentru nimic in lumje, asta sa retii.Tea lasat ca nu-i mai place de tine, asta e clar, plus ca ai facut si copil, deja e prea mult pentru respectivu.
Nu.Nu am făcut un copil cu el fără sa vrea el.Ba din contra.El si-a dorit mai mult ca mine.
Eu nu am plănuit sarcina.Iar toată treaba a fost protejata nu cu ideea de a face un copil.
Sa întâmplat ca de la o vreme sa vedem diferit lucrurile și viata și fiecare sa își dorească sa facă ceva dar din păcate imposibil în acelasi loc.Mai pe scurt nu ne putem cladii viitorul unde vrea celalalt iar singura soluție de a rămâne împreună e ca unul din noi sa se plafoneze.Sa renunțe la planul lui, sa renunțe la ce poate face și sa se dedice celuilalt (cum am făcut eu pana acum și nu se mai poate).
Și nu.Nu ma lăsat tatăl copilului.Eu vreau sa plec pentru ca eu și copilul sa nu fim nevoiți sa depindem exclusiv de el(tatal) și dacă mergem la magazin.Nu e vorba de lipsa de iubire sau sex la noi.De aceia nici nu ne uram sau sa nu ne suportam (ca altfel nu stateam atatia ani impreun).Cum nu am de gând nici sa imi refac viata.
Am inteles, ai nimerit un cum sa-i zic, barbat nu-i, o persoana sa-i spunem care te controleaza in orice, absolut orice, si la un mom dat te saturi si fugi.
Ce nu cred, nu mai cum ramane prieten cun asemenea specime de om, nu ai cum.
Ei asta e, asa e cand nu cunosti partenerul, cei poate pielea.
Am auzit că există grădinițe de stat la care nu plătești nimic.
Există www.adra.ro care poate sprijini o astfel de familie monoparentală cu tot ce este nevoie.
Dar mai presus de toate există Dumnezeu care Își dorește să ne ajute dacă ne vom bizui pe El. Deci îngrijorările vor dispărea înaintea lui Dumnezeu.
Abordezi situatia extrem de gresit.
Vrei sa pleci pentru ca, pe moment, devii dependenta de sot si nu mai poti sa "cresti". Dar acelasi lucru se intampla si cand te muti la ai tai acasa si devii dependenta de ei sa te intretina si sa iti creasca copilul pentru urmatorii cativa ani, pana il duci la gradinita, dupa cum spui tu.
Dar de ce in cazul in care pleci acasa iti iei in calcul o perioada de 2 ani in care incerci sa te pui pe picioare, dar in cazul in care iti mentii familia nu te gandesti ca in 2 ani se mai pot schimba lucrurile?
Si fix faptul ca intr-o situatie te gandesti la ce urmeaza sa se schimbe, iar in cealalta nu, este problema.
Pentru ca in 2 ani, poate il convingi sa va mutati intr-un cu totul alt oras. Poate pana atunci plecati si in strainatate cand constientizati ca nu va convine sa aveti nimic al vostru. Poate va mutati in Bucuresti unde gasiti amandoi de lucru si aveti si posibilitati pentru copil. Etc.
Suntem împreună de cătiva ani.De când am început cu planurile separate nu s-a schimbat nimic sau am ajuns tot în acelasi punct.Iar eu ca om nu mai pot sa suport stresul vieții pe care el o clădește.De acasă vrea sa plec pentru a nu mai sta încă doi ani în stres și făcând lucuri ce nu imi convin.Sau trăind ceva ce nu vreau.
Bună!
E greu dar mai important e ca tu și copilul sa fiți bine dacă ai nevoie de sprijin să ști că sunt multe fundati care sprijină mamele singure și nu doar din punct de vedere financiar!
Cat despre ceea ce spune lumea cel mai simplu este să ignori și să te prefaci ca nu te afectează ca dacă ii lași sa vadă că-ți pasa o sa fie și mai rău ști vorba aia "gura lumii nu o poți opri " dar poți sa îi ignori pe cei care te critică inclusiv aici
Pentru scumpa doamna Amandina Dragan! Dupa felul în care vorbești nu cred ca ești medic pana și florareasa de la coltul străzii are un limbaj mai adecvat decât tine! Sper doar ca bărbatul ala căruia ii ești soție sa nu vină într-o zi să-ți comunice ca vrea sa divorțeze ca atunci ai fi și tu la fel ca acele femei pe care le critici
Știu ca citești ce scriu, asa ca ia aminte ca oricând poți fi și tu în aceeași situație!
In primul rand, de specificat ar fi ca situatia mea e total diferita de a ta, eu neavand copii ( am 30 de ani ), doar 3 copii - catei! 
Ce fel de planuri diferite? Si cum de v-ati dat seama ca aveti planuri diferite abia dupa ce pe lume a aparut un copil?! Voi sunteti casatoriti, ati trait in concubinaj sau a fost vorba de o aventura de o noapte si o zi? Cati ani aveti?
Esti sigura ca isi va indeplini rolul de tata? Atat emotional dar si financiar? Ca se va implica in viata copilului, va ajuta la cresterea si dezvoltarea lui? Pe ce te bazezi, pe cuvantul lui?!
In afara de ajutorul primit de la stat pentru cresterea copilului poti primii si bani pe o perioada de 2 ani de la stat, daca ai muncit!
Pt binele tau psihic, nu baga in seama!
Dar tatii de ce nu sunt niciodata acuzati?! Oare doar pentru ca nu poarta ei in pantece copilul cele 9 luni iar apoi nu se ostenesc sa le mai pese?!
Spune-le alor tai ( parintii mai ales ) ca daca vor sa te ajute sunt bineveniti dar sa lase criticile cat se poate la usa! Cat se poate, pentru ca, evident ei iti resproseaza si cu scopul de a nu mai gresii pe viitor! Daca pe viitor mai gasesti pe cineva, faci iar un copil si iar va dati seama ca planurile nu va corespund?!
Ce ar fi atunci?
Copilul e rezultatul unei relații de 6 ani. Tatal copilului îl vrea.Ba uneori avem discuții legate de faptul ca ar dori sa îl tina el dar i-am spus ca asta nu se poate.Nu am nici cea mai mica temere ca nu îl va ajuta financiar cu cât ii permite bugetul pentru ca noi nu ne despărțim din ura, inselat, bătăi.Ci ne despărțim pentru ca unul lângă altul nu mai putem sa evoluam.Am ajuns intr-un punct în care dacă facem ca el nu mai pot sa imi clădesc și eu o stabilitate si independenta.Iar dacă facem ca mine el nu mai poate sa facă ceia ce ii place.
Ideea e ca fiecare dorește sa locuiască unde se descurca mai bine.Si nici eu nici el nu ne putem adapta la mediul celuilalt (eu am încercat câțiva ani în mediul lui da nu mai rezist)
''relații de 6 ani''?! Aici ai gresit. Cum sa ai relatie de...6 ani? Si ....relatie! Faci o familie, o casa si dupa aia un copil.
Ciudat ce povestesti.
Pai de unde atâția bani de case și tot restul? Crezi ca azi îți mai permiti sa îți iei ceva?
Suntem căsătoriți, dar nu ne-am permis sa ne luam casa.
Sau scumpit toate mămicilor 
Interesant. Sa inteleg ca nu mai detineti creier? Pe ce v-ati bazat cand v-ati casatorit? Ca veti sta in chirie toata viata, nu? S-au schimbat datele problemei incat sa va cumparati ''casa''?(in fapt probabil un apartament).
Fiti fericiti, traiti ca la 20 de ani! Conform planurilor.
Indiferent de motivele pentru care v-ati despartit, cel mai important ramane copilul vostru, iar pentru el ambii ar trebui sa luptati pentru ca ambii sunteti responsabili de venirea lui pe lume! Ar fi frumos sa ramaneti o echipa ( chiar daca v-ati despartit ) si asta, pentru binele copilului vostru comun!
Intr-adevar cei mai dificili ani in cresterea unui copil sunt primii 2 ani din viata, deoarece neputandu-l inscrie la cresa, nu vei putea munci!
