Din cauza ca nu ne descurcam foarte bine cu banii in Romania, am fost nevoit sa ma mut cu ai mei in Anglia. (Am 15 ani).
De cand sunt aici sunt trist, sunt in depresie si ai mei nu vor sa ne intoarcem.
M-am gandit sa fug in Romania, dar nu știu cum o sa ma descurc tinand cont ca nu ma pot angaja undeva.
Puteți sa ma ajutati cu un sfat sau o parere?
Bună, Îmi dau seama că nu este plăcut să fii într-o altă țară, departe de tot ce știai. Dar ești totuși lângă cei mai importanți oameni, părinții tăi, iar asta contează. Vei ajunge să cunoști alți oameni și te vei adapta, sunt convinsă.
Dacă ai conștientizat faptul că mutatul a venit ca o soluție optimă pentru problema financiară cu care se confrunta familia ta, atunci înseamnă că ai fost suficient de matur. Fii în continuare!
Poți fi convins că nici părinților tăi nu le este ușor, iar faptul că te văd trist și că îi ameninți cu acțiuni copilărești le accentuează neliniștile. Sprijină-i și lasă-i să te sprijine.
În loc să te gândești la fugitul în țară, o idee rea din toate punctele de vedere, mai bine caută metode prin care să învingi tristețea. Fii alături de ai tăi, discută cu ei despre ce simți și căutați împreună soluții.
Atât timp cât îi ai alături pe cei dragi și cât sunteți sănătoși, va fi bine. Viața e plină de provocări, iar fugitul nu le rezolvă de obicei. Confruntă-te cu ele!
La 15 ani ești suficient de mare încât să știi lucrurile astea. Și e normal să vrei să fie totul bine, frumos și simplu, să îți fie dor de anumite lucruri, să te simți singur, indecis, neînțeles. Și mai normal este să începi să vezi ce e bine și ce e rău și să te gândești la consecințele acțiunilor tale, nu doar asupra ta, ci și asupra celor dragi ție. Întreabă-te ce ar simți ai tăi?!
Multă baftă!
RăspundeMersi. Da, chiar mi-am pus intrebarea ce ar simti ai mei, dar in acelasi timp ma gandesc si la ce simt eu... Ma gandesc ca de 4 luni de cand sunt aici nu am zambit sau ras niciodata, ca la scoala ma duc cu o scarba nemaipomenită s-a.m.d.
Răspunde
Bună! Este ok că te gândești la ce simți, dar gândește-te bine la urmări. Unele soluții, chiar dacă par pe moment cele mai bune, pot genera mai mult rău.
Trecând peste partea legală, ce ține de întoarcerea ta acasă, gândește-te la următoarele: ce vei face când vei ajunge acasă? Cum va fi acasă fără părinții tăi? Pe cine te poți baza? Cum te vei întreține? Cine va semna pentru tine (pentru că ești minor și nu vei putea umbla liber și fără griji peste tot)? Cum vor reacționa ai tăi când vor afla ce ai făcut?
Spui că nu ai mai zâmbit și râs de patru luni... Știu că îți e dor de casă, de vechea viață. Dar suntem mulți în situația asta. Și ne adaptăm toți. Poți cunoaște oameni noi și locuri noi. Poți învăța să râzi mai mult și poți să te descoperi mai bine.
Nu locul ne face să fim fericiți, ci cei care ne înconjoară. Și în acest moment ai alături pe cei mai importanți doi oameni, cei care vor rămâne mereu lângă tine, indiferent de ce faci și cum ești.
Alege cu capul, nu cu inima. Baftă!
Ordonare:
După relevanţă
Stai acolo unde esti. Nu cred ca ai vrea sa stai 14 zile in carantina cand ajungi in tara. Oricum, esti minor si nu poti veni singur.
RăspundeNu e neaparat sa vin acum. Adica daca ar fi s-o fac aș face-o dupa ce se termina carantina. Cât despre plecat, am sunat la o firma de transport si au zis ca imi trebuie doar buletinul sau pasaportul si pot sa plec cu autocarul.
Le-ai spus si ce varsta ai? Oricum, cu autocarul este plictisitor si obositor.
Da, le-am spus. Nu conteaza că este plictisitor, vreau doar să ajung acasă.
Ai nevoie de procura de la parinti. Vei sta in carantina 14 zile la intrarea in tara.
Ai doar 15 ani iar la momentul asta n-i timp de socializare, nicaieri pe globul asta, ca-i carantina "globala".
Ca sa nu pierzi timpul, puen mana serios pe carte si invata engleza, ca-ti va prinde foarte bine, cand reincepi scoala.
Sunt o multime de oameni care stau prost cu banii si ei continua sa isi faca familii, copii... Parintii tai au fost fara minte si cand s-au luat, si acum cu plecarea fortata in tari straine.
Ei trebuiau sa plece in tari straine si sa-si faca bani mai inainte de a veni tu pe lume. Dar n-au avut minte, ci in mod intentionat si-au dorit ca sa imparta aceasta suferinta si cu altii -ca sa nu se simta singuri, sa fie singuri in suferinta lor.
Acum nu ai ce face decat sa stai cu ei pana cand vei fi pe picioarele tale -adica la servici. Si cand ai tai vor fi la batranete, sa le faci si tu la fel cum ti-au facut ei: adica sa ii muti fortat din locul in care le place sa stea; motive vei gasi tu o multime. Faptele parintilor trebuie sa se intoarca asupra capului lor. Dar pana atunci ramai acolo ca nu ai incotro.
Dupa ce inveti engleza si ti-o tragi cu o englezoaica, o sa-ti treaca. Pana la 18 ani nu ai dreptul sa pleci nicaieri fara parinti.
Momentan este problema cu virusul, nu ai unde si cum sa pleci. Eu te-as sfatui sa te linistesti putin, sa accepti lucrurile asa cum sunt si sa cauti sa le faci totusi sa fie mai bune. se poate 
si eu am avut momente in viata in care am avut depresii, unul chiar recent, dar am reusit sa o scot la capat, lucrand la mine. Daca simti nevoia sa vorbesti mai multe, eu sunt prezenta aici, am mult timp liber 
ai grija de tine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
