| Madhu a întrebat:

Ok, as avea nevoie de putin ajutor pentru ca psihic sunt terminata. Va fi un roman…
Părinții mei lucreaza in agricultură, noi stând la țară. Stăm în casă cu bunicii din partea tatălui. Bunica mereu caută ceartă, nu avem voie să mergem cu părinții în oraș si să stăm mai mult de 3-4 ore că face un scandal monstruos. Este extrem de cicălitoare si plangacioasa. Pe mine nu ma lasă sa port pantaloni scurti cu o palmă mică (o am mică rău de tot) mai sus de genunchi… M-a facut chiar destrăbălată de față cu mama desi nu sunt curva si voi explica asta in ultimele rânduri. Ma jigneste iar eu o data am facut-o scorpie din cauza ca nu vrea sa ne dea bani, daca mergem la magazin vrea exact prețul. Luam un suc de 4-5 lei, ea dă exact bancnoa de 5 lei, nu de 10 ca cheltuim! Dupa ce am facut-o scorpie a plâns si e plangacioasa si face un teatru si dramatizeaza din rahaturi…. La 12 ani, in decembrie îmi venise ciclul prima dată. Ea aflase după 2 luni (aveam 13 impliniti) si a facut scandal ca nu i-a zis nimeni (cum aflase? Hainele, impreuna cu chilotii patati fusera pusi înaintea cosului cu alte haine iar ea efectiv scotocise acolo!). Facuse scandal ca cica o sora de a mamei a sunat toate neamurile sa le zica cand fetei ei i-a venit ciclul prima dată… Ea e casiera casei, sa zic asa, părinții mai opresc bani. Gen cheltuie 200 si le rămâne rest 40 ii opresc ca pnm, mama opreste pentru nevoile ei. Bunica, cand suntem plecati, vine in camerele noastre si scotoceste sa vadă dacă avem bani, sa vadă ce mai luam si de toate. Pe urma scoate ochii! Trecand peste, mama are doua surori si un frate in alt sat. Nu am voie sa comunic cu verisoarele sau matusile/unchii pentru ca familiile sunt certate. Mama mamei nu a vrut sa ii dea pamant si ei pentru ca mama are avere de la tata cica. S-a facut un scandal la fel uriaș iar bunica îmi baga pe gât să fiu rea si sa nu vorbesc cu familia mamei…
Familia mea este extrem de invidiata si toți au ciudă pe noi. Când eram copil, nu eram rea, eram si sunt prietenoasă cu toți, dar doar pentru ca alți părinți aveau ciuda pe părinții mei, copiii lor ma excludeau si abia dacă se juca cineva cu mine. Acum la fel, nimeni nu vrea să fie prieten cu mine pentru ca eu sunt o fire cuminte si liniștită, nu fumez, nu stau pana la 9-10 afara si nici nu ma lasă părinții in oras singură. Nu sunt genul de fată nebună si etc. Sunt o fire cuminte si ținând cont ca am terminat a 8-a cu 9, 55 nu am note de 5 ca ei… am avut o prietena care nu o acceptau părinții din cauza ca la fel, părinții nu se suportau între ei. Am pierdut-o până la urmă si pe ea din cauza părinților noștri. Am rămas singură efectiv. Nu am mai ieșit la plimbări de jumătate de an… Părinții imi bagă pe gât sa imi fac iubit dar daca plac pe cineva ei zic ca ala nu e bun, găsesc motive si nu accepta. Am o relație la distanță de doi ani. Relația e ascunsa dar nu este toxica! Băiatul ăla chiar imi face bine si fizic si psihic. De exemplu, prietena aia a mea era mereu cu *** *scuzati limbajul* si m-am obișnuit de la ea cu cuvinte urate. Înjura in ultimul hal, se purta cu gagica-su ca cu o carpa efectiv si era invidioasă pe relația mea… Baiatul ala m-a ajutat sa nu intru într-o depresie din cauza părinților. Nu este un pedofil, daca era ma viola de mult si nu isi bate joc de mine, nu m-a rănit niciodata si chiar daca m-ar înșela sau orice altceva, este o lecție pentru mine, am avut ce învăța de la el si doar lucruri bune!
Părinții au vrut mereu de la mine doar note de 10. Chiar daca luam 10 nu era bun! Voiau sa fiu singura din clasă cu nota aia desi nu se putea… Zilnic cand luam o notă, cand aflau faceau scandal chiar dacă era un 9. Nu am avut decat câțiva de 6 si 7. Doi de 4 in 8 ani de școală. Un 4 a fost la matematica pentru ca nu invatasem ceva chiar bine si m-am blocat, al doilea la engleză pentru un portofoliu uitat acasă deși toată saptamana l-am purtat… Profa avea ciudă pe mine, nu cunosc motivul. De fiecare dată cand striga la mine sau ma ceartă eu plâng, nu știu cauza dar începe a plânge instant si ma iau niste suspine groaznice. La teste si teze nu ma incurajeaza, ma streseaza ca ei vor de 10 si ma amenință ca imi iau pedeapsă dacă nu iau nota buna apoi ma încurajează. Sunt atât de stresata la teste si teze de le fac prost chiar dacă știu! Pe bune, știu dar greșesc tot…. Fac pe dos. La examene, la română eu am avut o profa care nu ne preda, ne punea sa lucram dintr-o carte cu teste iar ea bea cafea in ultima saptamana. Cu puțin timp facusem pregatire si am luat 7, 90 la română. La mate 7, 25. Media de admitere: 7, 92. Anul acesta in reședință au venit sute de copii (3 cel putin, pe un loc la TOATE LICEELE) din multe orase care aveau licee chiar bune! Am intrat la al 5-lea liceu cel mai bun fiind a 3-a de pe listă. Toti având media de 7. Cea mai mica 7, 25 iar cea mai mare 8 si ceva, putin peste 8 fix. Sunt pe profil filologie. Părinții au facut un scandal imens. Tata in special mi-a zis ca ma omoara cu mâna lui dacă nu ii învăț filologie… Ma streseaza in ultimul hal părinții…
Înainte de examen părinții nu ma mai bagau in seamă. Tot ce îmi daruiesc sunt strigate si certuri… Chiar si atunci cand m-ar certa degeaba, dupa nimic nu primesc. Nici scuze nici iubire. Sunt ca si un om in plus in casa. Toți vor sa fac treabă si sa fiu harnica dar in schimb o blestemata de îmbrățișare nu primesc. Duminica nu vor sa ieșim in oras. Tatei ii e lene si vrea sa doarma, mama la fel are permis dar nu vrea. Am nevoie de aparat dentar (nu e chiar urgent) si vorbesc de un an sa ma ducă dar nu vor! Au bani dar cica timp nu au. Seara cand (ei) vin acasă, tata se joaca cu cateaua si o drăgăstește. Mie nici Neața, nici cf sau orice altceva drăguț nu imi zice… Vor doar sa fiu un copil perfect. Am acnee care apare multa cand imi vine ciclul, tata ma ia la împins vagoane ca nu am grijă de fața mea si mai nou ca sunt grasă si am celulită. Stau in casa duminica pentru ca nu am ce face, ma uit la tv, pc, telefon si ei fac scandal ca nu ies afară... Nu am ce face. Cunosc pe de rost curtea acum si nu am ce face dar ei nu vor sa petreaca timp cu mine. Chiar mi s-a zis ca voiau băiat in locul unei fete.
Despre mine: sunt o fata cuminte. Nu cheltuiesc, ba chiar sunt strangatoare. Am reușit sa strâng 600-700 lei într-un an pentru telefon. Învăț, am note bune si nu stau cu toți prostii, am prieteni care se poarta frumos. Nu fumez, nu stau cu persoane fumătoare si care vor sa ma schimbe. Daca fumeaza si au respect, bunul simț nu am nimic împotriva! Puteam face multe prostii dar nu vreau. Sunt ascultătoare, drăguță, iubitoare, sunt o fire extrem de lipitoare dar ofer respect cand si primesc... Ei zic ca m-am răcit dar cum pot fi caldă cu ei cand se poarta asa? Simt ca raman fără puteri. Nici nu mai stiu de câte saptamani plâng si sunt non stop supărată si tristă. Ma simt in plus, acasă pentru mine nu mai e acasă… Nu pot scăpa din curte, maxim 2 ore sunt lasata daca as avea cum dar si asa mi se dă greu acord cu multe maraituri… Vreau doar să mă sinucid in ultimul timp. Si am uitat ceva, daca ii zic tatei ca bunica ma jigneste, el nu ii zice nimic in schimb ma ceartă dacă am jignit-o dar asa: o gluma prin care EA ÎNȚELEGE ca o jignesc desi nu e cu intentie… nu înțelege glumele.

