Sunt intr-o situatie in care cateodata ma tot gândesc daca am procedat bine sau nu. E ceva in subconstient care nu ma lasa in pace. O sa ma straduiesc sa scriu cat mai pe scurt si sper sa fiu inteles.
Anul acesta am terminat 5 ani de facultate. Am fost in relatii foarte bune cu o colega, ne-am inteles foarte bine, vorbeam, ne ajutam, ieseam impreuna cateodata, a fost totul frumos. Ganditi-va, precum un pom pe care-l plantezi, il ingrijesti, creste frumos, mandru, da fructe gustoase si intr-o zi il tai de la radacina. Cam asa s-a intamplat si aici. Practic, 5 ani de relatie cu acea colega, i-am decapitat, distrus. Nu stiu daca sunt eu cel vinovat sau n-ar trebui sa ma simt vinovat. O parte mare din mine zice ca eu am dreptate, iar cealalta, ca am gresit. In ultimul an de facultate, mi s-a parut ciudata. Descriindo pe scurt asa cum o vad : e o fata foarte simpla, modesta, blanda, intelegatoare si foarte religioasa. Spun ca mi s-a parut ciudata deoarece facea orice numai de ultimul an de facultate nu se ocupa, Un semestru intreg aveam practica, nu a venit mai deloc, a renuntat la disertatie pe anul viitor, mergea mult acasa si mai mult umbla la biserici si manastiri, excursii/pelerinaje religioase (religioasa era de la inceput de când o stiam). Ceea ce m-a suparat pe mine foarte mult, ceea ce i-am si zis (eu fiind o persoana timida, inhibata care am invatat in urma mersului la psiholog sa zic ce imi place si ce nu imi place, etc) încheind relatia construita de 5 ani de zile, a fost refuzul ciudat si inexplicabil timp de o saptamana, sa iesim. Aceasta a fost picatura care a umplut paharul. Desi vroia, sau asa mi s-a parut mie ca vrea sa iesim, a amanat timp de o saptamana in fiecare zi, ba ca a intervenit ceva, ba ca nu stiu ce si tot asa. Miercuri seara mi-a spus ca Joi putem sa iesim, am asteptat toata ziua de Joi, fara ca macar sa-mi dea un mesaj, telefon sau ceva. Nu mi-a mai scris nimic, nici macar când am sustinut disertatia nu mi-a scris, sau dupa. Dupa cateva saptamani, m-am decis sa-i scriu ce ma deranjeaza si sa inchei relatia definitiv, începând cu,, Imi pare rau ca iti scriu acest mesaj acum la sfarsitul celor 5 ani de când ne cunoastem..." si scriindu-i ce m-a deranjat foarte mult. Au fost vesnicele ei scuze, pareri de raul. Mie mi se pare sincer ca s-a jucat cu mine, i-am si zis daca nu vroia sa iesim trebuia sa-mi zica ca nu vrea, a spus,, Nu aveam motive pentru care sa nu ies." Din interpretarea mesajului pe care mi l-a trimis, am inteles ca nici nu prea contam pentru ea, practic ca si cum nu isi mai dorea sa vorbim, sa continuam ce am construit. Asa am procedat : am sters-o, i-am trimis mesaj, apoi am blocat-o dupa ce mi-a raspuns. Am sters-o deoarece voiam prin asta sa vad daca imi mai da cerere de prietenie, daca mai tine la aceasta relatie, ceea ce nu a facut. Sa stiti ca nu a fost o decizie usoara ce am facut, m-am gandit mult. Au trecut aproape 4 luni de atunci, si totusi 5 ani de zile nu se pot sterge usor cu buretele. Printr-un cont fals, mai intru pe profilul ei sa vad ce mai face, si sincer aceleasi ocupatii : biserica, biserica, biserica. La fel e si sora ei, cu care la fel am procedat, am blocat-o.
