Tu spui ca meriti libertati de adult. Asta inseamna ca ti le-ai castigat, adica ca ai responsabilitati de adult si le faci fata. Intai trebuie sa iti asumi obligatiile de adult si abia apoi, dupa o vreme, capeti si drepturile.
Daca nu iti place singur atunci taci si inghiti, te supăui traiului in comun. Daca nu iti place traiul in comun, te muti singur. Lucrurile sunt simple, daca stai cu parintii, ii lasi sa faca integral regulile, fiindca este casa lor si te tin ca pe un copil (presupunand ca nu le platesti chirie si nu esti complet independent din punct de vedere al gospodaririi). Nu ai ce discuta cu mama ta despre asta, in casa ei, ea face regulile, tu intervii numai si numai daca ti se cere parerea. In casa ta, muncita integral de tine, vei face tu regulile si vei cere parerea numai daca vrei, uramnd sa o respecti numai daca iti convine. Am locuit si eu pana la 25 de ani cu mama, fiindca desi lucram, eram studenta si nu ma puteam intretine singura. Si am respectat integral toate regulile impuse, fara nici un comentariu.
Este foarte ciudat ceea ce face mama ta si nu este normal. Discuta serios cu ea si apoi muta-te. Vei avea casa ta, te vei intretine singur 100% si asa va veti normaliza realtia, tu vei mereg doar in vizita, ea va veni doar in vizita, nu vei primi nimic de la ea (bani, mancare, etc, doar mici cadouri simbolice la ocazii) si totul va intra in normal. Daca cumva masina este cumparata din banii parintilor, nu o mai folosi, cumpara-ti una din munca ta
Tu spui ca meriti libertati de adult. Asta inseamna ca ti le-ai castigat, adica ca ai responsabilitati de adult si le faci fata. Intai trebuie sa iti asumi obligatiile de adult si abia apoi, dupa o vreme, capeti si drepturile.
Daca nu iti place singur atunci taci si inghiti, te supăui traiului in comun. Daca nu iti place traiul in comun, te muti singur. Lucrurile sunt simple, daca stai cu parintii, ii lasi sa faca integral regulile, fiindca este casa lor si te tin ca pe un copil (presupunand ca nu le platesti chirie si nu esti complet independent din punct de vedere al gospodaririi). Nu ai ce discuta cu mama ta despre asta, in casa ei, ea face regulile, tu intervii numai si numai daca ti se cere parerea. In casa ta, muncita integral de tine, vei face tu regulile si vei cere parerea numai daca vrei, uramnd sa o respecti numai daca iti convine. Am locuit si eu pana la 25 de ani cu mama, fiindca desi lucram, eram studenta si nu ma puteam intretine singura. Si am respectat integral toate regulile impuse, fara nici un comentariu.
La 23 de ani esti ditamai omul si poti sa-ti faci valiza sis a pleci daca nu-ti convin regulile si comportamnetul parintilor.
Nu te mai plange, ia-ti buletinul si valiza si pleaca in lume!
Daca nu e lasa, suna la politie si vor intervenii ei sa-i puna interdictie mamei.
Pe scurt: problema nu e la ea, cat la tine. Ok, ea e nebuna, dar tu esti si mai nebun ca accepti.
Discutia e lunga, dar in esenta asta e.
Nici la 40 de ani nu scapi de ea.Tot la fel o sa faca.
O sa fie dificil si sa-ti gasesti o sotie care sa accepte situatia.
Cât timp locuiești pe banii părinților, trebuie să îi asculți. După mine, chiar dacă nu aș locui cu ai mei sau nu m-ar ajuta tot i-aș asculta.
De multe ori am regretat că nu am ascultat sfatul mamei.
Probabil știe ce poamă a crescut, iar acum suferă puternic fiindcă nu te muți odată din casa ei.
Eu consider ca ar fi destul de ok sa vorbesti cu ea deschis si sa ii spui ceea ce te deranjeaza.
anonim_4396 întreabă: