Faptul că ai un frate bolnav și o soră mai mică spui că ți-au distrus viața?
Dar la suferința fratelui tău nu te gândești? Nu crezi că și el și-ar dori o viață normală? Și un pic de sprijin din partea fratelui său mai mare?
Ar trebui să fii recunoscător că tu mergi la o facultate, că nu ai probleme de sănătate atât de grave.
Înteleg că nu îți e ușor nici ție nici părinților tăi dar asta e situația din păcate și va trebui să mergi mai departe.
Gândește pozitiv, cândva vei ajunge să ai și tu familia ta, copii tăi.
Parintii gresesc atunci cand isi transforma copiii mai mari in bone, ei nu sunt obligati sa aiba grija de fratii lor mai mici, cel putin nu non stop. Dar pe de-o parte incearca sa ii intelegi si pe ei, poate nu au alta alternativa, nu trebuie sa faca rost de bani sa va intretina? Sau ai un parinte casnic?
Tu daca ai rezistat atata timp cred ca mai poti rezista pana termini facultatea.
Ai zis ca nu te poti angaja acum, dar dupa ce termini banuiesc ca vrei, nu? Nu de asta faci facultate, sa inveti o meserie?
De iesit acum din "mizerie" nu stiu cum ai putea face daca nu te angajezi, dar banuiesc ca te simti si foarte singur si exploatat. Ai putea sa incerci sa iesi mai mult, sa iti faci prieteni, asta o sa te schimbe mult in bine.
Problema ta nu sunt frații, ci lipsa curajului de a lua viața în piept. Gândește pozitiv și acționează calm, rezultatele nu vor întârzia. Baftă.
Asa credeam si eu cand trebuia sa am grija de sora mea dr pe mine ma astepta "gagica" la scara blocului. Dar a trecut.
O sa treaca si la tine.
Nu stiu ce inveti dar modul asta de a gandi nu te ajuta deloc. Incearca sa-l schimbi, poate ai sa te simti mai bine. Tony Robbins povestea cum trebuia sa spele vase o data (indeletnicirea lui "favorita"). Nu mai stiu daca avea pe atunci milioanele care le are acum dar importanta e intrebarea lui care era ceva de genul
Cum pot spala vasele acestea si sa ma simt bine in legatura cu asta sau in timp ce fac asta?
Cauta-l pe Youtube, posibil sa inveti ceva util
Pentru început îți mulțumesc de răspuns!
În al doilea rând îmi ajut părinții
cum pot, de când aveam aproximativ 13 ani, nu am avut niciodată vacanță de vară, iar în weekend la fel.
Deci zic, că îmi fac cât pot de mult datoria de frate.
Repet, tu nu esti obligat sa ai grija de fratele tau, nu ar trebui sa te simti vinovat daca iti vezi de viata ta. Daca chiar vrei sa te rupi de acel mediu iti poti gasi un job de birou dar o sa fie greu sa te intretii singur, locuind singur.
Mama ta s-a inhamat cu buna stiinta la asta cand a ales sa mai faca un copil avand deja unul cu probleme si necesitand ingrijire, nu trebuia sa puna asta in carca ta. Daca simti ca viata ta e distrusa in situatia asta poti alege sa pleci.
Sunt conștient de asta, dar sănătatea mea s-a cam dus la vale, tot din cauza problemelor care mi le-am asumat. Practic m-am îmbolnăvit, și am ajuns la 20 de ani și nu am făcut mare lucru, decât să îmi ajut părinții.
Prieteni nu mai am și nici rude care să mă susțină. Aș vrea să încep o nouă viață, dar problema este că nu știu încotro să mă îndrept...