Scuze pentru roman, dar simt ca mor, ma sufoc si chiar o iau razna… Ce aș putea face? Tin sa mentionez ca părinții nu cred in depresie… Si nu vreau răspunsuri în batjocură, vă rog…

| TelefonulCopilului a răspuns:

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!

Asociatia Telefonul Copilului
20 răspunsuri:
| sabin89 a răspuns:

Conflictul între generaţii. Nu eşti nici primul, nici ultimul caz. Fii o luptătoare. Încet dar sigur. Până la urmă victoria va fi de partea ta. Tu ai energia tinereţii, care la tine e în creştere, în timp ce la ei descreşte. Tu ai un viitor în faţă. Şi ei au, dar al lor e mai mic decât al tău. Când spun luptătoare, nu mă refer, bineînţeles, la o luptă directă, fizică sau verbală, ci ceva complex, care să includă răbdare, tenacitate, speranţă. Caută ca, atunci când vei ieşi de aici/când vei pleca de acasă, să laşi în urmă un nume bun, să devii pentru cei rămaşi acasă o persoană pe care şi-ar dori-o înapoi; să îţi simtă lipsa, să regrete că nu mai pot da timpul înapoi pentru a se purta altfel. Iar tu, de la distanţă, să fii detaşată, să nu le porţi ranchiun, ci să le oferi acel minim respect pe care, oricum, îl merită şi ei.

DoarBogdan
| DoarBogdan a răspuns:

O sa inebunesti, nu poti face nimic.
Glumesc. Nu ai ce sa faci acum, serios. Nu poti sa iti schimbi situatia acum. Unii parinti au o mentalitate destul de... inapoiata, daca pot sa folosesc acest cuvant. Asta nu inseamna ca e neaparat rea si ca trebuie sa fii suparata pe ei. Nu e nici vina lor, asa au fost ei invatati.
Singura cale de scapare este atunci cand o sa mergi la facultate (sincer am sarit peste o parte, unde sper ca nu ziceai ceva despre asta, scuze). O sa fie mai liniste atunci cand nu o sa mai stai cu ei si sper sa ajungi acolo. O sa vezi noi orizonturi. Pana atunci trebuie doar sa rezisti, sa iti mentii mintea ferma si pe pozitie. Mediteaza si nu te lasa influentata de toate cele spuse pe acolo. Nu judeca, lasa totul sa treaca. Daca te legi de fiecare lucru, o sa sfarsesti ca ei.
Imi pare rau ca nu pot sa te ajut mai mult, dar... din experienta, liceul a trecut imediat. Cu miile de certuri saptamana de saptamana, nici nu s-a simtit. Dupa o sa vezi ca totul o sa fie mai bine.

Incearca sa nu o iei razna si stiu ca nu o sa o iei. Da, evident ca nu cred in depresie, probabil baga o replica pe care o repeta mereu, ceva clasic acolo daca aduci vorba de asa ceva. In ideea ca stiu ei mai bine despre ce e vorba.

Incearca sa observi eul din mintea ta, tu si gandurile tale sunt doua lucruri separate, nu te lasa purtata de ele si nu o sa inebunesti. Mai multe detalii despre acest subiect se pot aduce ulterior, dar poate ca nu o sa fie cazul, pentru ca te asteptai la un raspuns mai... solutionist. Insa iti garantez, ca altul nu este. Asta rezolva absolut toate problemele. Dar cum am zis, este un alt subiect, pe care multi il neglijeaza, pentru ca poate reprezenta ceva... inutil.

