De ce au unii această impresie că dacă un copil sau adolescent e într-un fel, automat sunt și părinții la fel sau au fost educați în asemenea manieră sau au văzut în familie un anumit coportament și ei îl reproduc în societate? Mai ales în fața celor care nu cunosc bine pe copil și părinți, se formează această concepție.
Pai depinde la ce ne raportam.
Caracterul in mare parte il formezi de cand ai fost mic. Chiar daca "te schimbi" de-a lungul vietii. Dar cele mai multe/importante trasaturi le formezi de mic, in familie. De asta si aceasta conceptie. Cum le formezi depinde.
Normal ca sunt mai multi factori sociali/de mediu.
De exemplu, intr-o familie abuziva de alcoolici nu este exclus ca un copil sa fie complet altceva decat parintii lui. Dar nici opusul, sa fie exact sau mai rau decat parintii. Ori poate ramane cu traume care-l afecteaza mai departe in viata de adult prin comportamente pe care nu le afiseaza decat anumitor persoane apropiate si nu poti avea o imagine clara despre cineva de la distanta (intr-o relatie formala).
In general, impresia noastra poate fi eronata despre orice persoana care nu e apropiata cu noi. Toti putem fi amagiti.
"Cum poate Xulescu sa faca asa ceva cu prietena lui? Doar la facultate parea un tip de treaba si numai cu 10 pe linie!"
De multe ori ne inselam.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Din cauza celor "7 ani de acasa", adica primii ani de educatie din viata copilului, cand micutul copiaza comportamentul celor apropiati.
Răspunde
Impresia de care spui a aparut din fapte reale, de atatia ani de cand lumea are copii.
Buna! Pentru ca de cele mai multe ori asa se intampla, parintii nu ofera o educatie corecta copilului, parintii nu sunt nici ei educati, astfel copilul copiaza cele mai apropiate exemple. Desigur ca pot exista cazuri cand un copil educat intra intr-un cerc cu persoane care nu sunt tocmai ok, si copiaza comportamentele acelora, ca sa para cool.
E simplu:
Pentru ca in general si caracterul se mosteneste genetic, la foarte multi e o regula ca fata are caracter de la tata, si baiatul de la mama, poti sa verifici "ahh e ca leita tacsu, incapatinata, etc".
Educatia vine dar pe scheletul genetic, in limita lui, daca genetica spune ceva si vede altceva, va respinge automat de la sine, nu reproduce ce vede, nu se prinde de el! Zice "nu imi place asta, nu., daca tata, mama au facut asa, eu nu vreau sa fac la fel".
Cine reproduce, de fapt se regaseste in ce vede, deci era la fel, doar ca era latent.
Asa se explica ca 3 insi din acelasi mediu, acelasi tip de parinti, situatie financiara, educatie, pot iesi diferit. Adica reactii diferite la acelasi mediu, aici e genetica.
O fi si psihologic, nu zic nu, se poate ca la anumite traume sa se defecteze creierul si sa devii altcineva practic.
Bine, nu sa fie preconceptie! Asta clar, daca se constata concret zic, asa aiurea nu are sens sa dea o parere aiurea doar ca parintii sunt intr-un fel.
Educatia nu are atat de multa importanta cum cred unii.Copiii au personalitate proprie, se poate modela un 10% dar nu mai mult.
Pentru ca majoritatea sunt exact ca parintii lor. Putini sunt copiii care se ridica peste ei.
Se zice ca un copil este oglinda parintilor. Cam este adevarat pana la urma, dar nu in totalitate. In familie te formezi ca om, preiei conceptiile lor, anumite comportamente involuntar, dar acestea se mixeaza si cu ce vede copilul si in afara familiei.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
