Nu mai pot, tatal meu inca de cand eram mic, a fost foarte dur, uneori pot spune ca se ducea spre prostie. Toata viata si-a batut joc de mine, mi-a cautat nod in papura, m-a criticat si mi-a reprosat. El imi spune: "nu vorbi cu mine, nu ma intereseaza ce faci". Daca totusi vorbesc cu el, imi raspunde in sictir. Daca nu vorbesc cu el, se duce la mama cu texte de genul:"dar cu mine de ce nu vorbeste?" si toata viata lui in toate lucrurile pe care le-am făcut, cum o dadeam, nu o dadeam bine. Se enerveaza din orice, nu accepta ideea ca a gresit, in cazul in care a gresit, arunca vina pe altul si tot el tine suparare. Ajutati-ma cu niste sfaturi. Gresesc eu sau el? Sunt foarte afectat de treaba asta, plus ca sunt genul de om care pune la suflet.

In viata asta intalnim multe obstacole, nedreptati, situatii riscante, dar noi ca fiinte rationale gasim solutii, metode de rezolvare usor sau mai greu.
Tatal tau greseste prin atitudinea sa negativa fata de tine. Conform unei teorii psihologice, tatal tau se incadreaza in categoria parintilor autoritari care incearca sa iti ghideze viata dupa bunul plac, iar tu sa accepti umil ceea ce iti dicteaza. Din moment ce nu te intelegi cu el, gaseste sprijin in mama ta ori bunici. Iesirile cu prietenii te pot face sa uiti de grijile de acasa. Comportamentul tatalui tau sigur are o cauza. Intreab-o pe mama ta ce s-a intamplat cu el, ce l-a determinat sa fie asa rigid. E posibil sa fie genul mai putin emotional, sentimental si sa nu fie capabil sa isi exprime emotiile... Poate e tratat rau de catre sefi la serviciu si singura modalitate pentru el de a scapa de frustrare e sa te cicaleasca/atace pe tine.
Tu esti afectat din cauza vorbelor spuse de el...e tatal tau si asta te macina psihic. Cand te nasti nu poti sa iti alegi parintii. Asa cum e el, te-a crescut... ca are un comportament nepotrivit nu e vina ta. Tu deja te-ai saturat de reprosuri asa ca poti sa devii indiferent. Cand vei creste vei putea lucra, adica sa fii independent de ai tai.
Ce ar fi cand il vezi in toane bune sa vorbesti/sa ii scrii o scrisoare cu tot ce te intristeaza pe tine. E datoria lui de parinte sa iti asigure un mediu decent de viata si sa aiba grija de sanatatea ta atat fizica, cat si psihica.
In Romania, cat si in alte tari sunt mii, chiar milioane de copii abuzati psihic, fizic de catre parinti si ajung in centre de plasament. E oribil ce se intampla, de aceea se fac mereu evenimente care educa populatia in privinta aceasta.
Fii puternic, din experienta ta vei invata cum sa razbesti in viata. Cand vei avea familia ta o sa iti iubesti copilul si ii vei da toata afectiunea necesara. Tatal tau e rece si vesnic intaciunat...a avut el ceva in copilarie de a ajuns asa. Unii copii care nu rezista, ajung la maturitate sa fie la fel ca parintii lor: alcoolici, violenti, periculosi, rai. Tu sa te gandesti ca intelegi comportamentul tatalui tau si il deazaprobi.
Tine-ti mintea ocupata cu activitati: practica sport, asculta muzica, invata pentru viitorul tau, mergi la voluntariat, citeste/asculta povestile altora care au avut probleme cu parintii si vezi cum au reusit sa faca fata, iesi cu prietenii si socializeaza. Viata are parti bune si rele, dar tu decizi ce parti vrei sa le vezi mai mult. Ai viata inainte, doar din cauza unei persoane nu poti sa iti acoperi orizontul de posibilitati pe care il ai in fata.