Pe de alta parte, este bine ca te-ai descarcat. Probabil tineai asta de mult timp in tine.


Ca un ultim sfat, desi nu stiu ce metode ai tu, cand plangi sau reflectezi asupra ceea ce se intampla, noaptea uneori cand e mai liniste si poate ai vrea sa nu se sfarseasca (e posibil happy ), incearca sa iti imaginezi ca cineva e langa tine, chiar daca pare putina... nebuna ideea, dar poate ajuta. Nu neaparat o persoana, ceva... orice, numai sa nu te simti singura.

Si cu asta o sa inchiei, nu stiu in ce masura am ajutat, dar daca iti este destinata o anumita poveste (si iti este) o sa o aflii si nu o sa mai conteze aceste momente.

Bafta! x2 (o sa ai nevoie, sau sa zic x16)

| Madhu explică (pentru DoarBogdan):

Mulțumesc pentru sfaturi. Am încercat, am un ursuleț pe care mereu îl strâng in brațe seara dar degeaba pentru ca, cumva lipsa asta de atenție si iubire a intrat în sânge si doare ca nb si oricât as vrea sa păcălesc creierul e prea deștept?

| DoarBogdan a răspuns (pentru Madhu):

Pai... asta daca gandesti cu creierul. Doar asta este rolul lui. Tu incerci sa il pacalesti tot cu creierul, iar asta nu merge. Trebuie doar sa il observi.

Si stiu faza cu usruletul happy fiecare are cate unul (sau chiar doi).
Imi pare rau ca nu te putem ajuta prea mult (nu am citit toate celelalte raspunsuri).

| relian a răspuns:

Pune mana pe carte,vorba lui tactu,lasa gandurile negre si mofturile,nu mai esti copil sa te stranga toata ziua in brate careva.
Sincer nu stiu daca pe noi,pe mine si pe fratii mei parintii ne strangeau in brate laughing dar nici nu prea eram curiosi de asa ceva laughing cel putin de la cati ani tiu eu minte.
Plus vorba ta,mereu ne punea sa facem cate ceva.Cei naspa la tine,este ca esti singura,noi eram multi copii pe strada si toti ne intelegeam,fete,baieti la un loc ne jucam,nu era problema de cine cu cine se certa.
Deci tie aia iti lipseste,sau tia lipsit,alti copii,iar acum la fel iti lipsesc cei de varsta ta.
Adica ce sa cauti tu cu parintii tai laughing ce sa vorbesti tu cu ei,tie iti trebuie fete si baieti de varsta ta, stii cum se spune oamenii se strang la un loc in primul rand cas apropiati ca varsta.
Pe bunicata las-o in pace, asa is batranii laughing nu judeca tu pe ea si pe nimeni.
Ignoro, daca iti spune ceva fate ca nu auzi.
Iesi pe afara vorba parintilor tai cu oricine, nu mai veni cu mofturile astea ca vai tu nu iesi, nu vorbesti cu prosti.De unde ai gandirea asta tampita?
UN om prost cum zici tu, nu a ales el sa fie asa, dara asta nu inseamna ca deacu nu trebuie sa vorbesti cu astfel de oameni.Arata ca tu esti aia buna,vorbeste cu toata lumea, mai ales cu aia "prosti"te asigur ca aia or sa iti vrea prietenia daca tu incerci sa te apropii de ei si daca ailanti mai "destepti"nu te vor in gasca lor.
Comunicarea e tot secretul, indiferent cu ce persoana ar fi comunica, mai ales cu cei de varsta ta.
Esti ciudata vorba lu taicatu laughing mai bine faceau un baiat laughing laughing asta ca ai zis ca ai si celulita, la anii tai sa ai si celulita, pfff naspa de tot.laughing

| Madhu explică (pentru relian):

Tu nu ști cum e sa te arate ceilalți cu degetul! Si pe fiecare judeca părinții. Am avut un băiat prieten, nu l-au acceptat pentru ca era de a nu știu cui. Băiatul era foarte de treabă… Fetele nu ai idee cum se uita la mine si bârfesc, nu am eu mofturi, părinții au. Si învăț dar acum e vacanță, la ce trebuie să mă streseze?

