| Roliii a întrebat:

Nu ma mai pot concentra la nimic, nu mai am nici încredere în mine, nici motivare, din cauza parintilor minunati care m-au făcut sa ma simt ca ultimul rahat in fata lor creîndu-mi sechele de a lungul anilor, am si deraiat la facultate, am doar un an la Drept, absolvit pe hartie care nici macar nu e inghetat ca sa pot continua din cauza idielor care mai degraba sa nu-mi permita sa fac ceva pentru mine. Inca de la inceputul ideii de a merge la facultate mai primesc amenintari de la mama cu fiecare ocazie rezonabila ca voi fi dat afara din casa, am inecrcat sa-mi îmbunătățesc situatia sa le explic si despre mine, sa fac lucruri care sa-i bucure si sa ma accepte mai tare, dar bineinteles nu s-au incalzit aproape deloc. Ma simt nedorit si al nimanui, n-am nici viata sociala, am ajuns de mult timp sa-mi urasc fam din astfel de motive si tot eu sunt "vinovat" si criticat aspru pentru asta. Am fost la 3 psihologi sa discut timp de cateva luni ca sa-mi dau seama ca nu eu aveam nevoie de asa ceva si acum la 23 de ani tot eu sunt criticat pentru nu mai motivează sa fac ceva, ca nu stiu incotro sa o apuc dupa decenii de rahat in care am ramas cu traume pe termen lung.Problema e ca nici n-am vreo optiune, cu cine sa discut despre astea? Voi ce ati face? Imi puteți si spune si ce sa mai fac ca eu nu mai (... nu mai am nici simtul umorului...)nu mai stiu ce fac?

9 răspunsuri:
| peperonies a răspuns:

Primul lucru pe care trebuie sa il faci e sa accepti responabilitatea pentru viata ta. Nu e vina parintilor, nu e vina scolii, nu e vina vecinilor, nu e vina mea. Tot ce nu merge bine in viata ta nu merge bine din cauza ta nu din a altora si pana nu accepti lucrul asta si te schimbi nu o sa se schimbe nimic in bine. Ai 23 de ani nu 16. Ia-ti o slujba si muta-te de la parinti. Singura metoda prin care poti sa "iti bucuri" parintii la 23 de ani e sa le demonstrezi ca nu ai nevoie de ei si ca poti sa te descurci singur in viata. Spor.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Ai fost un copil nedorit se pare. Eh,e de lucru să îndrepți toată soarta asta teribilă a ta. Din păcate și eu trec prin ceva nasol,dar nu la fel ca tine evident. Nu ma simt înțeleasă (adevăr sau închipuire,asta simt), depun CV-uri și nu mă primește nimeni la munca dar am studii superioare,nici ca femeie de serviciu sau casier nu m-ar primi sau sa vând mostre de cașcaval sau salam la supermarket,încă pe banii părinților,fără partener, scandal în familie cu bătaie cateodata(fără să fiu eu cauza scandalului),fostii colegi de liceu și facultate sigur sunt cu mult peste nivelul meu realizați financiar și social iar eu in urmă cu viața în continuare,frustrata zi și noapte,cu bot... Încearcă să vezi ceva nostim pe YouTube sau de oriunde (filme,seriale,desene animate chiar), incarca-ti mintea cu lucruri plăcute, pozitive până la refuz. Asta sa fie drogul tau. Hobby-urile de asemenea sunt un alt remediu. Nu o fi cel mai bun exemplu, dar sper măcar sa extragi ce e mai benefic. Nu ești singurul prin ceea ce treci, sunt cazuri și cazuri. Eu și acum încă lucrez la a-mi readuce la viață optimismul și energia pozitivă spre un viitor echilibrat, nu compromis. Foarte greu dar o sa treaca.

| OttoVonAegyssus a răspuns:

Hmm, mi-aș băga picioarele în iei de psihologi, în primul rând, bani aruncați pe fereastră, totul ține de tine, psihologul doar te ascultă și îți bagă niște idei în cap, care poate vor funcționa, poate că nu, după care îți vor lua banii și se vor duce în vacanță pe un vas de croazieră pe când tu vei rămâne cu aceleași probleme.
Ce aș face eu, bagajul și aș tulio, în alt oraș, departe de tot câcatul, m-aș angaja, plăti chiria și strânge niște bani, între timp aș deschide o afacere mică și apoi încă una, dar înainte mi-aș da demisa din locul ăla de câcat sau pur și simplu mi-aș deschide direct o afacere. Aș cunoaște oameni noi, aș sta departe de persoanele care nu îmi plac. Nu va fi o problemă să mă despart de iei, nu sunt o persoană care să se atajeze prea mult de oameni, în plus nu îmi pasă de alte persoane. Dar eu nu am gândirea ta și nici personalitatea ta, după cele scrise de tine, dacă aș fi în locul tău, nu știu din ce oraș ești, dar aș pleca din el, indiferent de oraș, poate fi și Oradea sau Timișioara, după cum vezi plecatul este cea mai bună variantă, trebuie să te detașezi de iei, m-aș înscrie la o facultate, aș învăța pe rupte să nu fiu nevoit să plătesc întreținerea în fiecare lună, în acest mod voi învăța și nu aș fi nevoit să muncesc pentru chirie, aș lua licența, masterul, poate și doctoratul și cel mai important, aș lăsa în urmă tot câcatul, mi-aș face prieteni, poate și o prietenă/prieten, nu îți știu orientările sexuale, dar chiar nu conteaza, după care mi-aș vedea în continuare de viață, carieră, famile, câine, pisică, maimută... sau pur și simplu dacă nu aș avea chef de facultate (viață, în general, din câte ai scris), m-aș face șofer de tir, cea mai tare meseria în cazul tău, pe lângă marinar, departe de toate și de toți, salariu frumos, singur în lume, doar tu și camionul, nu ar strica să alegi apoi o țară, să îți iei propriul tir și să continui, dar să muncești pentru tine, și aici iar intervine gândirea mea. big grin Am încercat să îți ofer un răspuns, sper să te ajute, fă o listă, vezi ce îți place să faci, dacă nu vrei să te duci la facultate, o variantă ar fi să te angajezi, să îți pui gândurile în ordine, în orașul tău, nu în altă parte, duoă o mică perioadă ori pleci la facultate ori te duci să lucrezi pe tir. :-) Dar, pentru început nu mai sta cu iei... cel mai imortant.

| anonim_4396 a răspuns (pentru OttoVonAegyssus):

Nu e așa ușor să deschizi o afacere. Multe zici acolo cu ușurință și comoditate, dar e greu de făcut. Nu îți iese peste noapte cu afacerea. Ai nevoie de o bază sigură, strategii, pile, constanță,nopți nedormite uneori ca efecte secundare(părerea mea, nu am experimentat așa ceva dar mi s-au spus unele chestii, mai puțin cu nopțile nedormite și pilele, alea sunt din mintea mea). Daca ai pierdut banii, pa! Pierzi tot! Îmi place că ești împotriva psihologilor și psihiatrilor in schimb.

| OttoVonAegyssus a răspuns (pentru anonim_4396):

A întrebat ce aș face eu, i-am răspuns, eu, sunt eu, aș face asta, el, este el, i-am dat niște variante... să se îndepărteze de părinți, să plece din orașul actual, cu cât mai departe, cu atât mai bine, să se apuce de școală sau să se angajeze, eventual peste un timp să își deschidă o afacere, să își vadă de viață, chiar i-am recomandat și o maimuță pe post de animal de companie și dacă va considera într-o zi că poate, și o familie, de ce nu. După cum ai citit, afacerea era ultima în plan, nu degeaba este pusă ultima, dar orice se poate, doar să vrei și să ai cu ce...

| anonim_4396 a răspuns (pentru OttoVonAegyssus):

A,da,corect. Asta e cu totul altceva. Dar de ce sa se mai chinuiască și cu afacerea daca va fi platit decent la acel loc de muncă?

| gemeni6226 a răspuns (pentru OttoVonAegyssus):

Din cele recomandate de tine ceea ce sta in puterea oricui sa faca daca nu ii convine viata in care traieste este plecatul parasirea acelui loc.Independenta si lipsa de stres din partea mediului inconjurator merita tot efortul mai ales cand esti tinar la inceput de drum cand inca totul poti cladi de la zero.Chiar daca nu simte in el puterea sa deschida o afacere dar poate sa mearga in chirie si sa lucreze un an de zile undeva an in care poate decide pe mai departe ce face:isi aduna fortele si merge sa faca o facultate sau ramane in continuare sa lucreze sau eventual ii vine o idee ce afacere sa inceapa.Esentialul e ca momentan sa se rupa de mediul toxic si sa porneasca pe propriul drum.

| OttoVonAegyssus a răspuns (pentru anonim_4396):

Cu atât mai bine, dacă îi va plăcea, desigur, nu văd problema, mai puține ore de muncă, program fix, nu își va face griji pentru angajați, nu tu hârțogărai, contabilitate, taxe peste taxe și mai știu eu ce...

| anutsa55 a răspuns:

Mergi la un psiholog, toti fug de a vorbi cu un psiholog deoarece spun ca nu s nebuni... sa vorbesti cu un psiholog nu inseamna ca esti nebun.
Sper sa te ajute!