Parintii mei sunt plecati la munca in Spania de aproximativ 10 ani, ca sa imi ofere mie un viitor cat mai bun, ii vad in fiecare vara, merg la ei sau vin ei in tara, acum termin clasa a 10-a. Stau singur in oras, merg la scoala, imi trimit cati banii vreau, cu conditia sa invat, am invatat semestrul asta si celalalt, acesta parca putin mai bine, dar marea problema, is amentintat de corigenta, si ii cam greu sa trec ce ma fac, mi-e frica sa le zic... mi-e rusine, o sa se supere, cateodata imi vin si ganduri de sinucidere in cap , in momentul asta imi vine sa mor! Sa nu mai plang atat... in fiecare zii, in fiecare seara. Ce ma fac? Asa-i ca mai bine plec de pe lumea asta? Nu mai suport presiunea, maine ma asculta la 3 materii [mate, bio, chimie]. Daca nu trec, ma omor, jur!

Daca recurgi le astfel de gest, vei da dovada doar de egoism.Gandeste.te cata suferinta le vei provoca alor tai, dupa cat s.au sacrificat nu cred ca merita aceasta tragedie.
Da, se vor supara pe tine daca nu vei obtine rezultate satisfacatoare la scoala dar acest lucru se poate remedia.depinde doar de tine.Trebuiensa dai dovada de curaj si vointa si sa lupti pentru tine atat in aceasta situatie cat si in alte impasuri pe care le vei intampina in viata.Nu trebuie sa intri imediat in paniva si sa patalizezi de stres ci trebuie sa cauti SOLUTII.
Maine te asculta la trei materii; stai in seara asta mai tarziu si invata:imparte.ti timpul, alege temele si sintetizeaza.le.Dar lasa netul, telefonul, TV.ul si alte activitati cate te pot distrage si concetteaza.te asupta studiului.La materia care esti amenintata de corigenta, vorbeste cu profa.sa iti mai acorde o zi sau doua si apuca.te sa inveti cum am specificat mai sus.Pentru la anul.nu mai astepta pana in ultimul moment si invata din timp astfel incat sa nu te mai regasesti in situatii constranse.Succes.

Trebuia sa ai grija sa nu ajungi in situatia asta ma, nu spun sa inveti mult dar asa cat sa nu ramai corigent. pregateste-te pentru maine unpic si vei trece, daca nu, nu e sfarsitul lumii caci mai poti da corigenta in vara-toamna parca si de obicei profesorii te trec atunci, deci nu ii bai dar ai grija sa nu mai ajungi in situatii aiurea pentru tine si parintii tai

Buna, crezi ca daca te omori rezolvi ceva?! Alunga-ti gandurile alea negre, asa nu o sa rezolvi nimic. Indiferent ce vei face parinti tai tot te vor iubi, invata si tine-te de capul profei / profului tau si spune-i sa te asculte, pana nu este prea tarziu. De ce nu incerci sa schimbi profilul?!

Deci, vreau sa va spun ca am trecut cu BRIO, TOT! :* Va multumesc pentru TOT!

Stai calm si revino-ti. Nimic nu este mai importanta ca viata. Iti dai seama cata dezamagire le-ai provoca daca ai face o asemenea fapta necugetata.
In loc sa stai pe net, mai bine pune mana si invata si sugur o sa treci cu bine. Trezeste-te si ia acum masuri pana nu este prea tarziu.
O zi frumoasa si memorat usor.

„Aveam nouă ani când mama a plecat în Europa", povesteşte Airen, care a locuit în Filipine. „Ne-a promis hrană mai bună, şcolarizare mai bună şi o locuinţă mai bună. Ziua în care a plecat mi-este şi azi vie în minte. M-a îmbrăţişat şi mi-a spus să am grijă de surorile mele mai mici, Rhea şi Shullamite. Am plâns mult timp după ce a plecat.

Patru ani mai târziu, a plecat şi tata la mama. În timp ce era cu noi, mă ţineam după el oriunde mergea. Când şi-a luat rămas-bun de la noi, eu şi surorile mele am stat agăţate de el până a urcat în autobuz. Am plâns şi atunci mult timp; nimic nu-mi alina durerea."

Shullamite, mezina familiei, îşi aminteşte: „Când Airen avea nouă ani, a devenit, cum s-ar zice, mama mea. Ori de câte ori aveam probleme, apelam la ea. M-a învăţat să-mi spăl hainele, să-mi fac patul şi multe altele. Când părinţii ne sunau, încercam uneori să le vorbesc despre sentimentele mele, însă nu mă puteam exprima cu claritate. Nu cred că au înţeles întotdeauna ce voiam să le spun.

Oamenii mă întrebau deseori dacă-mi era dor de părinţi. «Păi, da», le spuneam. Dar, sinceră să fiu, nu mi-o prea aminteam pe mama. Mă obişnuisem deja fără ea, deoarece a plecat când aveam patru ani".

„La vârsta de 16 ani, spune Airen, eu şi surorile mele am reuşit în sfârşit să plecăm la părinţi. Eram entuziasmată! Însă când am sosit, mi-am dat seama că ne îndepărtaserăm unii de alţii."

Rhea adaugă: „Nu vorbeam deloc despre problemele mele. Eram timidă din fire şi mi-era greu să arăt iubire. În Filipine, locuiserăm la unchiul şi la mătuşa noastră, care aveau şi ei trei copii. Deşi s-au îngrijit bine de noi, rudele nu i-au înlocuit pe părinţii noştri adevăraţi".


Airen conchide: „Nu sufeream deloc când eram o familie săracă; nu am flămânzit niciodată. Eu şi surorile mele am suferit însă foarte mult când am fost lăsate singure. Familia noastră este reunită de aproape cinci ani, însă perioada în care am fost separate de părinţi şi-a lăsat amprenta asupra noastră. Ştim că părinţii noştri ne iubesc, dar ce bine ar fi fost dacă ar fi luat altă decizie!".

Stai linistiut ca sunt prea putine cazurile in care elevii sunt repetenti. Daca ar fi pe bune treaba cu corigenta, fii sigur ca mai mult de un sfert din aproape fiecare clasa ar fi lasati repetenti invata si o sa vezi ca treci cu bine.

Frate, lasa gandurile negre si gandeste-te ca esti tanar si ai tot viitorul in fata! Si eu termin clasa a 10-a, stiu cat de greu e, dar nu trebuie sa gandesti asa! Incearca sa te ajuti cu colegii, sa inveti seara inainte de somn [eu asa invat cel mai bine ], sa vorbesti si cu profesorii, sigur te vor intelege. Daca te pot ajuta cu ceva, raspunde-mi sau trimite-mi un mesaj, acolo putem vorbii mai amanuntit.

Nu trebuie sa intri in panica sau sa faci vreo prostie.Linistestete si incearca sa vorbesti cu ei despre asta. Daca tu te omori nu-ti dai seama cata suferinta le provoci?! Poti sa le ceri si colegilor ajutoru si sunt sigura ca te vor ajuta. Sper ca raspunsul meu te va ajuta.