Daca parintii tai isi ofera ajutorul totul va fi mult mai usor!
''sa depășești acuzele și "aratatul cu degetul "''
Te muti intr-un oras mare.
''voi v-ati despartit doar pentru ca planurile nu va conicid, nu pentru ca nu a-ti mai simtit drag, atracție etc?''
Voi aveti planuri? Vezi filmul Dumnezeu pentru o zi.
Uite vezi pentru ce este bine sa va casatoriti legal?
Daca aveati acele acte nu fugea ''sotul'' la prima pala de vant. Casatoria este pentru a infrunta greutatile vietii si a razbi nu pentru a fugi la prima pala de vant.
Voi tinerii din ziua de azi credeti ca reinventati viata? Paduchilor.
Mai usor cu insultele, ca vorbesti aiurea. Femeia nu poate sta izolata la tara alaturi de copil, unde sa-i fie limitate capacitatile de catre gradinita si scoala de acolo, depinzand doar de venitul sotului.In ziua de azi ca femeie ai dreptul sa ai o cariera, nu sa stai la tara pe langa betivi si oameni care se inteleg numai cu bata. Daca vrei sa-i fie bine copilului il aduci in oras, nu il lasi acolo langa profesorii excelenti si copiii olimpici(sarcasm).
Cariera, capacitate,... ha ha ha ha! Ce gluma buna.
Cu fffff mare atentie ai ocolit ''fondul'' postarii. Frumos.
Crezi ca daca ignori nu mai exista?
E rusinos pentru tine.
Nu interveneam dar m-am cam simțit.
Și eu urmează sa fiu mama și nu sunt căsătorită legal și sunt foarte curioasa cam cu crezi tu, ca l-ar tine pe bărbatul meu lângă mine o bagnota de 500 de lei (ca atâta e un divorț la noi la săracii ce nu avem de făcut partaje cu palate și mașini de lux ca maria ta)? Sau tu ai senzația ca o hârtie cu, care te ștergi la c.ur îl face pe om sa nu te mai însele, sa nu mai plece, sa renunțe la ideile lui?
Noi astea mai tineri din păcate nu primim case pe moca, ca și voi astea bătrâni de pe vremea lui Ceaușescu.Doar eu,ca să nu mai zic de alți zeci de tineri am încercat și cu munca,și cu afacere, si cu împrumut, si cu chirie sa ne luam ceva al nostru dar cred ca tu nu te uiți la preturile de pe raft, la preturile terenurilor, a caselor.Arunca un ochi asa fugitiv și vezi de unde scoți madam bani aia si sa mai și trăiești.Sau nu ar mai trebui sa facem copii niciodată pana nu avem 100000 de euro pentru o casa plus cele necesare traiului de zi cu zi, facturi, mâncare etc...ca te superi tu.
Unora dintr-e voi decât sa va ceara omul un sfat mai bine se lipsește.
Respect din toată inima.
Gandesti ciudat. Ai filozofie de viata gresita. Nu ma deranjez sa te aprob/ contrazic.
PS Eram minora in 1989 (pe timpul lui Ceausescu).
Cum sa gândesc greșit sau ciudat? Asa e.Nu te leagă un act de un ok pe viata chiar dacă unora asa le place sa creadă.
Dacă nu îl poate convinge propriul copil pe un bărbat de ceva, crezi ca îl convinge o hârtiuța?
Da femeia asta câți ani crezi ca are, 15? Dacă a spus ca e măritată.
Gandesti ''bine''. Bravo!
E ok?
PS Nu te mai baga in seama daca nu te pricepi.
Cred ca ai probleme serioase femeie, dacă ești femeie, și sper ca admini și oameni de pe aici cu o fărâmă de creier sa se sesizeze și sa fi următoarea persoana suspendata pentru răspunsuri de rahat și spam.
Auzi la ea: nu ai o tigara ca mi-e foame si nu am unde sa dorm la noapte?
Stii cat ''costa'' cresterea dar mai ales educarea unui copil?
De crescut o sa creasca oricum dar... si buruienile cresc mari si nu folosesc la nimic. Si e plin de buruieni.
Educarea unui copil te poate ajunge si la 30.000 euro/an. Ea nu are nici unde sa doarma, nici ce sa manance iar ''sotul'' o ''vede '' prin corespondenta.
Vai de capul vostru.
Nu de buruieni este nevoie.
Tocmai am spus mai în sus ca și eu o sa am un copil și cred ca m-am interesat despre ce e vorba legat de creșterea unuia.
Sunt copii destul de bine educați ce ce nu au avut nevoie de zeci de mii de euro sa ia bursa, sa ajungă olimpici, sa dezvolte o pasiune, un talent.Nu ține doar de bani inteligenta și buna lui creștere.Dar tu nu ai de unde sa ști lucurile astea pentru ca ești extrem de superficiala.
Eu una nu am văzut ca spune ca nu are unde sa doarmă.Are și ea familie și doua mâini, doua picioare.
Sa ști ca în lumea asta mai sunt femei ce trăiesc și fără p...a.Iar tu daca ești femeie ar trebui dai un sfat de bine nu sa vorbești prost și fără rost.
Ce educatie faci la scoala publica? Bursa? 400 lei/luna. Nu merge asa. Fara resurse nu contezi.
Te poate costa si cateva milioane de euro pe an cresterea si educarea unui copil. Nu ai demonstrat nimic cu ce ai vrut sa zici.
Te poate costa si cateva milioane de euro pe an cresterea si educarea unui copil. De unde ai scos-o?
Uite aici:15.000 euro /an scoala I-VIII. Adaugam studierea unui instrument 1000 euro /.an, 600 euro cursuri inot, 3000 euro meditatii diverse materii, 5000 euro haine si pachet zilnic, incaltaminte inca 800 euro, mancare, dulciuri tabere si excursii inca 7000 euro. Astea fac cam 32.400 euro. Cam astea sunt cheltuielile sa nu ajunga ala mic buruiana.
Stimata doamna unde scrie ca aceea bucata de hârtie o să-ți tina bărbatul lângă tine? Dacă vrea sa te lase nu-l oprește nimic cu atât mai puțin o bucata de hârtie de 2 lei
Bai femeie, ieși din filmele americane si revin-o cu picioarele pe pământ ca nu sunt toți romani milionari.Sunt foarte curioasa câți copii de la noi din tara studiază la privat.Sau câte scoli private sunt de toate în comparație cu cele de stat.
Nu ma mai contrazic cu tine ca tu deja ai avioane. Duci o discuție din viata de zi cu zi a milioane de oameni, în fantezii.
Adaugam vacanta exotica in Seychelles de 3 ori pe an, plus croaziera prin Atlantic pentru a reusi copilul sa inteleaga cat mai bine geografie si ajungem la cateva milioane de euro pe an.
Din nou, faptul ca *poate* sa coste 30.000 de euro pe an sau cateva milioane nu inseamna ca o si face.
Nu toti copii provin din familii destramate si ramasi la mamici divortate. 15000 euro este anul de studiu la Scoala Privata. La stat nu poti sa-ti educi copilul.
Bagi bani ai calitate.
Cam 30.000 de euro costa cresterea si educatia unui copil. Nu-ti permiti, nu faci copii.
Ba, da' cine **** **-** te crezi tu sa imi spui daca sa fac copii sau nu? Si de unde **** mea ai scos 30.000 de euro sa coste?
Hartia aia iti da un statut. Cum suna sotia d-lui x fata de concubina lui? Si cum e cu numele copiilor?
Daca nu poti intretine si educa un copil atunci nu-l faci. E normal. Iese acum legea lui Firea.
Sa inteleg ca tu ai ajuns o buruiana din moment ce nu ai fost data la o scoala privata.
Pe timpul ala nu erau scoli private. Sunt medic si profesor. Tu ce esti? Un nimic, nu?
Sunt căsătorită de 14 ani dar niciodată nu m-am bazat pe acel statut de soție oamenii ma respecta pentru ceea ce sunt nu pentru că m-am măritat cu mister muscle sau cu Brad Pit și apropo mi-am păstrat numele de fata și copilul meu poarta tot numele meu!
