Mama a plecat în Italia când aveam doar 12 ani și am rămas în grija bunicii până la 19 ani. Am crescut cu o bunică rea care mă bătea, în timp ce mama s-a căsătorit în Italia cu un om.
Credeți că ar trebui să fiu supărată că nu mi-a fost alături?

Poti sa fii suparata, poti sa nu fii, asta nu o sa conteze deloc pentru mama ta si nu o sa schimbe ce a fost.

Daca esti suparata nu faci decat sa te ingandurezi mai tare si sa traiesti asa. Daca nu esti si o sa tratezi cu indiferenta asta, o sa te eliberezi de aceste ganduri negative si o sa duci o viata mai linistita. Nu face un lucru pentru ca "asa se zice". Asta face diferenta intre persoanele care se resemneaza si isi traiesc viata in continuare si cele care nu o fac si traiesc cu conceptii din trecut.

Ce a fost, a trecut.
Acum esti in masura sa gandesti rational, si sa realizezi ca nu trebuie sa duci mai departe nici exemplul mamei tale, si nici al bunicii.
Tot ce conteaza e prezentul, si cum sa fii o persoana mai inteleapta, mai buna din toate punctele de vedere decat exemplele negative din viata ta.

Poti fi suparata din orice motiv.E dreptul,e normal,natural si nu poate nimeni zice daca e rau sau bine.
Eu as fi suparat daca eram in aceasta situatie.
Nu-mi pot imagina cum e sa locuiesti fara parinti(fara unul mai stiu cum e, caci ai mei au avut perioade in care stateau despartiti, dar mereu i-am avut pe ambii aproape, deci nu se prea pune)
Depinde total de tine cum te simti, daca iti ierti mama sau nu.
Daca vrei sa scapi de o parte din ganduri incearca sa vezi de ce te-a lasat in grija bunicii.Era din cauza banilor? Adica nu avea?
Nu a dorit sa mai aiba grija de tine?
Inainte sa plece cum se comporta?
Poti avea incredere in ea?
Orice ai face, nu uita ca alegerile tale(adica daca vei alege sa pastrezi legatura cu ea sau nu, daca o ierti sau nu) trebuie sa nu-ti faca TIE rau.Trebuie sa ai grija de tine, sa te pui pe primul loc.
Supararea nu e o alegere.E un sentiment.Nu le poti controla.
Dar poti incerca sa le intelegi.Nu incerca sa "ingropi totul sub pres" caci iti vei face rau singura.

Pune o patura pe tine si lipeste-te de soba/calorifer, o sa te simti mai bine.

Din pacate cazul tau nu e unic sunt foarte multi in situatia ta dar esti majora poti sa iei singura decizi cat despre mama ta ai incercat sa vb cu ea

In aceeasi situatie sunt si eu.Maica-mea s-a despartit de tatal meu cand aveam 12 ani, s-a recasatorit, apoi a plecat in strainatate.Ne vedem o data sau de doua ori pe an, in rest vorbim pe retelele sociale sau le telefon.Normal,am fost suparat, am plans, am renegat-o un timp, dar pana la urma viata merge inainte, nu are niciun rost sa stai suparata.Invata sa treci peste si iti va fi mai bine.Asa am facut si eu si am tot 19 ani.

E normal ca supararea o sa te cuprinda, din punctul meu de vedere nu ar mai trebui sa o bagi in seama pe mama ta pentru ca te a lasat de mica, mai ales daca nici nu te a mai cautat. Nu ai cum sa pleci sa-ti lasi copilul timp de 7 ani, nu te mai numesti mama. Iar daca bunica ta te batea cand faceai prostii asta nu conteaza, toti ne luam bataie cand suntem mici, daca bunica ta a fost langa tine si nu te a abandonat ea se numeste pentru tine "mama". Acum daca a fost si ea rea si se comporta urat cu tine nu ar mai trebui bagata in seama, dar tine cont ca ea nu te-a abandonat si ai avut unde sa pui capul seara sa dormi, nu ai ramas pe strazi.
Numai bine!