Dupa cum v-am mai spus am o relatie la distanta, dar nu e asa greu sa ne vedem adica ne vedem o data la o saptamana sau maxim doua saptamani, ea are aproape 16 si eu aproape 18 ani. Avem cam 2 luni impreuna. Dar treaba sta cam asa: eu nu eram prea vorbaret si nu am mai avut o relatie de mult timp, dar ea ma invatat sa fiu vorbaret adica vorbeam mai toata ziua prin mesaje (fiind vacanta) si seara cam 3 sau 4 ore la telefon, nu stiu despre ce vorbeam atat Dupa cam o luna jumatate s-au schimbat lucrurile chiar nu mai stim ce sa ne spunem adica vorbim prin mesaje mai putin (avem scoala acum) si seara la telefon cam jumatate de ora sau 1 ora..nu mai stim despre ce sa vorbim si nu numai la telefon, dar camd ne intalnim e la fel nu prea vorbim adica vorbim putin dar de cele mai multe ori se lasa linistea si cum m-a invatat sa vorbesc mult e cam ciudat pentru mine acum.
Acum vroiam sa va intreb daca si in relatiile voastre e la fel adica ce faceti cand va intalniti? Vorbiti intruna sau momentele de tacere fac parte dintr-o relatie? E in regula sa nu vorbim asa mult adica e in regula ca intr-o relatie sa mai existe si momente de tacere dupa un timp? Nu am mai avut o relatie de ceva timp si nu stiu daca e bine sau nu.
Noi ne iubim si ea zice ca e in regula ca dupa un timp sa nu mai stim ce sa ne zicem dar na asa sunt eu
Funda raspunsului care ma face sa inteleg

Intr-un cuplu exista adesea momente de tacere, dar de tacere impartasita, in care ambii se simt confortabil si tac fiindca e momentul sa taca, nu fiindca nu au ce sa-si spuna. Voi ati exagerat la inceput cu vorbaria goala, fara importanta. telefonul si mesajele instraineaza, discutiile prin ele sunt lipsite de substanta, fiindca ele nu sunt compatibile cu discutii lungi si interesante, ci mai degraba cu discutii scurte si banale. Voi v-ati obisnuit cu felul asta de pseudo-comunicare in care nu va spuneti prea multe dar vorbiti mult despre nimic si acum va e greu sa treceti in normalitate, sa aveti o discutie adevarata, de substanta. Cititi aceleasi carti si discutati-le, mergeti impreuna sau separat la piese de teatru, concerte, spectacole si discutati-le. Vorbiti despre planurile voastre, despre visurile voastre, despre ce sunteti voi cu adevarat. va recomand sa incercati sa va scrieti scrisori (adevarate, de mana, cu pixul pe hartie, spatiate de timpul necesar primirii raspunsului). Vei vedea ca acolo simti nevoia sa fii mai profund, sa porti niste discutii importante, semnificative. Eu sunt intr-o relatie de vreo 12 ani. tacem uneori, dar fiindca asa simtim. Nu am terminat nici 1% din ce avem sa ne spunem si adesea (adica cel putin o data pe saptamana) ne prinde 3 sau 4 dimineata vorbind (desi ne-am pregatit de culcare pe la 11 seara).

La un moment dat se epuizeaza discutiile. Cand esti fata in fata cu cineva ai mai multe posibilitati de a porni o discutie, te poti lega de orice. Te inteleg pentru ca si eu am trecut prin asta. Incearca sa vorbesti cu ea si pe skype, e putin mai diferit daca o si vezi si ii vezi si reactiile.

''...ma invatat sa fiu vorbaret adica vorbeam mai toata ziua prin mesaje...'' Nu este adevărat, una este să vorbeşti faţă în fată şi alta este să îi scrii mesaje. Iar, din câte observ nu prea există comunicare directă.
Dacă nu mai aveţi subiecte de discuţie şi nu comunicaţi verbal, nu la telefon este clar că intervine monotonia.

Da vorbim pe skype dar tot asa e ne uitam unul la altu vorbim, radem, tacem, ne privim, dar cam putin vorbit si inteleg asta, doar ca nu stiu daca e normal sau nu?