Felicitari! De ce nu ai ales concubinajul cum sustin unii de aici? Ca doar nu te ''tine'' o hartie!
Nu am ales noi ci practic am fost obligați pentru a ne finaliza planurile de viitor, daca era după mine nici în ziua de azi nu ne casatoream ca tot asa trăim și cu aceea hârtie și fără ea
Extraordinar. Numai ca nu prea puteai accesa multe lucrusi daca erai concubina (tziitoare). Nu te obliga nimeni sa ''faceti'' acte. Ce fel de ''oameni'' ''moderni'' sunteti voi?
ps aveti troti?
Nu mai vorbi despre un divorț sau o despărțire ca fiind o rușine.Ca se intampla si la case mai mari.Cam ce ai vrea? Dacă unul din ei o ia cu timpul pe aratura si insala sau devine violent, alcoolic sau mai stiu eu cum sa stea obligat fortat acolo și sa își f...ta viata?
Mama sau tatăl ce reușește după un divorț sau un deces sa își crească, chiar și singuri copii sunt eroi.Iar majoritatea dintr-e ei sunt mai educați decât tine.
Și mama mea a trecut printr-un divorț și si-a crescut copilul singura pana sa recăsătorit și e un om super ok.Are și el la rândul lui familie,copii,isi iubește și respecta soția, muncește, e curat și ordonat, a făcut școală, a învățat bine și e mult mai respectuos ca mulți mucosi de "bani gata" cu școala privata.
Hai lasă arfele astea de diva ce arunca cu miile de euro în stânga și în dreapta când poate acasa nu ai o chifla.
Programator.
Mhm, medic si profesor care sta toata ziua pe TPU. Buruiano.
Sa fii sanatoasa. Ce sari asa? Esti o ''eroina''... divortata. Nu s-a gasit barbatul care sa te merite, nu? ha ha ha ha ha ha!
Ce esti tu? Programator? ha ha ha ha ha! savantule!
Ce faci Amandino? Arunci cu venin? Ai reusit sa redefinesti notiunea de buruiana, nesimtire, aroganta, cocalareala. Datorita celor ca tine suntem natia care suntem. Esti medicul ala care tipa in cabinet " de ce mi-o aduci acum? ". Este ca te-am ghicit? Linistestete si mergi la culcare. Nu ti-ar strica putina smerenie...dar la cancerul care te-a cuprins nu cred ca te mai ajuta.
''Cum te poți descurca singura cu un copil, mai ales dacă nu ai un venit?''
Adevarul e ca nu te poti descurca fara venit. O sa-ti dea pensie alimentara 200 lei /luna (daca vrea sau daca-l forteaza justitia) si mai ai si alocatia 200 lei/luna. Ai 400 de lei/ luna venit, nu ai casa, nu ai bani, nu ai munca, nu ai haine, nu ai mancare.
Ajungi atarnatoare la ajutoare sociale. Ce-ti poti dori mai mult?
Vis.
Nu mai zic de altele bani aia sunt un nimic în România nu au nicio valoarea mai ales preturile la necesitățile la un copil și sa întreți o familie nu-i deloc un vis bani aia sunt un nimic.
Tocma d-aia te uiti bine cu cine te ''cuplezi'' (sa inteleaga si tinerii) si mai important : iti iei o cutie de prezervative sa ai acolo daca chiar nu te poti stapani. Costa numai 3 lei/bucata si te scuteste de probleme.
Foarte corect. ''Unde nu-i cap, vai de picioare''.
Eu nu te-am jignit pe tine și nu știu tu de ce o faci.Nu am spus ca nu m-am protejat și nici ca am făcut copilul asta având neînțelegeri.Am avut masuri de protecție dar se mai intampla si accidente.
