anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Pe 20 Februarie, bunica mea a murit (Stop cardio-respiratoriu). Azi a fost inmormantarea si ma simt fff prost si slabit... ma simt de parca nu as mai putea sa fiu fericit niciodata. Ce as putea face ca sa-mi treaca supararea?

Răspuns Câştigător
| PumpkinDoll a răspuns:

Trece cu timpul, bunicu' meu a murit in 2012 de cancer, eram singur acasa si vorbise mama cu o vecina sa-mi zica, eu incepusem sa rad pentru ca credeam ca face misto de mine, asa ma simteam si eu, iti trece cu timpul

9 răspunsuri:
Brigaela
| Brigaela a răspuns:

Nimic, sa iti traiesti suferinta si sa lasi timpul sa te vindece. E normal ce simti, asa am simtit si eu cam 8 luni dupa ce a murit bunica. Cam dupa 8 luni am inceput sa zambesc, sa ascult muzica (din proprie initiativa) si, cam in 2 ani imi revenisem complet. Sigur, ma gandesc cu dor la ea in fiecare zi, imi permit cateva lacrimi in amintirtea ei cand sunt singura, de 2-3 ori pe saptamana (de obicei dimineata in dus), dar sunt iarasi fericita.

| Gizăz a răspuns:

Bunicul a murit in 2007, aveam 17 ani. Dar m-am simtit ca si cum ar fi murit tata pentru ca el m-a crescut mai mult. Tata era mereu plecat cu munca. La inmormantare am fost devastat, eram prea socat ca sa plang. Nu ai ce sa faci. Accepta durerea, ea o sa treaca. Un timp nici nu te vei putea uita la poze cu el fara sa doara. Dar, dupa un timp, vei pretui amintirile. Timpul vindeca (aproape) tot. Gandeste-te ca ea ar fi vrut sa fii fericit. Asta conteaza.

| anonim_4396 explică (pentru Gizăz):

Multumesc, si imi pare rau pentru pierderea ta.

| costis a răspuns:

Da si tu ceva de pomana ceva pentru sufletul ei unui sarman, spune o rugaciune pentru sufletul ei, ca sa fii impacat.

| NLS a răspuns:

De 3 săptămâni mi-a murit ultimul bunic, și nu am putut ajunge la înmormântare, fiind prins în Germania în mijlocul unor examene plus f. multă muncă la birou. Îmi era teama ca o sa ratez și examenele din cauza stării melancolice, dar am reușit sa fac fata și a fost ok.
Cel mai mult am suferit la pierderea celor doua bunici. Prima m-a crescut pana la 7 ani, iar a doua a fost "pâinea lui Dumnezeu". Însă asa e viata, fără aceasta etapa, pe care nu as numi-o "moarte", ci o simpla despărțire temporara, nu se poate.
Cei plecați continua sa trăiască, numai și numai prin amintirea și în inima noastră.

anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Multumesc pentru raspunsuri! Imi pare rau de pierderile voastre sad. Va inteleg.

| georgyanaaa a răspuns:

Si mie mi s-a intamplat la fel dar cu un unchi de cancer cel mai bine este sa fi alaturi de faminie prieteni si sa crezi ca ea este langa tine si te sprijina in tot ce faci

| roxyroy a răspuns:

Încearcă sa te gândești la ceva

| Lucy105 a răspuns:

Imi pare rau! Eu iti recomand sa stai aproape de familie si de prieteni.