| Lariisucaaa a întrebat:

In aceasta toamna, m-am mutat din Romania impreuna cu mama mea ( tata nu este cu noi, el munceste intr-o alta tara ) si simt ca nu pot absolut deloc sa ma adaptez. Stiu ca am mai multe posibilitati pe viitor, dar mi-am dat seama ca imi iubesc tara si orasul in care am trait 15 ani foarte mult. Nu e indeajuns sa o am doar pe mama langa mine ( stiu ca ea conteaza cel mai mult ) doar ca imi e dor de prietenii si familia mea ( bunici, unchi, matusi, verisori ). Imi vreau viata inapoi, si simt ca nu pot sa mai evadez din lumea asta. Ma simt ca la inchisoare, nu mai am nicio scapare. I-am mamei mele ca as vrea sa ma duca inapoi acasa dar bineinteles ca nu este de acord. Nu inteleg de ce ma tine langa ea daca eu nu imi doresc asta. Daca m-ar fi inteles m-ar fi dus acasa. Sunt ca o statuie aici, ma duc la liceu si apoi acasa. Asta e tot ce fac. Mi-e dor de prietenul si prietena mea cea mai buna si ma doare cand vad poze cu ei fericiti, la liceu, bucurandu-se de adolescenta. Si eu la 15 ani stau in pat si ma uit la televizor pentru ca altceva nu am ce sa fac. Iar oamenii de aici nu sunt iubareti la fel ca mine. Eu cu prietena mea cea mai buna eram foarte apropiate, aici sunt foarte diferiti. Mama mea crede ca daca ea este fericita aici, trebuie sa fiu si eu. Tata logic ca nu are niciun cuvant de spus, daca mama a zis nu, el nu are ce sa mai zica. Pentru ca tata mereu ma intelegea si singura mea speranta a fost el, apoi... Am mai stat la bunici un an, fara parinti si mi-a fost bine. Incepusem sa invat foarte bine la scoala datorita faptului ca nu era mama langa mine sa ma cicaleasca " invata, invata ", eram pe cont propriu si nu ma ajuta nimeni. Ma simteam puternica. Ea imi spune ca vreau acasa doar pentru prieteni si ca sa imi fac de cap. Nu este absolut deloc adevarat. Cat am stat la bunici puteam sa ma droghez si sa ies in cluburi daca chiar voiam, dar nu. Eu nu sunt genul de persoana care se schimba dupa cum este vremea afara.Nu, eu am ramas aceeasi, poate m-am schimbat in bine, dar in rau in niciun caz. Si nu neaparat prietenii sunt motivul pentru care as vrea sa ma intorc. Vreau sa ma intorc pentru viata mea normala si linistita.Mi-am dat seama ca daca nici mama nu ma intelege, atunci nimeni nu o va face vreodata. Eram cat de poate de deschisa cu ea, vorbeam despre orice si acum ea nici macar nu vrea sa ma asculte. Se enerveaza si abandoneaza subiectul iar eu raman ca o idioata. Nu imi pot imagina cum imi poate face una ca asta. Stiu ca imi vrea binele, dar binele meu nu e aici si nu vrea sa inteleaga. Am incercat sa ma acomodez si sa uit de tot. Dar seara imi amintesc de toate momentele in care eram fericita si in care ma bucuram de fiecare clipa. Chiar nu pot sa imi dau seama cum ma poate tine legata de ea aici, nu-i pasa daca eu plang sau nu, daca eu sufar. Aveam incredere in ea si credeam ca ea ma va intelege, dar se pare ca aparentele insala. Cu vorba buna vad ca nu merge. Cum as putea sa o conving sa ma aduca acasa? Sfaturile m-ar ajuta foarte mult. Va multumesc happy

6 răspunsuri:
| mgtow a răspuns:

In tara mergi in vizita, zi sa-ti cumpere un playstation 3 sa vezi de nu prinzi adaptare la straini in cateva ore de placere la televizor

| danay72 a răspuns:

Explica-i ce simti fara sa o jignesti. Legat de acest lucru pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi unele articole utile.Eu iti doresc succes.

| OoBunnyoO a răspuns:

Incearca sa te adaptezi si sa iti faci prieteni la noua scoala. Asta este senzatia pe care o ai atunci cand cresti mare. Ideea ca timpurile din trecut in care ieseai cu prietenii nu vor mai fi sau daca vor mai veni nu se vor mai simti la fel. Tu ai avut parte de socul maturitatii un pic mai repede. Intorcandu-te acasa nu faci decat sa amani momentul asta. La un moment dat, crede-ma, ca se va sparge gasca. Veti mai iesi, o data, de doua ori pe saptamana si nu va mai fi la fel ca in trecut.
Gaseste-ti niste prieteni aici unde stai, faptul ca nu ai, depinde de tine. Stand in casa si spundandu-ti ca nu te simti bine unde esti, nu te va ajuta sa te integrezi. Acorda-ti o sansa, atat tie cat si mamei tale, gaseste-ti noi prieteni si nu te mai uita in trecut.

| NGheorghe a răspuns:

Astea sunt decizii grele ar trebui sa primesti mai multe detalii de la mama ta. De fapt acum ti se creaza viitorul de catre mama ta care procedeaza cum crede ca este mai bine pentru tine. Dar indiferent daca ea se bazeaza pe impresii sau chiar cunoaste adevarate oportunitati, ar fi o adevarata prostie din partea ta ca sa faci tot posibilul sa ii demonstrezi ca se inseala... asta inseamna, practic, sa iti distrugi cariera.
Practic la varsta asta incepe un nou capitol din viata ta in care poti si ar trebui sa iti dezvolti activitati profitabile si productive pe gusturile tale, folosindu-te de relatiile tale (doi prieteni :) ) pe langa alte chestii pe care le vor parinti tai de la tine. Ca daca vrei sa te intorci inapoi atunci te vei intoarce ca nimeni nu are ce sa iti faca, dar daca tot ai avut ocazia sa fi altundeva atunci macar sa te intorci cu cat mai multe avantaje (limba straina cunoscuta la perfectie, tehnologie moderna, arta culinara)
Poate iti ia un caine?
https://www.youtube.com/watch?v=aHweGd2Vq4E
...si multe alte filme cu Cesar Milan

| Lothar a răspuns:

Ce iti trebuie tie este iubirea unui baiat nu mersul "acasa". Acasa este locul unde cineva se gandeste la tine si daca reusesti sa gasesti un baiat care sa te iubeasca in adevaratul sens al cuvantului nu-ti mai trebuie nimic altceva.Indura 1 an 2 ani 3 ani. dupa o sa fii mai puternica...invata ca sa ajungi o femeie independenta si stapana pe viata ta ca sa nu depinzi de nimeni. Vrei un prieten? pot sa stau cu tine de vorba daca promiti ca nu musti

| lovemeoana a răspuns:

Incearca sa te acomodezi cu noua casa si totul o sa fie bine. poate ca mama ta crede ca e mai bine aici. fa-ti noi prieteni si totul o sa fie bine