| NicolasPepe a întrebat:

Am 24 de ani iar povestea mea este una destul de lunga. Problemele mele incep inca din copilarie. Tot timpul eram jignit de colegii de la scoala, tot timpul eram pus intr-o situatie jenanta. Am ajuns la liceu, credeam ca va fi alt colevtiv insa se pare ca am avut parte de acelasi "tratament", mai mult in perioada asta au inceput si atacurile de panica. Aveam 16 ani cand am avut primul atac de panica cand am simtit ca o sa mor cu adevarat. Bineinteles, atacurile au devenit cu timpul o obisnuinta in viata mea si nu cred ca mai are rost sa zic cat de mult si au pus amprenta asupra personalitatii mele. Eram stresat cand mergeam la scoala de colegii mei, de asemenea erau probleme si acasa. Mama a consumat alcool. Vorbesc la trecut pentru ca intre timp a si murit. Se intampla sa consume si tata. In momentele acelea trebuia sa fiu tot timpul intre ei, sa i temperez, pentru ca existau certuri bineteles, sa ma impart in ambele parti pentru a evita conflicte. Sufeream foarte mult, mai ales pentru mama care am iubit-o foarte mult si nu intelegeam de ce a ales aceasta cale a bauturii. Aveam in jur de 13 ani cand am inceput sa realizez cu adevarat ca are o problema cu alcoolul cand ii gaseam diverse sticle ascunse. Nu aveam curajul sa o infrunt, gaseam sticla si o lasam in acelasi loc. Timpul trecea, mama si mai tare s a adancit in alcool, intre timp am prins curaj sa ii cer socoteala de ceea ce face, tata si el se comporta urat cu ea, consuma si el frecvent alcool. De altfel mama avea probleme la locul de munca, trebuia sa o urmaresc si sa am grija sa nu bea inainte sa plece, pentru ca se intampla si lucrul asta, s a intamplat sa bea si sa cada pe strada si sa ajung cu ea la urgente unde medicii ma certau si ma luau la raspundere ca de ce consuma alcool, aveam vreo 20 ani. Tata bineinteles, cand am ajuns cu mama la spital, era si el baut, trebuia sa fiu acolo langa ea. Anii au trecut, probleme peste probleme, intre timp eu ma luptam si cu atacurile de panica, si cu anxietatea care a generat o depresie adanca, si acasa cu problema alcoolului, mama din pacate a decedat, iar de atunci, alcoolul nu a mai pus stapanire in casa noastra, tata fiind mai temperat si constient de cele intamplate. Eu bineinteles ca in toti acesti ani, m am inchis foarte mult, am dezvoltat o fobia sociala, o timiditate dusa in extrem. Mi am pierdut complet increderea in mine si nu sunt capabil sa relationez cu oamenii. Rosesc foarte tare din lucruri marunte si ma consum foarte mult pe aspectul asta. Nu am viata sociala, nu am viata intima, nu pot sa port un dialog cu o fata pentru ca ma rusinez foarte repede. Am apelat acum vreo 5 ani la un psiholog insa nu m a ajutat, nu m am putut deschide si nici acum nu as putea sa ma deschid in fata unei persoane sa i spun toate aceste probleme. De asemenea am fost concediat si de la locul de munca, din cauza timiditatii mele si din cauza lipsei de incredere in propria persoana. Lucrurile astea mi s au reprosat in momentul in care am fost data afara. Mi e foarte greu acum sa mi caut alt job, mi as dori un job sa nu interactionez cu oamenii foarte mult, pentru a evita sa rosesc iar oamenii sa mi simta acest punct slab. Sunt foarte complexat de propria persoana si de multe ori mi am dorit sa mor. Simteam ca efectiv nu mai pot sa fac fata presiunii. :a primul atac de panica m am gandit pentru prima oara ca nu mai are nici un sens sa traiesc insa sunt o persoana credincioasa si nu mi as face rau niciodata. Sora mea incearca sa ma incurajeze, insa mi e foarte greu sa i explic ce simt in interior si cat de imposibil imi este sa fiu altfel. Sper sa ma puteti ajuta cu un sfat pentru a schimba ceva pentru ca vreau sa fac ceva in viata si vreau sa nu mi dezamagesc mama, sora si familia. O seara frumoasa! Nicolae

11 răspunsuri:
| ania a răspuns:

E foarte trist ce scrii.Mă bucur că totuși o ai alături pe sora ta și că nu te-ai apucat și tu de băutură. Cred că Dumnzeu te-a ajutat să reziști la atâtea greutăți și că El nu te va părăsi.Roagă-te, vorbește cu El ca și cu cel mai bun prieten posibil, citește Noul Testament. Poți căuta și consiliere creștină cum sunt cei de la Ellel Ministries din Oradea, ei s-au mai rugat pentru oameni cu atacuri de panică care s-au vindecat.

| NicolasPepe explică (pentru ania):

Iti multumesc din suflet pentru incurajare!

| RAY a răspuns:

Si eu aveam atacuri de panica man si cateodata mai am dar mai citesti o carte, vezi un documentar, film prinzi curaj, nu e usor te cred, am lucrat vreo 4 ani cu un gunoi uman care ma toata ziua de ajungeam in depresie dar acuma lucrez ca pfa si mi-am regasit pacea sa spun asa, trebuie sasi gasaesti scopul /sensul in viata

http://dezvoltarea-personalitatii.blogspot.ro/......IVATIONALE

| NicolasPepe explică (pentru RAY):

Mersi frumos de sfaturi!

Răspuns utilizator avertizat
Răspuns utilizator avertizat