Nu am un venit acum.Dar asta nu înseamnă că pe viitor nu o sa am bani.Alocatia pana la 2 ani e de 600 și ceva de lei și oricum nu am de gând sa o folosesc decât în caz de nevoie pentru copil.Pentru ca pe tatăl lui nu trebuie sa îl forțez sa ii cumpere cele necesare. Daca noi nu ne mai înțelegem nu înseamnă că nu vrea copilul.O sa avem doar drumuri separate ca să ne putem face ambi o cariera și sa ne oferim ceia ce simțim fiecare ca avem nevoie, pentru ca asta e problema la noi.Fiecare vrea un alt mediu de trai și un alt statut social.
Eu ma gândesc daca fiind la distant unul de altul ca părinți și copilul la mine pentru ca cel puțin pana la un an doi depinde de mama e atât de dificil.Pentru ca el deși va veni la copil sa îl vadă probabil nu va avea cum sa stea cu mine in aceias casa.El muncind în alta parte nu va pute sa fie 24 din 24 acolo când are nevoie copilul.Iar legat de bani dacă am o urgenta cu el sa ma descurc pana trimite tatăl lui și tot restul.La asta ma refeream prin dificil nici de cum ca sunt o copila de nici 18 ani (am 30) ce habar nu are de viata sau nu vrea sa muncească sau mai stiu eu ce.
''O sa avem doar drumuri separate ca să ne putem face ambi o cariera și sa ne oferim ceia ce simțim fiecare ca avem nevoie''
Ha ha ha ha! Penibil.
''trimite tatăl lui și tot restul''' Ha ha ha ha!
am 30? ha ha ha ha!
''Cum te poți descurca singura cu un copil, mai ales dacă nu ai un venit?'' Te ''descurci'' cu siguranta! Ha ha ha ha ha!
Nu ma intereseaza parerile tale femeie divortata cu un copil dupa ea. Ha ha ha ha ha!
Eu sunt divorțată și cu copil după mine? Abia acum ma căsătoresc și fac copil femeie .
Mai am ani de zile probabil pana sa divorțez dacă va fi cazul și sa am "copil după mine", cu toate ca nu vad nimic greșit la treaba asta.Mai de graba ma sperie bărbatul tău dacă ai, ca se complace sa stea cu asa specimen dor pentru ca "nu e voie" sa divorțezi dacă te-ai însurat.
Sigur ca da. E vorba de altcineva. Scuze! Ha ha ha ha ha!
Las-o ca femeia are probleme serioase la mansarda, ma mir ca nu te-a blocat încă
Eu cred ca ori e un copil ce habar nu are de viata, un baietandru ca bărbat nu îl poți numi, frustrat sau Violeta sub un alt nume ca numa nebuna aia mai vorbește aiurea.
Mie una îmi place ca aici o grămadă sunt multimilionar, mari sfătuitori, perfecțiunea antruchipata dar habar nu au de viata.
Copil nu e clar! M-am gândit și eu ca ar putea fi Violeta având în vedere că a dispărut ca măgaru în ceață în ultimul timp și mai e și faptul că m-a blocat fără motiv deci tind sa cred că chiar ea e ca altfel nu ma bloca având în vedere că nici măcar nu am apucat sa intru într-o dispută cu ea poate știe ca dacă o iau tare îmi dau seama cine e
Oricum.Mie mi se pare ciudat ca un om și din gluma sa gândească asa.
Nu zice nimeni ca nu i nevoie în viata de anumite lucuri, ca nu trebuie sa calculezi anumite chestii și etc.Dar totuși, trebuie sa gândești normal.
Ea se consideră atotștiutoare oricum eu sunt de părere că ar trebui să-și facă un consult psihiatric ca are probleme
Greu asa ceva este foarte greu sa trăiești asa ceva e greu foarte greu nu sunt părinte da stau și ma pun în locul tău puțin și ba e greu ma să fi mama sa ai asa ceva pe cap e greu de tot foarte greu mai ales dacă nu ai niciun venit de alt undeva și sa fi mama singur Doamne (
Importat este ca copilul tău sa fie bine nu gura lumi muncești pentru el faci ce trebuie pentru siguranța lui ești mama lui dacă vezi ca nenorcitul ăla nu face nimic pentru propria lui familie de ce nu-l dai în judecată? Offf...
