Ceva s-a schimbat la mine. Până acum eram o persoană foarte iubită, cu simțul umorului. De un timp am observat ca persoanele mă ignoră, nu mă mai cauta, ba mai mult azi era cât pe ce să mă bată un fost amic. Simt că toată lumea mă urăște și îmi întoarce spatele. Am probleme în relații, certuri cu rudele etc. Singurele persoane care mai le simt lângă mine sunt părinții și un verisor. Uneori îmi vin chiar gânduri de sinucidere. Chiar și în acest moment mă gândesc la asta. Ce ar fi mai bine să fac?

În primul rând sinuciderea este momeala satanei. Și din moment ce comiți fapta, cale de întoarcere sigur nu mai este. Cel puțin nici unul care s-a sinucis nu a înviat din morți, doar dacă a avut grație divina și au fost trimiți oameni care l-au oprit sa se omoare.
Am încercat și eu și chiar ajunsesem deja pe buza iadului. Am cerut lui Dumnezeu, ca cică dacă chiar ma iubește sa întoarcă o anumita mașina din care ma privise speriata o femeie, și am încheiat acordul ca dacă se va întoarce dânsa, eu o sa renunț și o sa înțeleg ca Dumnezeu ma iubește. Era o oră târzie din noapte, m-am bucurat ca nu a trecut cineva din familia mea sa ma vadă, oricum, ziceam eu, nu ma înțeleg de ce fac gestul asta, și poate nici nu vor. Prin urmare eu fiind un răzvrătit și jumătate am zis ca chiar nu-mi pasă probabil a fost o coincidenta, până când a venit un om, venit de la un bordel cel mai probabil,
dansul foarte politicos mi-a dat doua capace ca și cum ar fi vrut să-mi dea resetare din fabrica, și m-a urcat în mașină. M-a dus pana aproape de casă, și uite ca astfel s-a evitat o mare nenorocire.
Și nu-ți mai dau alte exemple ca n-ar avea rost. Sunt prea multe tentative de-ale mele care nu cred ca as avea tăria sa le insirui. Oricum ma simt prost ca am dezvaluit o parte atât de sofisticata din viata mea. Dar se pare ca ai avut nevoie de ea.

Eu îți spun că nu ai vrea nici măcar spectator sa fii la ce se întâmplă în iad. Un sfert de ora sa stai, și te-ai întoarce retard cel mai probabil. Urletele și chinurile celorlalți te-ar îmbolnăvi, darmite sa fii tu cel care sufera.

Și în al doilea rand sunt oameni de la care, ciudat lucru ca spun asta, ar fi chiar de așteptat sa recurgă la acest gest. Îți las un articol care pe mine m-a impresionat, dacă nu pana la lacrimi, dar in suflet tot mi-a rămas.
https://m.digi24.ro/......sa-1300117

Chiar dacă nu ai putea sa restabilești relațiile și nu ar trebui sa te gândești la un asemenea lucru. Ai putea rade pe seama lor de pildă. Și sa le arăți ca dacă chiar nu mai vor ca relația sa fie restabilita, tu ești în stare să-ți faci prieteni de top, si ii poți înlocui la fel cum o fac ei.
Dar nu cred ca e chiar atât de rău cum crezi tu. Și eu am făcut-o sa nu răspund la un salut, sau sa ma prefac ca ploua la Brăila. Asta nu înseamnă că nu îi prețuiesc, ci mai degrabă ca ma aflam într-o pasa proasta și pur și simplu, ma hrăneam cu prostia asta ca dacă nu ii salut ei se simt prost și na, astfel nu-s eu singurul trist din lume ci pot face încă doi trei oameni triști. =)

Probabil nu e cazul tău.
Un om iubit nu poate fi atât de ușor părăsit, se vor întoarce să-ți mai auda măcar o gluma.

Eu îți urez multa bafta, și cred ca încă e posibil sa restabilești relațiile!

apropos, scrie-mi în privat dacă o sa vrei sa vorbești cu cineva și nu ai cu cine.