Hei. Ce pot face sa nu cad în depresie dupa ce am realizat niste lucruri?
Mai exact am realizat ca am abuzat o persoana draga, fara sa imi dau seama ca faceam asta. Acea persoana m-a parasit si nu mai vrea niciun contact cu mine, iar eu ii simt lipsa enorm si regret din suflet. Vreau sa o las in pace, spre binele ei. Dar am tendinta sa ma panichez cand ma gandesc si se mai intampla si ca gandul asta sa fie constant. Imi amintesc exact momentele in care o abuzam verbal si o manipulam si minteam si ascundeam lucruri. Si ma ingrozeste ideea ca eu credeam ca e ok ce fac si ma credeam tot eu nedreptatita si ranita. Mi-e asa rusine de ea si mi-e foarte greu sa traiesc fara. A trecut mult timp dar pe zi ce trece imi dau seama si retraiesc tot mai viu momentele alea si ma fac sa vad totul in negru si sa imi bată inima foarte tare. Stiu ca nu merit, dar daca stiti ceva, va rog, ajutati-ma!
Ordonare:
După relevanţă
In primul rand:
Cum te purtai urat si credeai ca e bine?! Aici chiar nu inteleg. M-ai lasat masca, sincer.
Apoi daca ai facut asa, asa o sa faci si data viitoare ca asta iti este felul, tu iti dai seama ca nu e bine, dar nu stiu daca vei putea face altfel, pentru ca una gandesti, alta simti.
Din cauza unor probleme psihologice in trecut, ai capatat un model de gandirea si comportament defectuos.
Daca tatal tau tu fiind fata, avea acelasi fel de a fi, atunci ai mostenit genetic, ca in general baietii mostenesc caracterul mamelor, si invers.
Normal ca te-a parasit, ce vroiai sa faca?
Dar nu intra in depresie (desi nu depinde de tine daca intri sau nu), pana la urma aia erai si aia e, nu puteai face altfel atunci, ca altfel faceai, degeaba regreti acum cu gandirea de acum.
Nu te mai invinovati ca nu ai de ce.
Eu nu te condamn ca inteleg chestiile astea fiind f pasionat de psihologie (ca e usor sa arati cu degetu fara sa intelegi), dar ti-am prezentat de unde vine si ce sanse sunt sa nu mai vina sau sa vina iar.
Noi nu avem cum sa te ajutam decat maxim sa iti recomand sa iti controlezi comportamentul la viitoarea relatie, daca poti! Daca nu, vei vizita un psiholog si vezi ce spune ca altfel esti o cauza pierduta daca se repeta si nu iei masuri.
Asta este. Cand aud alea "vaaai daca nu ii ziceam sa vina nu il mai calca masina", de parca stiai atunci ca se va intampla asta! E doar un ex cand oamenii se invinovatesc aiurea.
Răspunde
Nu te mai stresa degeaba, ca probabil deja persoana aceea nu mai da mai mult de 2 bani pe tine.
Dar au fost momente in care s-a mai gandit la mine. M-a scos de la block la un moment dat prin vara... apoi i-am scris eu un ultim mesaj pe 1 octombrie multumindu-i pentru unele lucruri si spunandu-i ca ce am facut nu are legatura cu ea, ci cu problemele mele cu mine. Si mi-a dat block. Dar zilele astea m-a scos iar? Oare chiar nu mai da 2 bani? De raspuns nu raspunde, nu ma astept. nici nu stiu daca vreau. Dar ce e cu block si unblock dupa luni de zile? Apoi block iar si unblock dupa o saptamana?
Răspunde Problemele tale cu tine? Hmm. suna ciudat, o inteleg, incearca sa gasesti alta.
Deci nici tu nu îți explici block-unblock-urile, nu?
Ce-s alea? N-am auzit de asa ceva.
Imi cer scuze. Ma refeream la faptul ca m-a blocat in martie, apoi prin iulie m-a deblocat. Iar dupa ce i-am scris pe 1 octombrie, pe 11 m-a deblocat iar.
Salut/Bună.
Din moment ce ai facut-o neintentionat, nu ar trebui să te mai gândesti la asta asa de exagerat. Dacă eu as păți la fel ca tine, sa abuzez de persoana draga, as incerca orice ca sa ii recapăt încrederea si sa fiu alaturi de ea.
Nu mai poate, a ajuns in stadiul in care nici nu mai vrea. Am avut sanse multe si am pierdut-o de tot si acum stiu ca cel mai bine pentru ea ar fi sa dispar de tot pentru totdeauna, macar din viata ei. Si mi-e foarte greu sa fac asta si incep sa ma urasc, incep sa am sentimente negative fata de mine. Adica ea poate scapa de mine, dar eu de mine nu pot. Si nu ma gandesc in mod voluntar, doar ca stau linistita si brusc vad ceva care imi amintește de ea, apoi vreau sa ii scriu, sa ii arat si imi amintesc ca nu mai vorbim de 7 luni. Ideea este ca lucrurile astea nu prea le poti face "neintentionat"... si nu imi explic eu mie de ce am facut asa, de ce m-am adus eu pe mine in stadiul asta.
Stai putin, tu ai pierdut aceasta persoana acum 7 luni? In 7 luni ar fi trebuit sa te tii dupa ea mereu. Eu ti am spus, daca as rani o pe iubita mea, as incerca orice sa ii recapat increderea, macar sa stie ca nu am facut o intentionat si ca imi pare rau, ca o iubesc si o voi iubi mereu orice s ar intampla. Pur si simplu ar trebui sa iti faci curaj sa ii scrii sau sa incerci sa o intalnesti undeva, dar sa nu exagerezi sa te tii dupa ea mereu sa pari obsedat mintal sau ceva, sa fie cat mai natural.
In martie am vorbit ultima oara...
Eu deja eram disperata pentru ca era mai rece si eu voiam sa fim apropiati si sa fie totul ca inainte de tot. Dar nu a mai putut si paream exact obsedata, mi-a recomandat sa merg la psiholog. Incercam sa ma abtin, dar nu puteam sa zic ceva care sa nu il enerveze sau sa il raneasca. Si il distrageam de la scoala, asa ca am ales sa il las in pace o perioada, pana la vacanta de Paste cand am incercat sa ii scriu iar si mi-a dat block. Eu tot timpul cat nu am vorbit am plans si am citit conversatii vechi si am facut chestii care aveau legatura cu el, doar ca nu i-am mai scris... si apoi am realizat ca ultima conversatie a fost ultima care va mai exista vreodata.
Cum sa ii spui cuiva ca nu l-ai mintit intentionat? Ca nu ai inventat chestii care sa o raneasca intentionat? Era exclus, ar fi parut ca il iau in ras
Well. Ar trebui sa vizitezi un psiholog, dar nu pentru faptul ca ai probleme sau ceva, dar ai nevoie sa vorbesti cu cineva despre problemele tale. Ar trebui sa incerci sa treci peste aceasta intamplare totusi, pentru ca oamenii invata din greseli si de acum nu vei mai face asa probabil.
Nici nu imi permit sa merg la un psiholog... si cel mai aproape e la 80 km. Mie mi-e foarte dor de persoana asta si ma omoara sentimentul acesta provocat de lipsa ei, parca tot timpul stau cu gandul si astept un moment in care o sa imi scrie, dar momentul ala nu vine si de mult mi-a spus sa imi iau gandul si sa nu ma mai mint pentru ca ea nu ma mai iarta. E oribil.
Incearca sa iesi cu prieteni sau sa iesi sa interactionezi cu oamenii. Sunt multi baieti probabil mult mai buni decat cel pe care l ai pierdut deci, ar trebui sa incepi sa cauti. Si daca nu este psiholog pe langa tine, ai putea sa vorbesti despre problemele tale cu un prieten apropiat, sigur te va intelege.
Tot fac asta, ies, ma implic in mai multe activitati. dar ceva lipseste si e un gol imens pe care nu il umplu cu nimic. Absolut nimic. Dupa ce ma despart de toata lumea si raman eu cu mine, ma gandesc tot la asta. Si as da orice sa pot vorbi. De multe ori chiar visez asta, e absurd. Nu ma interesa sa fie cineva mai bun, il voiam pe el. dar intre noi erau multe obstacole si eu aveam si niste probleme de stima de sine si de incredere in ceilalti. La randul meu am fost ranita de altii si m-au afectat lucrurile alea si subconstientul meu a respins apropierea aia cu el, desi mi-o doream mult. era si o diferenta de varsta, nu numai distanta... ne-am intalnit si intr-un cadru pe care eu nu prea il luam in serios (pe omegle) si niciodata nu mi-as fi imaginat ca de acolo o sa imi fac eu o relatie. Abia acum realizez ca aveam exact ce imi doream si nu faceam decat sa stau sa ma gandesc la cum ar fi trebuit sa fie si cum imi teoretizasem eu ca va fi pentru mine o relatie serioasa. au fost multe. Si as vrea sa le discut cu el macar dupa atata timp. dar sunt 0 si incerc sa ma impac cu asta. Uneori ma panichez foarte tare si cand incerc sa adorm ma loveste asa realizarea aia ca niciodata nu il voi mai auzi. Si realizez cat de mult timp inseamna niciodata si simt ca ma sufoc si trebuie sa ma ridic din pat si... imi e greu. nu am cui sa spun. sper doar sa nu dau in lucruri mai negre si sa ma sinucid
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