Transfera copilul la o casa de adoptie, deja sufera prin faptul ca parintii sunt separati si partial prezenti iar tu pe fond financiar. O sa ajungi la sapa de lemn si nu e bine.
Totuși o dată ce v-ați despărțit. Voi nu mai aveți răspundere nici sufletească, nici morală, nici nimic unul față de celălalt. Doar tatăl față de copilul vostru. Și o mică răspundere morală față de o relație amicală, asta doar dacă voi gândiți și doriți binele copilului vostru.
Din întrebare mă duce cu gândul la faptul că tu ai mai avea sentimente pentru el, poate el pentru tine doar de amiciție. Acum evident doar voi știți ce e între voi.
Clar pentru copil trebuie să faceți multe, o dată ce a apărut, trebuie. Cunosc o groază de părinți care o fac și după aruncă așa pur și simplu unul sau chiar mai mulți copii doar de dragul de a susține că e și el părinte în societatea asta, dar sunt praf, crede-mă.
Tu trebuie să comunici totul cu fostul soț și să luați decizii împreună față de copilul vostru, asta l-ar ajuta pe copil să vadă că indiferent ce decid părinții, divorțul nu este moartea a nimic, și el are părinții lângă el al greu.
Apoi ar trebui pentru copilul tău, dacă știi că singură nu-l poți crește să te aia pe ele de păreri și judecăți și da, să tai din ego și orgoliu și să mergi la ai tăi să te ajute cu un mediu ok pentru creșterea lui. Însă ai grijă, dacă sunt prea avocate sau judecătoare acolo în familia ta de baștină, șefiste și oameni certăreți ori care nu te lasă nici să fii mamă pentru copilul tău, recomand și plecare din sânul familiei. Nu ai idee cât de rău este iar să simți că tu nu ai putut fi mamă pentru copilul tău și să simți că el are influențe prea mari de la alți membri, care poate nu-l educă cel mai bine. Plus că frustrarea ta se va resfrânge asupra copilului tău toată viața. Nu cred că la final vrei să tragi linie și să spui că nu ai fost mamă pentru el.
Succes!
Buna, nu ma aflu in situația aceasta, dar pot să-ți spun sa ai părinți aproape nu va fi dificil pana la urma sunt bunici.Îți recomand sa cauți un job unde poți lucra de acasă in acest fel ai grija și de copil si nu va fi nevoie sa îl duci la creșă( unde si acolo costa foarte mulți bănuți. Nu înțeleg de ce te interesează părerea celorlalți, nu trăiesc ei viața ta si nu ești singura in aceasta situație… Dacă te-ai despărțit de tatăl copilul și mai sunt sentimente la mijloc exista și împăcări. Pana la urma copilul o sa va unească mereu, iar daca nu exista cale de împăcare, nu complica situația fără certuri si e bine sa mai lași de la tine decât sa suferiți…multă putere.
E mai mult și mai greu de povestit.Dar pe scurt eu am lăsat de la mine de-a lungul anilor dar cam greu sa se poată ceva.Nu am făcut altceva decât sa îmi îngrădesc mie anumite planuri.Sa ma închid intr-o lume în care nu ma descurc și căruia nu ii aparțin și chiar sa ma îmbolnăvesc din cauza stresului și unei vieți pe care nu mi-am dorit-o și planuito asa.
Dacă el vrea sa ia în seama și drumul meu eu nu pun stop și mergem înainte pentru ca țin la el mult.Nu suntem genul de familie ce sa ne inselam sau batem.Ce sa consumam alcool sau sa stam la jocuri de noroc dar pur și simplu nu mai am cum mai ales având și un copil sa ma axez doar pe planurile lui de viata și viitor.Doar la ce ar putea el sa facă și sa devina.Trebuie sa ma gândesc și la mine și la copil.
Legat de ce spune lumea e nasol ca am în familia apropiata oameni ce o sa ma judece.Cum ar fi bunicii, tatăl ce nu o sa rateze ocazia o data stand la el sa nu îmi facă scandal pe tema asta.
Deci daca anticipezi scandalul, nu te mai duci acolo din prima faza. PLECI.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