Răspuns utilizator avertizat
| Bogdan70001 a răspuns:

Vai de capul meu este serioasa treaba si se vede din luxul de amanunte prin care l-ai oferit.

Singurul lucru care il aprob din ce spun parintii tai este legat de ddepresie (nu ca nu exista, dar rare sunt cazurile)

Sincer nu vreau sa te indrum spre ceva naspa sau chestii de genul pana la urma tu iti cunosti cel mai bine pariuntii, iti spun doar ce as face eu

In locul tau as profita de primul scandal si as incepe sa insir exact ce ai scris tu aici, sa le spui direct in fata pe un ton ales de tine, depinde de cum decurge discutia, pana la urma trebuie sa le arati ca si tu ai un cuvant de spus in casa aia, ca din ce spui tu aici esti un copil care nu are dreptul decat sa fie harnic si sa ia 10 la scoala alt ceva nu conteaza

Daca nici dupa ce le-ai spus tot de aici nu se schimba nimic, arata-le ca poti fi si rebela.Eu pe bune ca nu intelegi cum rezisti cu atata strctete.ESTE MULT PREA MULT.
Daca nu se schimba nimic, fa pur si simplu ce vrei tu (bineinteles ca asta nu trebuie sa afecteze pe nimeni in afara de parintii tai, si pe ei trebuie sa-i afecteze decat emotional, doamne fereste fizic, sper ca intelegi ce zic laughing ) si iti spun eu ca dupa o sa ti se ofere atentie si odata cu aceasta oportunitate explica-le si motivele care te-au facut sa te schimbi, incearca sa deschizi o discutie calma cu parintii tai in care sa le explici tot

ACUM, nu stiu in ce masura o sa te ajute ce am scris eu, nu-ti cunosc parintii, nu am de unde sa cunosc urmarile, insa eu zic ca POATE ar trebui sa incerci

Apropo apreciez ca nu judeti oameni dupa aparente, mi-am dat seama dintr-o propozitie de asta

Bafta

| Madhu explică (pentru Bogdan70001):

Dacă le-aș zice, ori m-ar la glume proaste ori m-ar face nebună. Nu ar băga în seamă pentru că am mai făcut asta, le-am zis tot în față ce face bunica cu mine și mi-a zis "lasă, nu o băga în seamă"… Același lucru mi-ar zice si legat de ei si ca sunt si ei obositi si alte chestii care le aud mereu. Daca aș fi așa, m-ar "educa" ca pe vremea lui Ceaușescu… Mulțumesc!

| Bogdan70001 a răspuns (pentru Madhu):

Scrisesem un roman, dar ce ai scris mai sus schimba complet lucrurile.

"cont că pe mama a strâns-o de gât o dată si mi-am luat bătaie"

Sincer chiar nu stiu ce sa mai zic...in situatia asta fie suni la protectia copilului, dar putini copii iau atitudinea asta si ma indoiesc ca o vei face fie ii suporti fie faci si tu ce vrei, dar din cate ai scris o sa mananci putina bataie,. daca toptusi vrei sa ti in continuare cont de ce am zis macar incearca sa te aperi sdi sa strigi putin la el...ti-am zis tu ii cunosti cel mai bine, daca nu ai mai incercat ce am zis poti sa incerci sa le vezi reactia, daca ai mai incercat. chiar nu stiu ce sa zic

Ca o solutie finala, daca chiar nu mai poti foloseste-te de "Telefonul copilului" (suni la 116 111)
NIci eu si nici ceilalalti de pe TPU care ti-au raspuns nu suntem specializati asa banuiesc ca la nr ala vb cu niste specialisti (nu stiu sigur n-am folosit in viata mea astfel de servicii)

Totusi din intrebarile tale am vazut ca esti o persoana deschisa la minte, este pacat sa fi izolata de socitate pentru ca, cred eu, te-ai fi integrat usor

| Vikaa a răspuns:

Draga mea,sfatul meu este sa inveti in continuare ca sa iei bacul si la facultate sa te duci cat mai departe de casa si sa le spui ce si cum sta treaba, eu cel putin astept cu nerabdare bacul si admiterea sa scap de parintii mei, mie ambii parinti imi interzic sa ies cu rudele afara, au pretentii la note mari, eu de cand ma stiu singurul drum pe care l-am facut a fost scoala meditatii si casa, n-am avut parte de multe bucurii.In legatura cu iubitii, nu prea comenteaza, stramba din nas si atata tot.Deci esti clasa 9, mai ai de tras,dar gandeste-te ce repede se duce timpul si o sa poti evada din cusca,stiu ce simti,eu cand ma duceam la bunicamea de-a dracu ce e pielea pe mine ma certam cu ea una intr-una, tie ti frica, n-are ce sa ti se intample daca te certi cu ea, si daca sa zicem ca te bate tactu poti suna la protectia copilului, e democratie pnm.
P.S. nu trebuie sa disperi, mai tragi 3 ani si aia e, dai bacul si te-ai dus la facultate, o sa fii independenta, o sa lucrezi si ai sa vezi ca n-o sa ai nevoie de parintii tai.

| Madhu explică (pentru Vikaa):

Oricum am de gând să mă mut după ce am un serviciu, dar sunt 4 ani până atunci si ținând cont că nu m-ar lăsa la cămin sau mai mult in oraș (sunt la un liceu cu o clasă filologie si restul sunt de sporturi, "șmecheri" cu tona în școală) si tatei ii e frica ca parca m-ar mânca ăia! Si chiar m-ar bate ținând cont că pe mama a strâns-o de gât o dată si mi-am luat bătaie, eram vânătă in dungi de pe fund pana jos pe picioare doar pentru ca am stat doua ore dupa scoala la joacă (aveam in jur de 10-11 ani si ma lasau unde puteam fi violata si furată, dar unde era multi copii nu). Mulțumesc pentru sfaturi!

| qwertpro a răspuns:

Salut,imi pare rau sa aud ca treci prin asa ceva, insa totusi am analizat mai atent situatia data si voi incerca sa te ajut cu ce pot.Intai de toate vreau sa iti spun ce am observat eu. Bunica ta e un om autoritar care prefera sa va conduca pe toti si sa va tina sub control,iar parintii tai, nu stiu din ce motiv, dar îi permit sa se amestece in viata voastra si sa ia decizii pe care nu ar trebui sa le ia anume ea. Bunica ta, din cate imi dau seama, nu se gandeste la fericirea voastra ci se gandeste mai mult la propriile sale interese, si nu tine la tine asa cum tu la ea.Parintii tai au multe asteptari de la tine, si cel mai probabil tu nu corespunzi acestora, dar ei nu inteleg ca nu trebuie sa aiba asteptari de la niemeni.Asteptarile pe care le avem noi ne dezamagesc pentru ca oamenii din jurul nostru nu au de unde sti de ele si nu corespund lor, iar tu nici nu trebuie sa corespunzi mereu asteptarilor lor pentru ca nu ai cum pur si simplu.Parintii tai trebuie sa inteleaga ca mereu, absolut mereu, in 100% din cazuri, ceea ce ne imaginam noi ca va fi, nu se intampla niciodata, absolut niciodata astfel, mereu macar un mic detaliu va fi diferit de ceea ce noi ne imaginam.Parintii tai isi doresc ca totul sa fie asa cum isi imagineaza ei si pun prea multa presiune pe tine cu gandul ca astfel te vor educa sa fii un om perfect, desi nu realizeaza ca astfel iti distrug intimitatea si copilaria.Ei incearca sa iti controleze viata, considera ca daca decid in locul tau iti vor face astfel bine, desi au unele ganduri si principii eronate.Nu lua totul la suflet.O varianta de a iesi din situatia data este sa vorbesti cu ei sincer, sa le spui prin ce treci, cum te simti si ca nu mai vrei sa continui astfel.Incearca sa iti impui autoritatea. Poate la inceput nu te vor intelege, poate te vor pedepsi, dar cel putin vor sti cum te simti tu cu adevarat. Daca nu ajuta, poti incerca sa intri la un colegiu sau liceu din alta localitate si sa stai la un camin cat mai departe de ei. Daca nu e posibil acest lucru, mai rabda putin, asteapta pana vei avea varsta de 18 ani, invata cat mai bine in treapta liceala ca sa poti intra la o universitate buna cu loc la bursa si cu camin, si atunci ei nu te vor putea opri sa pleci.Nu te gandi in nici un caz la sinucidere! Orice problema are rezolvare, acum in adolescenta simti emotiile mai puternic de cat sunt ele, e si normal, dar fii incontinuare o persoana puternica, respectate pe tine, si lupta pentru un viitor mai bun.Nimeni nu are o viata usoara, insa cu totii luptam pentru asta.Depresia exista, e o boala la fel ca si anxietatea care duc la autodistrugere, si ar fi bine ca parintii tai sa consulte un medic psihiatru care sa le explice in ce consta aceasta boala.Capul sus si nu te lasa doborata, fiecare esec, fiecare greutate e o ocazie de a te ridica mai sus si de a fi mai puternica. Odata si odata totul se va normaliza, dupa iarna vine primavara, asa ca primvara ta tot va veni intr-o buna zi, trebuie doar sa ai incredere in tine!

| Madhu explică (pentru qwertpro):

Pentru ca eu nu pot încă alege ce studii vreau sa urmez, pentru ca, chiar nu am o inclinatie spre nimic! Părinții vor să aleaga ei in a 12-a la ce facultate ma vor da... Gen de pe acum își fac sute de planuri care vor sa esueze. Eu vreau să fac facultatea undeva la 600-700 km de mine. Adica in Timișoara si chiar imi doresc sa ma mut acolo si sa traiesc acolo chiar dacă sunt singura la părinți pentru ca imi face rău locul unde am copilarit si nu imi aduce sentimente frumoase... Mai degraba near duce pe toți la psiholog ca nu ar strica nici de cum o schimbare dar na. Degeaba. Cat despre vorbit e imposibil! Am avut niște probleme intime si fusem luată la glume proaste, faceau glume pe seama problemelor mele părinții… nu vreau sa imi imaginez cum mi-ar tine morală ca nu gândesc ce leas spune. Mulțumesc pentru sfaturi!

| qwertpro a răspuns (pentru Madhu):

Ei bine in acest caz mai rabda inca putin si pleaca la o universitate. Odata ce vei avea 18 ani vei putea decide singura la ce universitate sa intri, ei nu vor putea decide in locul tu, si nici nu trebuie caci aceasta e decizia ta, si in nici un caz a lor, tu esti cea care isi decide viitorul si isi alege profesia.Mult succes!

| Pati2500c a răspuns:

Buna, acum am dat de intrebarea ta, sincer chiar imi pare rau de situatia ta si prin ce treci. S a schimbat ceva sad?

| Crylia a răspuns:

Imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva si ca esti obligată să trăiești în această familie ce te neglijează constant pe mai multe planuri.
Nu renunță, mereu exista o lumină la capătul tunelului, mai ai câțiva ani de suportat si o sa pleci la facultate sau o sa-ti găsești un serviciu cu ajutorul căruia o sa te întreți singura. Totul va fi bine, ai fost puternică până acum si inca esti asa ca deocamdata tine-te pe linia asta de plutire. Cat se poate de curând o sa-ti deschizi aripile și o sa poti pleaca din acel mediu toxic.

| amandaflory a răspuns:

Buna, imi pare rau sa citesc ce ai scris, te pot intelege si te imbratisez, eu simt exact la-fel inainte de examene, parinti m-a stresiaza tare si ajung asa de infricosata la examene incat mai uit ce am invatat sau imi tremura mana de teama sa nu gresesc desi ca pe mine nu ma ameninta cu bataia finca parintii mei stiu ca nu au voie asa ceva. sfatu pe care m-am gandit sa ti-l scriu este sa le speri in felu aurmator: tipareste din internet articole unde scrie despre parinti care au fost prinsi ca au batut copii si l-au luat la arest si punele pe masa lui taica-tu ca sa vada ce il asteampa pe el. si eu cred ca mai bine sa nu iti parasesti casa pana ce termini liceu. scuza-ma ca nu am putut sa te ajut mai mult, sper sa nu mai suferi.