Ce credeti, am gresit sau nu, ceea ce am facut? Ar trebui sa-i dau sansa sa se revanseze? Ar trebui sa o deblochez sa vad daca mai doreste sa vorbim sau nu? Poate ca isi doreste, poate ca-i pare rau sincer, sau poate ca nu, efectiv nu contam pentru ea. Practic mi-a cerut motive pentru care sa nu vrea sa iesim. Am fost oare prea dur? Psihologic vorbind, cred ca am procedat bine. Prin aceasta metoda (vorbirea asertiva), asa ar trebui sa fac cu toti, cum nu-mi place ce face cineva, il mustrez, ii spun ca ma deranjeaza. E foarte complicat. Chiar ma gândesc sa mai fac cu cineva asa, care la fel tot zice ca vrea sa iesim, dar gaseste motive care mai de care.
Totusi, intr-un fel era ridicola, adica daca isi dorea sa iesim desi zicea ca e ocupata, a intervenit ceva, cat de ocupata putea sa fie si tot timpul, vesnic? Sa fim seriosi...
Ordonare:
După relevanţă
Nici tu nu stii ce vrei.
Ceea ce ai spus tu, nu a fost neaparat prea dur, dar natural sigur nu pare sa fi fost, mi-ai lasat impresia ca i-ai spus-o ca pe un repros, ceva acumulat de a lungul timpului, ceea ce nu e tocmai normal.
Inteleg ca trebuie sa-ti exprimi gandurile, dar trebuie sa o faci totusi cu o oarecare limita, altefel poti avea neplacuta surpriza sa fii parasit de oamenii cei mai dragi.
Bun, acum ca am stabilit asta.
Intrebarea e daca crezi ca te merita tipa respectiva, si desigur, tu pe ea.
Acum ce e drept, prin mesajul ala, e posibil sa o fi indepartat, iar daca ea avea si o perioada mai dificila in acel moment, eh, e posibil ca ala sa fi umplut paharul pentru ea si astfel sa nu mai insemni mare lucru pentru ea.
Acum desigur, exista si posibilitatea ca ea sa fi vrut sa se distanteze din inainte de incident de tine.
Dar chiar si asa, ideea e ca daca te placea, daca te-ar mai fi vrut, te-ar fi cautat, si ti-ar fi oferit explicatiile necesare cand a fost momentul. Dar din ce ai spus tu ea a fost nepasatoare, ceea ce ma face sa cred ca nu a fost nimic cu adevarat intre voi in acei 5 ani, nu pentru ea, oarecum s-a folosit de tine, de prezenta ta, iar acum ca drumurile se separa, a ales sa renunte la tine.
In concluzie, ai face bine sa te detasezi si sa lasi lucrurile sa-si urmeze cursul normal, daca te cauta ea, bine, daca nu tot bine, viata merge mai departe.
Răspunde
Răspunde 
Tu ti-ai facut mari iluzii in privința acestei relatii. Cine te iubește caută mereu motive sa iese cu tine si, chiar cand nu sunt, le inventează insa la voi, mi se pare ca mai mult tu trageai de ea insa ea era cam absenta... Toți mergem si la biserică fiindcă legătura cu această instituție e importanta deoarece acolo suntem în contact direct cu Divinitatea! Sunt oameni care au revelații si poate asta a fost și la ea... Eu zic sa încerci sa găsești pe altcineva, care sa umple golul lasat de ea si sa-ti aducă binecuvântari in viața! Doare un timp, apoi ne revenim, acceptam totul si mergem mai departe fiindcă timpul trece si nu are rost sa rămânem tintuiti într-un loc, așteptând. Ai terminat o facultate, cauta-ti un job bun si un om cu care viața ta sa fie o frumoasa zi de primăvară! Numai bine!
!
Greseala ta a fost ca aveai asteptari. nu ar fi trebuit. E viata ei, alegerile ei. Ea alege daca merge sau nu la anumite cursuri, daca se ocupa sau nu de facultate. Poate chiar a fost ocupata sau poate are o problema. Dar tu te-ai gandit doar la tine si la asteptarile tale. Lasa lucrurile sa se intample si nu te mai astepta sa se intample intr-un anumit fel.
Ai dreptate. Multumesc de sfat
!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
