Salut.Am o problema si nu stiu cu ce sa incep.Am cunoscut o fata mai mare ca mine cu 3 ani pe fb in iunie, ea e in Italia cu familia iar eu in Belgia cu familia iar in tara locuim foarte aproape cam 15km distanta.Ne-am cunoscut pe fb in iunie eram amandoi singuri, o luna vorbeam mai tot timpu:mesaje, la gsm, pe net zi si noapte asteptam cu nerabdare sa mergem in tara sa ne vedem la sfarsitu lui iunie am plecat in tara iar ea a venit o saptamana mai tarziu, in ziua in care a ajuns in tara ne-am vazut deja aveam impresia ca ne cunosteam de o viata, era o relatie foarte speciala pentru amandoi, sincer am cunoscut multe fete mult mai mari ca mine si etc dar nu stiu pentru aceasta fata am ceva aparte. Ok sa revenim la vara: am stat amn2 pana la sf lui august in tara in astea doua luni mult timp am fost ampreuna, am iesit peste tot ampreuna, prin tara in excursii etc.Ai mei stiau ca ies cu cineva dar nu prea le-am dat amanunte, intr-o zi am ajuns acasa dupa vreo 3zile petrecute amp cu iubitha undeva la o cabana, am ajuns acasa toate bune si frumoase si din greseala k nu stiam ce se va intampla am lasat aparatul de fotografiat pe masa iar ai mei au vazut pozele cu noi si mnah vin la mine ca sunt nebun cum pot sa fiu k o asemenea fata ca am avut iubite mult mai frumoase si etc, pe urma sau int de ea au aflat ca e mai saraca, a crescut fara tata, de mica a fost nevoita sa lucreze ca sa o ajute pe mama ei si pe surorile ei mai mici si din cauza asta are doar 8clase, ai mei sunt mai de gen:frumoasa, bani, scoli, etc da stiti genu de fete nu sunt de durata pentru mine si nu imi plac, poate ai mei au dreptate dar pentru mine nu conteaza asa ceva pot sa raman fara nimic doar sa fiu cu cine iubesc ca le facem inapoi. A fost cearta mare dar i-am infruntat pe urma toate neamurile au inceput la mine ca sunt nebun etc, dar nu am bagat de seama am coontinuat cu iubitha la fel cu toate ca in fiecare zi ma certam cu ai mei sau dimineata cand veneam acasa de la ea, sincer a fost cea mai frumoasa vara si cea mai speciala dar a venit timpul sa plecam inapoi si sa nimerit sa plecam in aceeiasi zi amn2, despartirea a fost ft grea sa nu aveti nici unul parte de asa ceva, am ajuns inapoi in strainatate amn2, am inceput iar relatia virtuala zi si noapte, plangeam, radeam dar din cauza k eram obisnuiti sa fim ampreuna si nu la distanta au intervenit mici certuri intre noi dar minore ea se suparase ca i-am fost spusa ce cred ai mei de ea, ca nu sunt de acord cu noi.Eu in fiecare zi incercam sa ai conving pe ai mei sa fie de acord cu noi sa ma ajute putin ca sa o pot aduce aici sa ai fac acte pentru ca acum nu pot sa lucrez ca am avut un accident de munca(am cazut in gol 6etage cam 28de metri)inca nu am voie sa lucrez etc, dar ce am uitat sa va spun cand am avut accidentul am avut un deja vu cu iubitha si nu am fost vazut-o niciodata pana ne-am cun pe fb adic dupa 2ani de la accident, oare sa fie ceva imp? Ok ai mei erau tot timpul contra, dupa o luna i-am convins sa fie de acord o saptamana sa vina la mine ca nu mai puteam pfff a fost foarte greu sa ai conving sa fie de acord sa vina, sa nu o supere cu ceva cat sta aici dar oricum a venit da erau privirile care au ranito mult. O saptamana pentru noi era o viata intreaga.Nu dormeam mai deloc doar sa petrecem cat mai mult timp ampreuna dar iar a ajuns ziua cea rea a trebuit sa plece a plecat si am luat-o iar de la capat:certuri k ai mei, suferinta la distanta etc.De Craciun nu am mers in tara nici unul, i-am convins pe ai mei sa fie de acord sa vina dar de data asta 3sapt dar acum a fost ea nevoita sa se certe k mama ei pentru ca sa vina la mine a trebuit sa renunte la un loc de munca, a pierdut niste bani dar iubirea e mai importanta iar banii ai facem toata viata.Am petrecut sarbatoriile tot cu priviri, suspine din partea alor mei dar incercam sa ai ampac pe toti. A trebuit sa plece iar acum a fost cel mai greu simteam ca nu mai pot, ca totul se darama amprejurul meu sincer cel mai greu moment pe care l-am trait pentru ca era obisnuinta sa fim ampreuna nu departe, era iubirea noastra, amintirile, fiecare loc din casa din oras imi amintea doar de ea dupa ce a plecat eram terminat, nu mai suportam...am incercat iar sa vorbesc cu ai mei dar mereu acelasi raspuns...Esti nebun, ai avut atatea iar asta tia sucit mintile, cine stie ce ti-a facut ca esti asa am sa rezolv eu problema asta sa o termini o data cu ea si etc.Sincer nu stiu ce sa fac pentru ca deocamndata eu singur nu pot face nimic acum am nevoie de acceptul lor pentru acte etc.Inainte am avut relatii scurte, lungi, am cunoscut o multime de fete fiecare speciale in felul lor dar asa speciala ca iubitha nu a fost nici una si nu stiu de ce dar sincer are acel ceva, e pentru prima data cand ma gandeam sa imi intemeiez familie, copii etc inainte sa o cunosc cand auzeam pe altii ca se insoara sau stau cu cineva ai credeam nebuni ma rugam mereu pana la 30de ani burlac pe urma o sa vedem ce a fi dar uite ca totul s-a schimbat brusc acum imi doresc familie, copii, sa fiu la casa mea.Nu stiu cat ati inteles din ce am scris oricum e doar pe scurt ce v-am scris. Voi ce ati face in locul meu, ce sfaturi aveti pentru ca eu sincer nu stiu ce sa mai fac. APROPO ai mei au trait acelasi lucru ca mine:tata bogat mama saraca, orfana, parintii lui tata nu au fost de acord dar au facut starea civila si au fugit in lume ca sa nu se faca de rusine parintii lui tata iau cautat, le-au facut nunta dar pe urma iau alungat de tot, fara mostenire nimic dar tata cand aveam un an a plecat in strainatate iar la scurt timp si mama cand aveam un an, iar eu am locuit la bunica pana la varsta de 14ani cand am venit la ei. Ce au trait ei cam asta se intampla si la mine, oare ce sa fac cum au facut ei, renunta la familie pentru totdeauna si fugi cu persoana iubitha sau lupta pana ajungi sa ampaci toata lumea, sa ai faci sa se cunoasca cu adevarat, sa nu se ia dupa ambalaj ci dupa suflet. OARE VOI CUM ATI FACE?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook